jump to navigation

Avortul şi “decreţeii” februarie 6, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
3 comments


Cititori revoltaţi de faptul că sunt pro-life îmi atrag atenţia asupra „interzicerii avortului de către Ceauşescu” şi mă invită să văd filmul „Decreţeii”.

Cred că trebuie să lămurim un lucru. Ceauşescu nu a interzis avortul ci a impus o normă de naşteri pentru fiecare familie. Dacă familia îşi îndeplinea norma, atunci puteau să avorteze liniştiţi. Aşa că…să o lăsăm baltă cu  Ceauşescu care interzicea avortul: nici măcar nu era în spiritul gândirii comuniste, gândire suficient de „liberală” încât dorea chiar punerea la comun a femeilor. Deh!, doar şi ele sunt „unelte de producţie”, nu?

Cât despre filmul „Decreţeii”, obiectiv vorbind, intenţia regizorului este…cioraniană. Deprimat, incapabil să facă ceva din viaţa lui (deşi se pare că a obţinut bani buni şi celebritate din această depresie), regizorul ne prezintă nu un documentar ci un eseu cinematografic despre neajunsul de a se fi născut. Îmi pare rău pentru el, dar mi-ar fi părut şi mai rău să îl ştiu cu trupul sfârtecat de instrumentele de chiuretaj…

Şi apropos de imagini horror (dar pe bune!) întorc invitaţia celor ce mă trimit să caut pe Youtube filmul „Decreţeii”. Îi invit să caute şi ei filmuleţul „Strigătul mut”. E foarte interesant: un film de groază în care monştrii sunt medici şi mame iar victimele sunt copii nenăscuţi. După un asemenea film, probabil că le va trece măcar regretul că sunt….”decreţei”.

Mie mi se pare  încă amuzant să văd cum mulţi din aşa numiţii decreţei deplâng o lege atât de monstruoasă ce….le-a permis (doar unora dintre ei) să nu ajungă bucăţi de carne într-un lighean prin cabinetele de obstretică. Şi să mai spună cineva că nu suntem un popor mioritic….

Nevoia Mărturisirii ianuarie 23, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
3 comments

În cei aproape 2000 de ani de existenţă, Creştinismul a pierdut o virtute esenţială: curajul. Şi, scriind aceasta, nu mă gândesc la curajul martiriului. Până şi în zilele noastre Creştinismul este (chiar şi în acest moment) cea mai persecutată religie din lume, victimă a fundamentalismului islamic, a terorismului de stat al unor regimuri politice precum cel din Sudan dar şi a agresivităţii crescânde a unor state şi organisme internaţionale (precum Consiliul Europei sau CEDO). Numărul martirilor creştini din ultimii 100 de ani este sensibil mai mare decât cel al victimelor persecuţiilor romane împotriva ucenicilor lui Hristos.  Religiile politice născute din mentalitatea revoluţionară (iacobinismul, comunismul, nazismul, fascismul…) s-au remarcat şi prin ura manifestată faţă de Creştinism.

Curajul de a se sacrifica pentru propria credinţă nu a lipsit şi nu lipseşte creştinilor. Dar ceea ce se pare că începe să le lipsească este curajul mărturisirii.  Cu cât vocile opresorilor devin mai puternice, cu atât scade în forţă glasul mărturisitorilor. În faţa unei lumi din ce în ce mai vădit antihristice, Biserica pare să fie incapabilă să îşi mai articuleze propriile argumente.  Din dorinţa de a îndeplini cu exactitate îndemnul lui Hristos de a întoarce şi celălalt obraz atunci când suntem loviţi pe nedrept, păstorii creştini refuză să intre în contra-ofensivă. Ignorând modelul aceluiaşi Hristos, care nu s-a sfiit să alunge profanatorii Templului cu biciul în mână, care nu s-a temut să spună adevărul chiar dacă în mod categoric i-ar fi fost mai comod să se complacă în jumătăţi de adevăruri, mulţi creştini acceptă ba chiar încurajează anticreştinismul lumii acesteia.

Morala pe care creştinii o propovăduiesc acum nu mai este decât în linii mari morala Creştinismului. Este, în cel mai fericit caz, o etică kantiană „botezată” în grabă.

