Politica externă la români: euroscepticismul

E o chestie la români: se cred buricul pământului chiar dacă nu o spun.

La români nu există politică externă, probleme globale, chestiuni arzătoare pe plan mondial, crize internaţionale decât în măsura în care sunt utile răzbelurilor politice de pe malurile Dâmboviţei.

Altfel, nu ne interesează.

Să luăm cazul raportărilor la UE.

În jurul lui Băsescu s-au adunat, prin 2005-2006 toate vocile publice eurosceptice ale României. Nu erau multe, dar erau coerente…. Ba chiar radicale (ce frumos le ziceau domnii Avramescu şi TRU despre apocalipsa UE, ce plângea domnul Patapievici putrezirea bătrânului continent, cum citau site-uri „băsiste” discursuri eurosceptice!),

Pe vremea aia opoziţia lui Băsescu era reprezentată de „europenii cu papion” ai lui Tăriceanu… Adică de oameni care înghiţeau şi apoi scuipau spre popor lozinci în limba de lemn dulce a birocraţilor de la Bruxelles.

Nu a trecut multă apă pe Dâmboviţa şi s-a modificat schimbarea: europenii lui Tăriceanu au devenit useliştii lui Crin, papioanele au zburat la intelectualii lui Băsescu şi odată cu ele şi limba de lemn la standarde UE.

Vocile eurosceptice din jurul lui Băsescu a început să grăiească pe ueuropeneşte.
Vocile de-papionate ale liberalilor şi-au adus aminte de patriotismul neaoş (cu un accent rusesc, dacă se poate).