Noul Conservatorism

Crin Antonescu este dezamăgitor. “Muşcă” din Geoană deşi în turul II va intra cine poate să îi facă faţă lui Băsescu.
Evită să spună lucrurilor pe nume.
A ratat şansa câtorva lovituri în plex lui Băsescu….

Geoană- discurs plăcut şi onest

Băsescu- cum îl ştim. Dar parcă şi un pic resemnat.

Dar de nevoie tot cu Crin o să votez….Măcar că poate aşa scăpăm de impozitul forfetar, mai scade şi ăla unicul, se mai reduce şi TVA-ul….
Iar în turul II voi vota cu Mircea Geoană- că face guvern cu liberalii şi măcar scăpăm de forfetar…

Deci, vot pragmatic!

Notă: Mare adevăr din gura lui Ciutacu: ce eveniment privat este ăla organizat în Palatul Parlamentului, unde factura la curent o plătim noi, poporul suveran? Şi dacă nu e eveniment privat, de ce au fost ignoraţi ceilalţi 9 candidaţi?

P.S. Ce prost inspirat a fost Crin Antonescu care a decretat că Tudor Chirilă este eroul său!!!!!! Tocmai aiuritul ăla???

O să vorbesc aici despre două luări de poziție pro-Băsescu.

Citesc amuzat-siderat- uluit ultima perlă electorală emisă de eseistul, epistemologul, fizicianul, funcționarul public, demnitarul, intelectualul, genialul și multilateral talentatul domn Horia Roman Patapievici, a cărui viziune politică este un ecumenism extravagant: libertarian, conservator și socialist “fără deosebire” dar cu amestecare.
Aveți textul aici.

Evident că poziția domnului Horia Roman Patapievici este atât de inconfortabilă încât domnia sa ar cam trebui să tacă. Ca savant, domnul Patapievici este un candidat etern (cu un doctorat intrat în prelungiri ce sfidează legislația universitară) ce nu a confirmat prin nimic. Ca eseist, a fost mereu…promițător. A încercat să facă o exegeză pe Dante, a ratat-o cu brio. Omul recent, principala sa operă, și ea cu aspect de șantier ce promite să genereze o carte fundamentală pentru critica modernității târzii, nu numai că a rămas la stadiul de șantier, dar și-a văzut și ideile principale trădate de compromisurile materiale, politice, filosofice și morale pe care domnul Patapievici a ținut și ține să le facă pentru bunăstarea sa și a familiei sale.
Cât despre angajamentul politic al domnului Patapievici, el este condiționat….material. Domnul Patapievici este directorul numit politic al ICR, dependent de realegerea domnului Băsescu. Ca urmare, orice text pro-Băsescu al domniei sale este suspect de a fi determinat de nevoia de a fi demnitar al statului, deținător confortabil al unor resurse materiale ce pot fi întrebuințate de prieteni și fideli.
Nici ca jurnalist, domnul Patapievici nu este principial. Ca salariat până de curând al domnului Sorin Ovidiu Vântu, domnul Patapievici scria eseuri neutre politic, distrugând ideatic mogulul ce îi oferea un salariu frumușel (de fapt, chiar frumos pentru marea masă a românilor) doar în presa favorabilă lui Zeus.

Dar să ajungem la text. El nu este interesant prin ce spune. Aflăm aceleași banalități: există niște oameni răi, care îl urăsc pe Băsescu și pe cei fideli lui. Acești oameni răi văd în Băsescu un potențial dictator, nu sunt de acord cu reformele politice propuse de acesta (reforme ce sunt în mod necesar bune), doresc să îngroape capitalismul și să instaureze un regim de jaf și de corupție.