Remarcaţi, vă rog, cum s-a trecut de la raţiune la raţionalism şi apoi la rezonabilitate în discursul etic modern cu privire la sexualitate, de exemplu.  Raţiunea umană ne învaţă să ne controlăm instinctele şi să acceptăm evidenţa de bun simţ a dimensiunii procreative a sexualităţii. Raţional, sexualitatea nu poate să fie ruptă nici de ideea de iubire, nici de ideea de familie şi mai ales nu poate fi ruptă de conştiinţa responsabilităţii faţă de fiinţa umană ce poate rezulta din actul sexual.

Raţionaliştii au adus însă ştiinţa în patul conjugal. Grija faţă de demografie, planificarea economică, considerentele de carieră, metodele contraceptive au dus la relaxarea nevoii de a controla instinctele precum şi la slăbirea sentimentului responsabilităţii. Efectele? Instinctele au preluat controlul raţiunii iar oamenii au devenit ucigaşi de copii (deşi nu vor recunoaşte lucrul acesta deschis) invocând nu argumente raţionale ci….rezonabile.

Creştinismul nu a încetat să condamne avortul ca pe o crimă abominabilă. Dar vocea sa se face din ce în ce mai greu auzită din cauza….lipsei de curaj a creştinilor. Speriaţi de consecinţe („credincioşi” care nu vor mai frecventa biserica pentru că „popii” le arată ce sunt de fapt: ucigaşi de copii dar şi  confruntarea cu un Stat ce crede că poate schimba legea morală prin modificarea ….Codului Penal) creştinii preferă să se ocupe de alte „chestiuni importante”.

Biserica, incapabilă să oprească masacrarea copiilor nenăscuţi ca şi debandada antihristică şi antiumană a desfrâului cultural, moral şi intelectual, se dedică unor alte misiuni nobile, precum „salvarea lumii a treia”, „eradicarea sărăciei”, „schimbările climatice”, „combaterea intoleranţei”….  Teme nobile pentru etica omului modern, dar străine de valorile moralei creştine autentice.  Căci orice cititor din Evanghelie ştie că sărăcia nu poate să fie eradicată aşa cum ştie că cei ce poartă în ochi bârna avorturilor nu au legitimitate de a scoate din ochiul altora „paiul” sărăciei sau chiar „prăjina” războaielor (cf. Matei, 7, 3-5). De ce? Deoarece tot Evanghelia ne spune că dacă orb pe orb va conduce, amândoi vor cădea în groapă….(Matei, 15, 14).

Creştinii au neapărată nevoie să revină la izvoare. Numai de acolo vor putea dobândi atât informaţia cât şi energia necesară pentru a putea să stea şi să depună mărturie pentru Adevăr în faţa acestei lumi. Căci ei sunt vestitori ai Evangheliei şi nu a diverselor filosofii şi ideologii, mai mult sau mai puţin interesante ce umplu bibliotecile şi minţile intelectualilor. Iar Evanghelia este clară pentru oricine o citeşte cu mintea şi cu inima deschise.

Din păcate însă Scripturile sunt lecturi liturgice iar Evanghelia a devenit doar o carte de cult. Pentru a se apropia de Biblie, oamenii folosesc cele mai întortocheate căi. Preferă „documentarele” (nedocumentate) de pe posturi de televiziune cu pretenţii „educaţionale”. Simpla ei lecturare este însă….inactuală, treabă bună pentru „sectari”.  Aşa cum este de bon ton să ai Biblia în bibliotecă (eventual într-o ediţie „de colecţie”) la fel nu este deloc cool să o citeşti. Şi asta se întâmplă mai ales între creştini…

Dar rupt de izvoare Creştinismul nu poate funcţiona bine. Căci Creştinismul nu este un laptop. Nu poate funcţiona dacă nu este conectat la Dumnezeu, unica sa energie, unica sa sursă şi unica justificare a existenţei sale. Şi spunând aceasta ajung la un alt punct sensibil: creştinii nu mai au curajul mărturisii pentru că nu mai cred în Biserică ca în lucrarea lui Dumnezeu pe acest pământ.

