jump to navigation

Top 10 veşti proaste pe care trebuie să le dea un politician conservator cu riscul de a pierde alegeri Aprilie 9, 2013

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
add a comment

Top 10 veşti proaste pe care trebuie să le dea un politician conservator cu riscul de a pierde alegeri:

1. Există Dumnezeu!

2. Nu există niciun „viitor luminos” pe acest pământ. Există doar viitorul pe care ni-l facem noi împăcându-ne cu ideea că nimeni nu poate eradica nici sărăcia, nici suferinţa, nici răutatea din lume.

3. Egalitatea este o prostie. Nu mai puneţi botul la lozinci. Dacă veţi obţine o echitate în faţa legii să fiţi mulţumiţi!

4. Capitalismul este singurul, dar singurul mecanism economic care funcţionează cu adevărat. Nu îl mai boscorodiţi că nu e echitabil social. Echitabilă social nu e nici măcar moartea- nu ne ia pe toţi la aceiaşi vârstă şi în aceleaşi condiţii.

5. Statul trebuie să fie împiedicat să mai facă noi probleme şi nu să fie pus să le rezolve. Statul este problema, nu soluţia.

6. Vă place libertatea? Bravo! Ea însă se opreşte când se întâlneşte cu libertatea aproapelui şi înseamnă al naibii de multă responsabilitate.

7. Oricât v-ar plăcea contrariul, logic, moral, biologic, avortul este o crimă. Restul este gargară auto-justificativă.

8. Civilizaţia occidentală, iudeo-creştină, cu toate păcatele ei (şi are multe de când a inventat prin universităţi şi cafenele utopiile socialiste) este net superioară şi ca valori, şi ca eficienţă, tuturor celorlalte civilizaţii şi popoare.

9. În loc să vă gândiţi dacă vă cade drobul de sare în cap sau nu (adică prostiile apocaliptico-ecologiste) apucaţi-vă să administraţi responsabil şi eficient darurile lui Dumnezeu de pe acest pământ.

10. Sexul nu priveşte politica (decât strict relaţia politician-amantă) aşa că: niciun drept civil pentru homosexuali şi oameni care cred că dacă se … „interesant”, merită grija societăţii.

Dacă românii chiar nu mai aşteaptă nimic de la politică? Aprilie 7, 2013

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
1 comment so far
Există o credinţă a politologilor, politicienilor şi analiştilor de dreapta cum că cea mai mare parte a electoratului nu mai votează pentru că nu se simte reprezentată de actuala ofertă de partide (ceea ce e adevărat) şi că această majoritate a electoratului abia aşteaptă să vină o altă ofertă politică pentru a se năpusti să o susţină.

Sincer, am crezut şi eu lucrul acesta un timp. Dar …. a apărut Noua Republică (şi a murit). Apoi a apărut Forţa Nouă şi…a murit. Apoi a apărut ICCD si…a sfârşit în PFC care…e muribund.
A apărut Fundaţia Mişcarea Populară şi ….noroc cu Băsescu că a scos-o la o cafea ca să poată să apară la televizor.
Nici alternativele de stânga nu au convins pe nimeni.
A fost mult discutata a doua Piaţă a Universităţii- o manifestaţie mediocră cu o sută de manifeste lansate, niciuna cu vreun succes.
Au fost „eroii” Pieţei: personaje care după câteva apariţii la Gâdea au dispărut fără niciun efect electoral. Mai ştiţi ceva de Claudiu Crăciun?
A fost apoi Nicuşor Dan ….şi a dispărut.

Oare nu ar fi bine să ne întrebăm serios dacă nu cumva cei 60 la sută dintre români care nu mai votează chiar nu au chef de nicio alternativă şi au devenit apolitici?
Nu e plăcut dar…asta e. Măcar nu ne mai facem iluzii.

Martorii lui Băsescu- ca să avem şi noi sectanţii noştri politici Aprilie 6, 2013

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
1 comment so far

Am vorbit cândva despre secta Martorilor lui Băsescu- am fost preluat, „plagiat”, înjurat pentru asta.
Dar ce confirmare mai bună şi mai amuzantă pentru adevărul spuselor mele decât reacţia religioasă a băsiştilor în faţa evidenţei: Băsescu şi-a bătut joc de ei, şi-a făcut gheşefturile, nu este interesat de „dreapta”, de dreapta, de anticomunism şi anti-pesedism.
E drept, Băsescu omul a fost tot timpul brutal de sincer cu ei: prost-crescut, bădăran, hoţ, impertinent, indolent, dispus la mici învârteşuguri. lingău penibil cu cei superiori ierarhic lui (americanii şi UE) şi plutonier cu ăia din subordinea lui…
Semidoct, nedus pe la biserică, Băsescu nu a mimat niciodată că ar fi liderul Dreptei, nu a spus niciodată despre el că e mai mult decât poate duce.