Domnul Patapievici însă nu spune nimic despre două realități pe care ar trebui să le vadă cu ochiul liber dacă nu ar purta ochelarii de cal specifici oricărui funcționar public numit politic și dependent de toanele stăpânului său.
Prima realitate este aceea a oamenilor care alcătuiesc echipa Băsescu: Elena Udrea, Elena Băsescu, Monica Iacob Ritzi, Videanu, Berceanu, Pogea, Blaga, Solomon, Pinalti, Onaca, Gherasim, Tabără, Don Costel….. Aceștia sunt oamenii care vor binele României? Acești pesediști, peremiști și peuneriști reciclați sunt alternativa la societatea în care trăim?
Când un primar, sub privirea veselă a unui Președinte și în aplauzele unei adunări de oameni onești amenință pe cineva că dacă nu e cu ei este împotriva lor și trebuie să aibă grijă ce spune că altfel va trebui să plece din țară, domnul Patapievici nu are nimic de comentat. Așa cum a spus că infracțiunea de tâlhărie (smulgerea telefonului din mâna unei jurnaliste de către Băsescu) este doar un păcat venial pentru moralistul domn Patapievici.
Venial sau nu, comis de altcineva acest păcat ar fi dus la o condamnare la închisoare….

Dar ce nu mai vede domnul Patapievici? Nu vede faptul că cei ce se ridică împotriva lui Traian Băsescu nu sunt oameni ai unei singure idei. Sunt oameni de afaceri de succes, sunt liberali, sunt conservatori, sunt social-democrați. sunt socialiști, sunt neo/marxiști, libertarieni sau pur și simplu neînregimentați doctrinar.
Ce au ei în comun? Nimic altceva decât nevoia de a vedea un nesimțit, vulgar, grobian, incult, impertinent și demagog scos afară din palatul Cotroceni. Chiar nimic altceva. Și mi se pare un motiv mai mult decât respectabil.
Dacă domnului Băsescu îi place să se creadă victima unei conspirații, treaba lui. E dreptul său să creadă că șutul în fund pe care i-l va aplica electoratul este rezultatul unei cabale.