Creştinismul trăieşte împreună cu întreaga lume teribila ispită a autonomiei faţă de Dumnezeu, ispita autosuficienţei. Pentru a vă imagina atmosfera, sugerez să vă raportaţi la deja arhicunoscuta legendă dostoievskiană a „marelui inchizitor”. Marele inchizitor suferea de boala necredinţei în Biserică ca trup al lui Hristos. Ca urmare, îl trimitea pe Hristos afară din Biserică. Dar supărarea marelui inchizitor era cauzată totuşi de un fapt, din nefericire imposibil în timpurile noastre: oamenii de pe stradă, creştinii simpli, îl recunoşteau încă pe Hristos. Datorită lor, celor care îl recunoscuseră pe Cel revenit între oameni, intervine şi marele inchizitor….

Biserica de acum îşi este autosuficientă. Dar Hristos nu mai este recognoscibil nici de către oamenii de pe stradă. Aşa că Biserica este cu adevărat oarbă. Autosuficienţei ei fariseice (păcat căruia i se mai putea găsi o rezolvare) i se adaugă autosuficienţa întregii lumi. Hristos revenit pe pământ nu ar mai fi recunoscut mai de nimeni. Cine ce să vadă în El? Aproape toate miracolele Sale pot fi săvârşite ştiinţific. E drept, nu putem învia morţii, dar ce nevoie e de înviere într-o civilizaţie care, cu cinism „etic”, trăieşte într-o cultură a morţii?

Mesajul lui Hristos nu mai este oricum propovăduit în  lume. Îndemnul său la iubire a fost transformat în îndemn la acţiuni caritabile. Pentru fiecare faptă bună pe care trebuie să o săvârşească un om pentru a îşi cultiva dragostea faţă de celălalt, există ca şi corespondent, câte o politică internaţională, câte un mănunchi de ONG-uri şi agenţii inter- şi intra-guvernamentale.

Pacea lui Hristos, care, ne spune Evanghelia, nu este acelaşi lucru ca pacea oamenilor (Ioan, 14, 27) a devenit un soi de surogat ideologic care împiedică războaiele juste, de eliberare şi de distrugere a răului vremelnic, în numele cine ştie căror încrengături ideologice. Pacea lui Hristos nu poate să încapă, precum pacea celor de la ONU, nici pe Saddam Hussein, nici pe Ahmadinejad, nici pe Kim Jong Il….

În lumea noastră Hristos nu ar fi avut prilejul de a întâlni nici măcar un adversar care să îl recunoască. Pe cine să sărute el? În locul inchizitorului ascetic, ar avea de înfruntat poate mutra veşnic veselă a lui Jay Leno sau chipul politicos-indiferent al poliţistului care l-ar fi arestat pentru tulburarea liniştii publice, după ce Mântuitorul ar fi scos biciul prin templele acestei noi lumi.

De aceea poate că legenda marelui inchizitor rămâne o simplă legendă. Iar venirea lui Hristos pe acest pământ va fi, aşa cum spun izvoarele autentice ale Creştinismului „înfricoşătoare”, „dreaptă Judecată”, sfârşitul lumii. Căci atunci când creştinii vor pierde curajul mărturisirii Evangheliei, nu mai rămâne altceva decât împlinirea ei.

Ce ne pregăteşte Consiliul Europei ianuarie 22, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
1 comment so far

(Mulţumiri celor de la Alianţa Familiilor pentru atenţia cu care monitorizează instituţiile de tipul acesta)

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta- familiilor. ro
office@protejarea- familiei. com