Dar o grămadă de fraieri şi fanatici politico-religioşi, au vrut să vadă în el mai mult decât este.
Acum Băsescu este constant cu el însuşi: bişniţar speculant. Martorii lui Băsescu însă sunt în starea de disperată uimire că preşedintele lor (nu şi al meu- constituţional preşedintele este al României, nu al românilor), zeul lor, idolul lor, le înşeală aşteptările şi pare să nu îi mai pese de ei.
Au şi soluţia (eterna soluţie a fanaticului religios): trebuie să fie ceva profund în mişmaşurile bişniţăresco-politice ale zeului. Băsescu are totdeauna dreptate, nu?

Câteva întrebări pentru cei ce vor să reconstruiască „dreapta” Aprilie 4, 2013

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
3 comments

Două expresii care nu au niciun sens dar pe care le vântură toţi prin clasa politică şi prin mass-media:
„unificarea dreptei” şi „reconstrucţia dreptei”.

Înainte de a flutura aiurelile astea toţi unificatorii şi (re)constructorii „dreptei ar trebui să răspundă la câteva întrebări cu „da” sau „nu”:

1. Sunteţi pentru capitalism?
2. Sunteţi pentru stat minimal? (aici se includ şi sinecurile gen ICR, IICCMER, TVR etc. 🙂 ).
3. Credeţi că libertatea înseamnă, înainte de orice, responsabilitate?
4. Credeţi că este imposibil ca oamenii să fie egali între ei?
5. Credeţi că este un drept fundamental cel al vieţii şi, implicit, sunteţi contra avortului?
6. Sunteţi pentru o societate în care să primeze valorile morale tradiţionale (în cazul nostru, creştine)?
7. Sunteţi contra căsătoriilor şi adopţiilor de copii de către cuplurile de gay?
8. Cuvinte şi expresii gen „revoluţie”, „progres”, „viitor luminos”, „noua ordine mondială” vă zgârie urechile?

Dacă aţi răspuns cu „da” măcar la 5 întrebări din cele 8, atunci puteţi construi dreapta. Dacă nu, spor la reconstruit „dreapta” :).

Neostângişti, hipsteri, lumpenproletariat, sau despre eşecul gândirii lui Marx Martie 27, 2013

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
add a comment

Discursul neostângist are două puncte tari (în care stă însă şi slăbiciunea), care fac ca orice temă cretină susţinută de ei să devină o cauză care impresionează presa mainstream şi fraierul hipster. Tema nu este niciodată explicată ci doar prezentată ca fiind o chestiune ce:
a) este orientată contra sistemului (iar discursul anti-sistem prinde de minune- asta e valabil în toate timpurile) şi
b) Dramatizarea subiectului. Toate cauzele lor sunt pe „viaţă şi pe moarte” şi veţi vedea la activiştii neostângişti cum aruncă tone de energie emoţională pentru diversele lor cauze.

Consecinţa este următoarea: hipsterii au nevoie de gâdilarea orgoliului propriu prin credinţa că sunt de fapt în opoziţie cu sistemul pentru care muncesc de dimineaţă până seara şi din care sunt parte. Unii dintre ei, pe care sistemul îi ţine blocaţi în joburi inutile social, au şi complexul- chiar dacă nu recunoscut, al inutilităţii lor pentru societate.
De aceea „societatea civilă” neostângistă vine să le ofere medicamentul pentru orgoliu şi frustrări.

Dar unde este slăbiciunea de care vorbeam? Neostângismul nu va putea niciodată propune mari teme de „luptă de clasă”, nu va putea face niciodată revoluţii, pentru că noul său „proletariat” (în fapt cam lumpen-proletariat), hipsterul, este foarte mulţumit de beneficiile sistemului şi suficient de pregătit intelectual pentru a nu renunţa la ele.
Da. Îl poţi mobiliza să dea like pe net sau să facă un flash-mob împotriva tăierii unor copaci prin Amazon, dar nu ai să îl convingi că platanul din faţa blocului său, care la prima furtună îi va pune în pericol maşina, nu trebuie tăiat :).

Dar probabil că neostângiştii s-au împăcat cu soarta. Pentru ei este important că sistemul nu îi priveşte ca pe o ameninţare şi deci nu îi blochează. La fel de important pentru ei este faptul că dreapta este incapabilă să controleze societatea civilă şi deci rămâne doar spaţiul lor de joacă. Mai mult, sistemul „capitalist” merge, aduce plus valoare şi ei, anarho-neostângiştii, sunt beneficiarii acestei prosperităţi. 🙂

Însă dacă Marx s-ar întoarce în timp, şi-ar vedea urmaşii nu cucerind proletariatul, ci făcând acţiuni şi team-buildinguri în lumpen-proletariat- adică în gaşca inutililor sociali.