Acest text se doreşte a fi un răspuns domnului Ilie Catrinoiu ca şi celor ce, în ultima vreme îmi pun la îndoială apartenenţa mea la curentul conservator.
Contextul electoral al acestor dezbateri m-a determinat să nu intervin până acum pe această temă. Cei care m-au acuzat de a fi “schimbat tabăra” erau în mare parte persoane păcălite de mitul găunos al “dreptei” pedeliste sau de cel al “dreptei” băsesciene. Aceste acuze erau expresia (firească) a supărării pe cel care se angajează activ în a denunţa o politică în an electoral.
Dar acuzele venite din partea unor conservatori neimplicaţi electoral, ba mai mult- decişi să boicoteze procesul electoral, precum domnul Ilie Catrinoiu, m-a determinat să răspund.
Voi începe prin a îmi reafirma credinţa mea în valorile conservatoare, speranţa mea în existenţa unui curent cultural şi politic conservator, de supravieţuire în această lume anti-umană. Cred că valorile conservatoare au o calitate fundamentală: aceea că nu sunt valori ideologice, nici măcar filosofice ci….teologice în esenţa lor.
Ceea ce am declarat despre crezurile mele în alte pagini ale acestui blog (mai ales în textul “Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic”) este şi va rămâne valabil. Cu toate acestea îmi doresc să rămân un om al dialogului şi o voce moderată atât în viaţa publică cât şi în cea privată. Cred că moderaţia şi fermitatea nu se exclud ci se împlinesc, fiind virtuţi cheie ale unui discurs autentic conservator.
De aceea, în virtutea moderaţiei mele, consider firesc să îmi exercit dreptul la vot pentru a sancţiona un om politic lipsit de civilitate şi pentru a susţine mai mult bun-simţ în viaţa politică românească. Acest lucru nu presupune în mod necesar că acel candidat pe care îl susţin este în armonie deplină cu valorile mele. Nu cred că domnul Crin Antonescu ar fi un conservator (de fapt, nici nu ştiu dacă îşi doreşte lucrul acesta) aşa cum nu cred că mulţi din liderii PNL sau grupul ALDE ar fi….de dreapta. Însă categoric mi se pare că cei din jurul PNL sunt unica alternativă posibilă în momentul de faţă.
La fel, deşi nu sunt de acord cu opiniile unor prieteni ai mei cu privire la avort, monarhie sau secularizarea statului şi societăţii, aceasta nu înseamnă că nu pot fi de acord cu ei atunci când aceştia transmit un mesaj de bun simţ: mergeţi la vot pentru că altfel vor vota alţii pentru voi.
Nu înţeleg, nu consider a fi autentic conservatoare acea atitudine ce exclude dialogul şi moderaţia. Politica, cu mult înainte de blestemata revoluţie franceză a fost o artă a negocierii. Iar negocierea este unica soluţie pentru obţinerea unui bine comun.
Cred că un conservator autentic trebuie să fie un om al dialogului şi al negocierii poziţiei sale în spaţiul public. Astfel a fost Edmund Burke (un liberal ca şi program politic- dar un conservator în spirit) şi chiar şi Joseph de Maistre, omul care a definit poate cel mai bine “dorinţa” conservatoare: “Noi nu dorim o revoluţie ci opusul revoluţiei”.
Din păcate unii conservatori au vocaţii revoluţionare. Acestea sunt însă chiar împotriva spiritului conservator. Ei doresc schimbarea şi vorbesc despre soluţii total diferite de cele proprii democraţiilor noastre moderne.
Lor doresc să le aduc aminte un lucru esenţial. Deosebirea dintre conservatori şi ceilalţi este dată de credinţa conservatorilor în două realităţi esenţiale: omul este o fiinţă căzută şi o societate bună şi dreaptă este imposibilă pe acest pământ. Pentru un conservator politicul este o formă-formulă de supravieţuire şi nu calea prin care se pot construi brave lumi noi. Căci un conservator ştie că Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta.
Un conservator nu mai vrea nici măcar să restaureze ceea ce a fost. Ar fi şi dificil iar orice om cu capul pe umeri ştie că această erezie a modernismului (cu toate “perlele” specifice postmodernismului- în fapt, varianta retardată a nebuniilor moderne) a fost provocată tocmai de rele din interiorul Vechiului Regim. Nici Franta Bourbonilor, nici Rusia Romanovilor nu au motive să fie regretate.
Un conservator este un reacţionar. El reacţionează în faţa provocărilor şi nu ideologizează aceste reacţii. Îmi place să cred că orice conservator autentic nu are ideologie, nici măcar filosofie, ci bun-simț. De aceea, valorile conservatoare nu se impun, se propun și (ca orice soluție de bun simț) sunt ignorate de către marea masă.
Închei aici nu înainte de a răspunde de ce mi-am spus neoconservator. Am făcut-o pentru că nu am găsit în spațiul românesc acele valori politice conservatoare care să fie compatibile cu democrația. Am făcut-o pentru că, asemenea neoconservatorilor americani, cred că democrația este în pericol iar șansa ei de supraviețuire în fața tiraniilor mai vechi sau mai noi este tocmai expansiunea acestuia. Am nevoie de democrație în Irak ca să pot să mă urc liniștit într-un avion sau într-un metrou în Europa.
Mi-am spus neoconservator pentru că deși cred într-un stat minimal în chestiuni economice și de libertate civică, cred că avem nevoie de un Stat puternic care să exprime voința unei națiuni și care să securizeze libertățile cetățenilor săi.

de Salahhe (de pe blogul lui Salahhe)

Până acum un an eram apolitică şi mândră de asta. N-am votat şi apreciam ideea votului de protest, votul alb.

Anul acesta am descoperit cât de periculoasă este viziunea mea. Anul acesta am votat prima oară.

Am considerat, şi consider în continuare că avem o clasă politică coruptă, oribilă şi că nici unul din candidaţi nu merită cu adevărat votat.

Însă problema votului alb, votul de protest, este că nu oferă alternativă. Gândiţi-vă puţin: dacă, prin absurd, n-ar vota nimeni şi prezenţa la urne ar fi 0. Atunci ce? Ce s-ar întâmpla? Gândiţi-vă un minut ce s-ar putea întâmpla atunci înainte să citiţi mai departe.