Ianuarie 21, 2010
CE NE PREGATESTE CONSILIUL EUROPEI?
Pe 27 ianuarie sunt programate la vot in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei doua rezolutii foarte importante si periculoase pentru familie si valori. Prima implica Documentul 12087 adoptat in decembrie si intitulat “Discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity” (“Discriminare pe baza de orientare sexuala si identitate sexuala”) Textul integral in limba engleza al acestei rezolutii poate fi accesat la http://assembly. coe.int/Main. asp?link= /Documents/ WorkingDocs/ Doc09/EDOC12087. htm iar in limba franceza la http://www.eclj. org/pdf/ECLJ_ RAPPORTGROSS_ FR_20091216. pdf A doua rezolutie implica Documentul privind cea de a 15-a aniversare a Conferintei Internationale a Populatiei si a Dezvoltarii (Cairo 1994) care promoveaza avortul. Rezolutia din urma trebuia sa fie pusa la vot in octombrie dar nu a fost din lipsa de voturi necesare pentru a i se asigura adoptarea. Mai multe organizatii provalori din toata Europa, printre care si AFR, au inregistrat comentarii oficiale in Consiliul Europei pe marginea acestui document cerind sa nu fie adoptat. Dupa multe negocieri, insa, se pare ca va fi totusi supus unui vot pe 27 ianuarie.
Rezolutia privind discriminarea pe baza de orientare sexuala e unul dintre cele mai periculoase documente redactate in istoria Consiliului Europei. Creiat imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, Consiliul Europei are ca raspundere majora implementarea la nivel national a Conventiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO). 47 de tari din Europa fac parte din Consiliul Europei. Autoritatea suprema privind interpretarea Conventiei este Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Orientarea sexuala insa nu este un criteriu de nediscriminare enuntat in Conventie. De mai multi ani insa fortele radicale de stinga par obsedate de promovarea acestui criteriu si in cadrul Consiliului Europei, asa cum au mai facut-o si in alte privinte cu alte ocazii. In 2007 de exemplu CE a adoptat o rezolutie cu totul radicala si anti-libertate religioasa care cere statelor membre sa interzica predarea creationismului in scoli. Din fericire, insa, rezolutiile adoptate de CE nu au caracter obligatoriu pentru tarile membre, dar sunt folosite de catre grupurile radicale sa exercite presiune asupra guvernelor nationale sa isi ajusteze legislatia interna in raport cu aceste rezolutii. In plus, ele sunt uneori luate in considerare de CEDO in formularea deciziilor ei.
Rezolutia privind orientarea sexuala e periculoasa din mai multe puncte de vedere: (1) Cere statelor membre sa adopte legislatii interne prin care sa elimine ori ce fel de discriminare pe motiv de orientare sexuala. Acest obiectiv submineaza libertatea de asociere, religioasa, de cuvint, si drepturile parentale; (2) Cere statelor membre sa-si ajusteze sistemul educativ in sensul promovarii la minori a notiunii ca homosexualitatea este normala, si un stil de viata lipsit de riscuri fizice sau traume emotionale – un neadevar dovedit. (3) Cere statelor member sa adopte legislatii interne care sa interzica orice referinte negative la adresa homosexualitatii, a homosexualilor, a trans-sexualilor si a oricarei persoane care isi promoveaza o identitate sexuala diferita de cea dobindita la nastere; (4) Cere statelor membre sa faciliteze, chiar din fonduri publice, schimbarea sexului biologic al indivizilor cind acestia o cer; (5) Emiterea de noi acte oficiale persoanelor care isi schimba sexual (certificate de nastere, permise de conducere, pasapoarte, certificate de casatorie, etc.); (6) Combaterea “homofobiei” prin actiuni legislative si educative adresate publicului si tinerilor; (7) Acordarea de azil politic atit persoanelor care sunt “persecutate” din cauza orientarii sexuale cit si a patenerilor lor de viata; (8) Eliminarea hartuirii sexuale motivate de orientare sexuala; (9) Liberalizarea cadrului legislativ pentru marsurile homosexuale; (10) Interzicerea marsurilor sau manifestarilor publice critice la adresa homosexualitatii; (11) Recunoasterea recirpoca in tarile membre a casatoriilor si uniunilor civile homosexuale; si (12) Legalizarea in toate tarile membre a casatoriilor homosexuale.
