Noul Conservatorism

Gramul de optimism este mai scump decât gramul de aur septembrie 3, 2022

Eu nu sunt optimist pentru că nu văd energiile alternative. Și pentru că știu că pseudo-iile și circul pășunist-naționalist e o alternativă.

România, ca și tot Occidentul, este la sfârșitul istoriei sale. Iar asta se vede chiar din retorica oficială, din propaganda oficială.
Vestul nu mai poate promite nimic, nu justifică nimic din măsurile pe care le ia acum pe logica lui ”va fi mai bine”.
Niciun ”viitor luminos”, nicio ”epocă de aur”, nicio ”împărăție milenară” nu ne este promisă în schimbul sacrificării prosperității, drepturilor și libertății de acum.
Noile generații de fanatici ai vestului nu sunt nici mulțimi de activiști comuniști plini de ură de clasă, nici cohorte negre de naziști subordonați cauzei lor.
Nu. Sunt gloate de depresivi, drogați, schizofrenici, sfertodocți, care nu mai au ”cauze” ci frustrări.
Nici Biserica nu mai e furnizor de speranță. Cu puține excepții, (creștini autentici vor rămâne până la sfârșit), Creștinismul oscilează între oengism, corectitudine politică și pășunism.
În Vest, România inclusă, alternativa creștină nu există.
Mișcările conservatoare sunt o salată beuf de conspiraționisme, golăneli, bișnițăreli, pioșenii, habotniceli, lipsă de realism, sfertodoctism….
Pur și simplu nu există energii pentru viitor. Nu există nici măcar alternative.
Privesc șocat văzând cum stafiile fascismului și comunismului încearcă să ”călărească” situația de acum. Decât alternativa lor, mai bună este o moarte…

Ce rămâne de făcut?
Să ne bucurăm de ceea ce ne-a mai rămas din viață, având grijă de mântuirea noastră. Iar cei ca mine, care nu pot dracului să renunțe la a mai gândi cu voce tare, să fim niște martori demni și onești ai acestui sfârșit de istorie.
Doar adevărul ne va face liberi.

Noul meu blog este…. ianuarie 9, 2015

bogdanduca.wordpress.com

Vă aștept acolo. Desigur, acest blog rămâne deschis dar nu voi mai posta pe această platformă.

Mulțumesc pentru înțelegere.

De ziua UERSS mai 9, 2013

Europarlamentarul Cristian Preda se întreabă şi se îngrijorează într-un articol:
„Ne place Europa, nu şi Uniunea? (…). Există, de aceea, riscul ca, la un moment dat, să se contureze o tabără politică nouă, care să afirme că iubeşte Europa, nu şi Uniunea. Sau s-a constituit deja?”

Păi e evident că oricui îi place Europa nu are cum să îi placă Uniunea Europeană.
Europa a vrut tot timpul libertate, UE vrea egalitate.
Europa înseamnă mare cultură, UE înseamnă multiculturalism.
Europa înseamnă Creştinism, UE înseamnă anti-creştinism.
Europa înseamnă naţiuni în concurenţă, UE presupune distrugerea identităţii naţionale.
Europa este patria capitalismului, UE funcţionează doar prin intervenţionism socialist.
Europa s-a construit pe ideea de proprietate, UE pe obsesia ideologică a egalitarismului.
Europa înseamnă mari catedrale, mari palate şi mari oameni politici, UE presupune birouri serbede şi birocraţie.
Europa înseamnă civilizaţie şi respect faţă de tradiţie, Uniunea Europeană presupune bazarul pluricultural şi relativizarea oricărei tradiţii.
Europa înseamnă conştiinţa civilizatoare a lumii, Uniunea Europeană presupune doar o însăilare de lozinci şi reglementări.

A fi european nu este acelaşi lucru cu a fi UEuropean. Şi devine tot mai clară nevoia de a face această diferenţă.

Tocmai pentru că iubim Europa trebuie să fim anti-UE.
Şi cum e 9 mai, ziua UEuropei, nu pot să nu îmi pun nişte întrebări:

Oare de ce nu au ales 8 mai? Ziua în care Occidentul a învins pe nazişti, nu 9 mai, ziua triumfului sovietic asupra a jumătate din Europa?
De ce UErss este condusă de comisari, aşa cum era condus şi URSS-ul de altădată?
De ce UErss este condusă de o „troică”, ca partidele comuniste în vremurile lor bune?
Să fie oare lipsă de inspiraţie? Sau un semnal clar că oamenii ăştia, deşi s-au albăstrit, tot cu idealurile roşii sunt în inimă şi în minte?

Despre Adrian Năstase aprilie 17, 2013

Adrian Năstase este un om inteligent, cultivat, rafinat, distins, sigur pe el, capabil să construiască ceva frumos în viaţa sa. Dacă ar fi trăit în SUA ar fi fost, foarte probabil, un avocat multimilionar, de succes sau poate un ambasador…
Dar s-a născut în România, a fost atras de mrejele cartierului Primăverii, apoi în mrejele feseniste. A devenit un politician necinstit, egolatru, un autosuficient, patronul unei mafii şi asociatul politic al unei caracatiţe care sufocă încă această ţară.

Acum este un fost deţinut. Şi se plânge că a fost  dificil pentru un om ca el să treacă prin experienţa penitenciarului.
Dar oare nu i-a fost mai greu unui om ca el să inventeze, promoveze şi să se asocieze prieteneşte cu oameni ca Bivolaru, Mischie, Mazăre, Vanghelie, Oprişan? Una este să stai de nevoie între nişte infractori, dar nu e mult mai grav să promovezi de bunăvoie nişte infractori?

Dezamăgitor pentru mine este faptul că Adrian Năstase nu a înţeles că el este vinovat. Poate nu vinovat de dosarele în care este acuzat. Dar vinovat că, în ciuda inteligenţei, culturii, rafinamentului său, a contribuit semnificativ la acest cancer care roade mortal România. Între 2000 şi 2004, acest cancer a devenit metastatic. Şi este vina lui, mai ales a lui.