Alternativele pe care le văd eu, propunerile pe care le-am văzut propagate pe internet sau în alte medii ar fi:

- prima alternativă ar fi haosul, şi vă asigur că ar fi un haos. După revoluţia din 89 a fost un haos relativ organizat, când foştii oameni politici cu gura mare şi-au făcut adepţi şi au reorganizat sistemul. Rezultatul? FSN-ul, 20 de ani de criză economică, mineriadele, noi la mila puterilor internaţionale, haos. După 40 de ani de comunism, comuniştii deghizaţi în oi şi-au făcut de cap într-o ţară needucată politic. Şi, din nefericire, încă îşi mai fac.

- o alternativă prezentată de o şleahtă de corporatişti imbecilizaţi ar fi alegerea altor oameni care să înlocuiască clasa politică. Am primit o prezentare care oferea ca alternativă, printre alţii, pe Cristian Tudor Popescu şi Şerban Huidu. Să fim serioşi, dacă ar fi vrut CTP să intre în politică, ce l-ar fi oprit să o facă până acum? În plus, chiar dacă vi se pare usor, nu e aşa uşor să faci politică. Politica nu este cea din viziunea lui Moromete, este ca un puzzle imens în care piesele îşi schimbă forma de la o zi la alta şi nu se potrivesc niciodată. Este nevoie de oameni care să înţeleagă mecanismele politice, să aibă înclinaţie către asta, să fie dispuşi să depună acest efort şi să le placă. Şi, oricât ai urî în teorie corupţia din politică, şi tu, cel care citeşti acum, eşti corupt şi coruptibil. Să arunce cineva acum prima piatră ar însemna să fie ipocrit sau imbecil. Dorinţa de mai mult este înscrisă în natura umană cu litere pe care nici un Dumnezeu nu le-ar putea şterge fără un potop mondial.

- în ultimul rând, s-ar putea schimba forma de organizare politică a ţării. Adică renunţarea la democraţie. Cu regret vă informez că, deşi democraţia este foarte departe de a fi un sistem politic perfect, este cea mai bună formă de organizare politică cunoscută oamenilor în prezent. Deşi urăsc sistemul politic actual, mă gândesc cu groază la alternative. Dictatură? Totalitarism? Monarhie? Atunci când puterea este doar în mâna unui singur om, lucrurile o vor lua cu siguranţă razna. Hitler, Ceauşescu … n-am învăţat nimic? Poate Carol I să mai aducă o speranţă acestei viziuni. Dar eu nu mi-aş risca vitorul punându-l ireversibil în mâna niciunui singur om.

Sunt convinsă că vă mai puteţi gândi şi la alte alternative. Problema este: câte sunt viabile, câte sunt implementabile? Câte sunt mai bune decât democraţia?

În realitate, prezenţa la urne nu este niciodată 0 şi nici nu va fi. Pentru că există partide politice cu sute de mii de membri. Pentru că există babele influenţabile de la ţară care îşi vând votul promisiunii unor 10 lei în plus la pensie. Pentru că există oameni care vor cu tot dinadinsul diverse lucruri care li se promit: să devină România provincie ungurească, să fie alungaţi ţiganii din ţară, să fie omorâţi ungurii, să câştige Steaua campionatul mondial, să etc şi etc. Şi toţi aceştia votează!

Prezenţa la vot pentru alegerile de anul acesta pentru europarlamentari a fost de 27%. Rezultatul? Trei dintre cele mai triste şi groteşti caricaturi ale scenei politice ne vor reprezenta la Bruxelles. Ţi se face părul măciucă.

Toată lumea ştie cum au fost fraudate alegerile de către Băsescu, folosind voturile membrilor PDL pentru a-şi scoate fiica imbecilă europalamentar. Toţi am protestat după aceea. Însă prea târziu. Dacă încă 10% din alegători ar fi votat, acum Elena Băsescu ar fi stat acasă şi noi am fi avut un om politic adevărat în parlamentul european. Dacă ar fi votat încă 25% din electorat, extremiştii şi idioţii n-ar fi avut acum un Vadim şi un Becali să ne reprezinte ţara.