Dupa cum va puteti imagina adoptarea acestor idei radicale vor avea consecinte la fel de radicale si daunatoare pentru societate, familie, casatorie, valori, si, la fel de ingrijorator, pentru drepturile noastre colective. Tarile care deja au legiferat unele din aceste idei, cum este Canada, Suedia, Marea Britanie, sau Olanda, au devenit veritalibe tiranii care ingradesc libertatea religioasa, a cuvintului, de asociere, drepturile parintilor de a dispune de educatia copiilor lor, etc. In anumite cazuri preoti si pastori au fost chiar arestati si amendati in Suedia sau Canada pentru ca s-au pronuntat impotriva homosexualitatii.
Este extrem de important ca aceasta rezolutie sa nu fie adoptata. Cum puteti ajuta? Contactind si exprimindu-va pozitia, atit la nivel individual cit si la nivel de organizatii, biserici, denominatii religioase, catre delegatii Romaniei in Consiliul Europei. Va incurajam sa ii contactati cu rugamintea de a vota impotriva ambelor rezolutii. Numele si contactele electronice ale reprezentantilor Romaniei in Consiliul Europei le aflati in acest link http://www.cdep. ro/pls/parlam/ structura. dp?idg=19&leg=2008. Puteti deasemenea sa va adresati comentariile si Secretariatelor romane din Consiliul Europei: (1) Doamna Nadia Valentina Ionescu, Camera Deputatilor, la Tel: +40 21 414 18 75, Fax: +40 21 414 18 77, sau electronic la adresa pace@cdep.ro, dropi@cdep.ro; si (2) Doamna Mihaela Draghici, Senat, la Tel: +40 21 414 25 84, Fax: +40 21 313 35 07, sau electronic la adresa mihaela.draghici@ senat.ro. Cei care le scrieti va rugam sa ne informati.
Tot in lgatura cu Consiliul Europei amintim ca pe 25 ianuarie e programt un vot pentru desemnarea liderului grupului conservator EPP (European People’s Party – Partidul European Popular) din Consiliul Europei. Candidatii principali sunt Luca Volonte, un crestin catolic italian, si Corien Jonker din Olanda. Luca Volonte are pozitii consecvente si consistente proviata, provalori si profamilie. Este si un prieten al Romaniei. I-i dorim succes. Pe de alta parte, Corien Jonker este cunoscut pentru pozitiile lui contrare care favorizeaza avortul si extinderea drepturilor homosexualilor. Pe lista candidatilor se afla si D-l Gyorgy Frunda (UDMR), o personalitate politica antivalori care in februarie 2008 a votat in Senatul Romaniei impotriva unui proiect legislativ pentru definirea in codul familiei a casatoriei barbat-femeie. D-l Frunda nu reprezinta in CE valorile crestine si profamilie ale cetatenilor Romaniei. Dimpotriva, voturile lui le submineaza.
Nu suntem singurii care critica propusa rezolutie privind orientarea sexuala. Va recomandam materialul alaturat compilat de colegii nostri de la European Center for Law and Justice (Strasbourg) in care descriu in mod detaliat pericolele pe care rezolutia le prezinta pentru societate si libertatile noastre colective. http://www.eclj. org/pdf/ECLJ_ MEMOPACECOEGROSS RESOLUTIONLGBT20 10_EN_20091216. pdf
Redam, in incheierea acestui segment al notei noastre, materialul alaturat scris de D-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR (AFR Bucuresti) privind “drepturile homosexualilor.”
Drepturile homosexualilor = Drepturile omului?
Aţi auzit de atâtea ori argumentele lor. „Homosexualii sunt o minoritate discriminată, aşa cum erau discriminaţi odată negrii sau femeile”. „A le refuza homosexualilor nişte drepturi înseamnă a încălca drepturile omului.”
Întâlnim aceste argumente, în forme variate, în toate dezbaterile legate de drepturile homosexualilor. Luna trecută, consiliul municipal din Washington a legalizat căsătoriile între homosexuali. Susţinătorii căsătoriei adevărate au început să plătească afişarea unor anunţuri pe autobuzele din oraş. Anunţul era simplu: imaginea a două verighete peste care era suprapus textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei”. Atât. Două verighete şi textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei”.
Homosexualii din Washington au sărit ca arşi. Pe internet şi în luări de poziţie, susţinătorii căsătoriilor între homosexuali au catalogat anunţul drept incitare la ură, iar unii au cerut chiar îndepărtarea lui.
De ce sunt atât de supăraţi?
