Marşul pentru normalitate! Un protest creştin şi incorect politic!

Ca în fiecare an (cu excepţia motivată de la marşurile din ultimii doi ani), am participat la contra-reacţia la spectacolul penibil reprezentat de Gay-Pride. Mi-am luat tricoul “creştin” (cu un frumos simbol creştin răsăritean), şapca cu monograma lui Hristos, traista şi sticla de Cola şi am plecat să îmi spun punctul de vedere.

 

Am mărşăluit pentru o societate normală, împotriva pretenţiei absurde a unor perverşi sexuali de a se considera “normali”, anormalizându-ne pe noi. Am mărşăluit împotriva corectitudinii politice şi pentru prezervarea valorilor morale iudeo-creştine care au întemeiat civilizaţia europeană.

Am mărşăluit împotriva cheltuirii banilor publici pentru perversiunile unora, împotriva cheltuielilor de zeci de mii de euro pentru operaţii de schimb de sex, de către un CAS care este incapabil altfel să plătească citostaticele pentru suferinzi de cancer….

 

Am străbătut oraşul închinându-ne pe la biserici, aplaudând un cuplu care îşi celebra căsătoria, întemeind, cu binecuvântarea lui Dumnezeu o familie normală, cerând o societate normală şi creştină.

Din păcate, marşul din anul acesta a fost  boicotat de către patriarhul Daniel, care se pare că a oprit organizaţiile creştin-ortodoxe să se alăture marşului pentru normalitate.  El a rămas astfel doar pe “mâna” organizatorului principal, organizaţia Noua Dreaptă.

Sincer, nu mă mai miră atmosfera de dictatură anti-creştină din BOR. Patriarhul Daniel fie  blochează orice reacţie socială a Bisericii, fie acceptă spectacolul ceauşist regizat de Trinitas TV, fie trădează Regalitatea,  promovând o familie de bastarzi regali şi fini prezidenţiali (Paul Lambrino, soţia şi copilul), fie sfidează (cu ifose de om de afaceri) tradiţia venerabilă a pentarhiei, aşezând BOR în situaţii imposibile de inter-comuniune. Pare că are o misiune: să facă BOR să eşueze….

 

Cât despre Noua Dreaptă, categoric nu este cel mai potrivit organizator  pentru aceste evenimente dar….este singurul. Aşa că, ne place sau nu, această mică sfidare a dictaturii relativismului, multiculturalismului şi corectitudinii politice le aparţine. Şi merită felicitările mele pentru aceasta.

 

Nu pot să felicit televiziunile. Reporterii (nu puţini) s-au străduit să evite intervievarea oricărei persoane cu figură inteligentă de acolo. Cu cât păreai mai sărac cu duhul, sau cu cât aveai aere de punker neo-nazi, erai mai interesant pentru o mass-media care trebuia să transmită un mesaj ideologic: plini de ură, “fasciştii”, legionarii şi talibanii creştini au dat dovadă de intoleranţă.