E vina ta. A celui care n-ai votat.

Pentru că tu alegi să nu votezi, jocurile politice se fac la nivel restrâns, dacă tu nu votezi, nu vom putea rupe cercul fesenist. Dacă tu nu votezi, noi nu avem şansa să devenim mai puţin corupţi. Lucrurile rele se întâmplă pentru că oamenii buni nu fac nimic. (cum zic americanii) Dacă noi alegem să nu votăm, vor vota membrii partidelor. Dacă noi alegem să nu votăm, vom fi la cheremul unei minorităţi care e departe de a ne reprezenta interesele. Dacă noi nu votăm, nu doar că lucrurile nu se vor schimba în bine dar se va schimba în rău. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă, tot e mai bine decât să se schimbe în rău. Şi probabilitatea de a se schimba în rău este una foarte mare. Prea mare ca să îţi permişi să rişti.

Propunerea mea? Use google. Caută candidaţii la alegeri, caută-le platformele, citeşte-le, vezi care din ei te reprezintă mai bine.[*] Votează. Arată-le că îţi pasă de ceea ce se întâmplă în ţara ta. Nu te uita la televizor să vezi care din căţei latră mai tare. Citeşte platformele. Şi alege avizat. Lucrurile nu se vor schimba peste noapte. Trebuie timp. Şi avem nevoie de alternative. Avem nevoie să nu lăsăm să aleagă pentru noi Ebele, Vadimii şi Becalii României. Avem nevoie să alegem NOI.

Să nu te aştepţi de la candidatul tău să facă minuni. Să nu te aştepti să fie perfect. Viaţa e mai mult decât ne spun basmele. Credeţi că Ileana Cosânzeana nu se beşea? Vă asigur că o făcea. Vă asigur că avea păr pe picioare şi îi puţea gura când se trezea de dimineaţă. Vă asigur eu că nimeni nu e perfect. Oricât de mult ne-ar place să credem asta.

Trebuie să votăm. Nu ca să scăpăm de corupţie, nu avem scăpare, ci ca LOR să nu le mai fie atât de uşor. Ca nouă să ne fie cu adevărat mai bine. Ca să îi obligăm să ne dea ceva cu adevărat. Ca să îi obligăm să ne câştige voturile. Ca să fie cu adevărat democraţie în România.

Ai dreptul la alegere. Fă-o. Altfel vom pierde. Şi vor câştiga EI. Şi eu nu mai vreau.

[*] Pentru cei mai confuzi: puteţi face un tabelaş pe o foaie de hârtie cu toţi candidaţii. Când citiţi o platformă, unde vedeţi ceva cu care sunteţi de acord faceţi o bulină, unde e ceva cu care nu sunteţi de acord faceţi un x. Sugerez de asemenea şi varianta mai restrânsă www.busolapolitica.ro .

I asked my friend’s little girl what she wanted to be when she grows up.  She said she wanted to be Prime Minister of Canada some day.

Both her parents, NDP supporters, were standing there, so I asked her, “If you were Prime Minister what would be the first thing you would do?”

She replied, “I’d give food and houses to all the homeless people.”

Her parents beamed, and said, “Welcome to the NDP Party!”

“Wow…what a worthy goal!” I told her.  I continued, “But you don’t  have to wait until you’re Prime Minister to do that.  You can come over to my house, mow the lawn, pull weeds, sweep my yard and I’ll pay you $50.  Then I’ll take you over to the grocery store where the homeless guy hangs out.  You can give him the $50 to use toward food and a new house.”

She thought that over for a few seconds, then she looked me straight in the eye and asked, “Why doesn’t the homeless guy come over and do the work and you can just pay him the $50?”

I smiled and said, “Welcome to the Conservative Party.”