Anunţul este discriminatoriu, pretind ei. Anunţul îndeamnă la negarea unui dreptul fundamentul al unei minorităţi discriminate. Din punctul lor de vedere, e ca şi cum le-ai nega negrilor sau femeilor dreptul la vot. Pretind că întreaga dezbatere e o chestiune de drepturi ale omului. Cei ce se opun căsătoriilor între homosexuali se aseamănă celor ce s-au opus abolirii sclaviei.
Însă, acest argument nu e numai incorect din punct de vedere intelectual, ci face parte şi din strategia lor pe termen lung de a face ca apucăturile homosexuale să fie acceptate ca normale.
Discriminare sau distincţie?
A pune toate formele de discriminare – rasism, sexism, heterosexism sau alte –isme în aceeaşi oală este o manipulare şi creează multe probleme. Discriminarea (însemnând, în sens clasic, a distinge şi a judeca) joacă un rol necesar şi central într-o societate. Apar însă probleme atunci când judecăţile se bazează pe distincţii eronate, incorecte sau inexistente. În cazul rasismului, discriminarea se baza pe distincţia inexistentă între oameni de culori diferite, majoritatea oamenilor acceptând astăzi că culoarea pielii e numai la nivelul… pielii.
A spune că homosexualitatea este echivalentă cu rasa e ca şi cum a-i spune că nu există nici o distincţie reală între heterosexuali şi homosexuali. Acest lucru este un fals grosolan. Aşa cum explica Shelby Steele de la Wall Street Journal, „există o diferenţă profundă între homosexualitate şi heterosexualitate. În cazul celei din urmă, dorinţa sexuală şi romantică este îndreptată către acelaşi sex, în cazul primeia, către sexul opus. Procrearea naturală este posibilă numai pentru heterosexuali, un lucru natural care le obligă sexualitatea să perpetueze specia noastră. Spre deosebire de diferenţa dintre rase, cele două orientări sexuale sunt profund diferite. Rasismul afirmă o falsă diferenţă în scopul exploatării ei. Homofobia este o prejudecată reactivă faţă de o diferenţă reală şi fermă care deja există.”
Afirmaţiile prin care se încearcă prezentarea „comunităţii homosexualilor” drept o mişcare pentru drepturile omului, aşa cum încearcă să se prezinte asociaţia lor din Romania Accept, nu ţin cont de această distincţie profundă şi necesară. Totuşi, discriminarea împotriva homosexualilor nu este greşită sau incorectă, ci se bazează pe o distincţie notabilă necesară pentru perpetuarea unei societăţi sănătoase.
Homosexualitatea nu este un drept al omului
Homosexualitatea, ca sumă de comportamente sexuale, nu poate reprezenta un drept al omului întrucât nu îndeplineşte criterii necesare pentru a-i identifica pe homosexuali ca grup protejat prin legislaţia drepturilor omului. Pentru a putea beneficia de această protecţie, trăsătura care identifică acel grup ca minoritate trebuie să fie moştenită, înnăscută sau fixă (să nu se poată schimba). Ştiinţa ne arată că homosexualii nu îndeplinesc nici unul dintre aceste criterii.
Voi prezenta mai jos o scurtă expunere a acestor cercetări. Pentru informaţii mai detaliate despre studiile ştiinţifice, puteţi accesa http://click. icptrack. com/icp/relay. php?r=19725922&msgid=184140&act=KY1R&c=585695&destination= http%3A%2F% 2Fwww.homosexualitate .ro.
Homosexualitatea nu este genetică
Nu există nici o dovadă convingătoare sau suficientă care să indice o cauză biologică, genetică sau hormonală absolută a homosexualităţii. Un mic procent din populaţie poate avea o predispoziţie către sentimente homosexuale, dar aceasta nu înseamnă că aceşti oameni se implică în comportamente homosexuale ca urmare a unei explicaţi genetice. Predispoziţia către un lucru nu înseamnă că acel lucru este inevitabil sau că acea predispoziţie nu poate fi sau nu trebuie să fie controlată sau depăşită.
Homosexualitatea nu este înnăscută
Ceea ce face o persoană (comportamentul) nu trebuie echivalat cu ce este acea persoană. Nici o fiinţă umană nu poate şi nu trebuie redusă la impulsurile ei sexuale. Impulsurile nu îi pot impune comportamente sau identităţi fără acceptul acelei persoane.
În plus, dovezile actuale sugerează că influenţele externe de mediu, familiale şi personale determină în mare măsură formarea tendinţelor homosexuale. Şaptezeci de ani de consiliere terapeutică şi studii de caz arată o uniformitate remarcabilă în identificarea impulsurilor homosexuale ca fiind cauzate de o identitate de gen nefinalizată, de căutarea propriului sex şi a împlinirii unor nevoi cărora nu li s-a răspuns în perioada copilăriei.
Homosexualitatea se poate schimba
Studii reputabile şi decenii de tratare cu succes arată că comportamentul homosexual se poate schimba. Miile de foşti homosexuali sunt o dovadă în acest sens. Conform asociaţiei Positive Alternatives to Homosexuality (PATH), o coaliţie de organizaţii dedicate ajutării celor ce vor să-şi schimbe atracţiile homosexuale, „în peste 50 de ani de cercetare, incluzând 48 de studii… există date şi materiale publicate care documentează peste 3.000 de cazuri de schimbare de la homosexualitate la heterosexualitate – în termeni de atracţii, identitate şi comportamente”. Puteţi vedea lista acestor studii aici.
Mulţi activişti homosexuali citează decizia Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA) de a scoate homosexualitatea din lista bolilor, în anul 1973, ca fiind o dovadă că homosexualitatea este naturală şi că nu se poate schimba. Totuşi, decizia de a scoate homosexualitatea din Manualul De Diagnostic şi Statistică (DSM) s-a luat numai după ce liderii şi membrii APA au făcut obiectul câtorva ani de presiuni politice şi acţiuni perturbatoare din partea grupurilor de homosexuali militanţi. Chiar şi psihiatrii pro-homosexualitate recunosc că decizia APA a fost una pur politică, nu una ştiinţifică.
Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente distructive pentru individ şi societate
Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente riscante, dovedite a fi distructive pentru individ şi societate. Cele mai grave consecinţe ale stilului de viaţă homosexual sunt expunerea la HIV/SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Dovezile arată că 50% dintre homosexuali se vor infecta cu HIV sau cu o altă boală cu transmitere sexuală fatală.
De asemenea, cercetările arată că homosexualitatea este legată de creşterea semnificativă a consumului de droguri şi alcool şi de tulburări mintale şi emoţionale. Un studiu a constatat că bărbaţii care au parteneri de acelaşi sex au de 6,5 ori mai multe şanse decât bărbaţii heterosexuali să încerce să se sinucidă, iar un alt studiu a demonstrat că homosexuali au de trei ori mai multe şanse să sufere de depresii acute şi tulburări de anxietate generalizate.
Incidenţa violenţei casnice este mult mai mare în cuplurile de homosexuali, în special la perechile de lesbiene. Un studiu efectuat pe o mie de lesbiene a constatat că peste jumătate au declarat că sunt agresate verbal, emoţional, psihologic sau fizic de partenerele lor.
Cercetările arată că nu există nici o reducere a incidenţei suicidului, bolilor mintale, abuzului de substanţe, alcoolismului şi violenţei casnice în acele state în care homosexualitatea este acceptată social, ceea ce dovedeşte că incidenţa ridicată a problemelor emoţionale ale homosexualilor nu este generată de societate, ci este mai degrabă rezultatul comportamentului sexuale deviant care afectează sănătatea emoţională şi fizică. Aceeaşi listă de consecinţe negative aferentă oricărui alt comportament ar determina societatea să facă eforturi în sensul prevenirii şi descurajării acelui comportament.
Concluzie
Homosexualitatea nu este un drept al omului. Ştiinţele sociale sunt încă de partea familiei. Deşi corectitudinea politică şi o politică oficială de „nediscrimare” la adresa homosexualilor au un efect negativ asupra afirmării adevărului, afirma realitatea este atât în beneficiul celor ce se confruntă cu probleme de homosexualitate, cât şi în folosul societăţii, în sensul limitării şi gestionării responsabile a unor comportamente individuale care pot avea repercusiuni ce depăşesc nivelul individual.
Bogdan Mateciuc, AFR
Un Milion de Semnaturi
Un milion de semnaturi – acesta este obiectivul initiatorilor Declaratiei Manhattan despre care am scris de mai multe ori. In consecinta va rugam sa continuati sa o semnati si sa o transmiteti mai departe altora sa o semneze. http://www.manhatta ndeclaration. org/ Numarul semnatarilor la nivel mondial a trecut de 400.000. Va multumim si va suntem profund recunoscatori.
Declaratia Manhattan in Romaneste
Va reamintim ca Declaratia Manhattan e disponibila si in limba romana si e postata pe situl electronic AFR http://www.alianta- familiilor. ro/manhattan_ declaration. pdf Va indemnam pe cei care aveti posibilitatea sa postati si d-tra textul si sa il difuzati mai departe, impreuna cu linkul, pentru a fi semnata.

Filme, filme, filme…. ianuarie 12, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
1 comment so far

ŢARUL (2009)
Pavel Lughin ne propune un excurs teologico-politic în Rusia lui Ivan cel Groaznic. Vedem cum ajutat de Opricina (acest KGB avant la lettre), un om ce se doreşte a fi al lui Dumnezeu dar se înstrăinează de Biserică, instaurează un regim fundamentat pe credinţa în imanenţa şi iminenţa Eshatonului.
Piotr Mamonov, cel ce a interpretat magistral rolul nebunului pentru Hristos din filmul “Ostrov”, se întrece pe sine jucând rolul ţarului.

Vă propun câteva însemnări ale mele, făcute în timpul vizionării filmului.

Felul în care se îmbracă Ţarul este exact acelaşi ca îmbrăcarea ritualică a arhiereului în Liturghie la ruşi- etapic, în drum spre locul oficierii.
Diferenţa dintre o dictatură sângeroasă cu Dumnezeu şi una fără Dumnezeu. Biserica dar şi virtuţi cheie precum iertarea îşi găsesc locul lor firesc, cumva.
Comunismul bolşevic este rezultatul mariajului monstruos dintre marxism şi despotismul asiatic.
Cuba, Venezuela, Nicaragua- nu vor putea egala Coreea, Cambodgia şi Rusia

Într-un regim totalitar ateu, nu există nici o şansă ca Dumnezeu să intervină.

Şi încă ceva, numai un creştin autentic poate să se opună tiraniei. Dar numai o tiranie a creştinilor poate fi oprită de creştini.
Ce i-a împiedicat pe toţi cei care au căzut victime lui Stalin să se opună tiranului cum a făcut Filip faţă de Ivan cel Groaznic? Lipsa credinţei şi nu lipsa curajului….

Ce e foarte fain: când devii tiran din pricina unei utopii (Ivan, Lenin, Ceauşescu) nici o pedeapsă nu este mai mare decât aceea de a vedea prăbuşindu-se utopia ta. Ai fi chiar fericit să mori pentru ea, să ţi se dea şi minima satisfacţie că ai avut dreptate….

„Unde e poporul meu?” Aşa se sfârşeşte orice utopie….

THE BOOK OF ELI (2010)
Într-un timp al distrugerii, când crezi că nu a mai rămas altceva din tine decât un mănunchi de instincte animalice şi o inteligenţă subordonată lor, cel mai valoros obiect din lume este….Biblia.
Impresionant şi foarte adevărat…

La ce sunt bune statele musulmane! ianuarie 9, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
4 comments

Consider Islamul o religie periculoasă, capabilă să genereze ideologii monstruoase şi să se manifeste cu o barbarie primitivă….

Dar de data asta trebuie să recunosc că sunt mulţumit că există state musulmane. Datorită lor, Coreei de Nord, Chinei (ţări pentru a căror bombardare aş vota cu ambele mâini, de altfel) şi a altor state din lumea a treia, ONU, acea instituţie inutilă care face de obicei comisii când trebuie să îşi facă treaba şi se bagă în seamă atunci când ar trebui să tacă, ne-ar fi căpătuit cu o rezoluţie prin care se condamna, la nivel de ONU, discriminarea pe criterii de orientare sexuala.

Şi cum cuvântul discriminare are sensuri tot mai numeroase, nu vreau să ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă se dădea o astfel de rezoluţie. Foarte probabil ONU, care este incapabil să rezolve criza umanitară din Darfur sau cea din Cecenia, care a privit de pe margine genocidul din Rwanda, ar fi trimis “căşti albastre” ca să apere pe toţi aiuriţii care doresc să îşi impună perversiunile sexuale ca forme de normalitate, norme de viaţă şi fenomene culturale.

Cum a votat România? Pentru rezoluţie, desigur. Doar suntem o naţiune condusă de un regim “de dreapta” al cărei principal gânditor conservator (amicul meu, domnul Patapievici) conduce o instituţie mult apreciată de mişcările LGBT din lumea largă.

Deci în decembrie 2009, statele musulmane şi de pe atât de reala “axă a răului” ne-au ferit de un atentat moral. Şi, cavalereşte, ca nişte autentici cruciaţi, trebuie să le mulţumim pentru aceasta….

Pentru mai multe informaţii, vă invit să accesaţi site-ul asociaţiei Darul Vieţii