Discursul din aceasta seara al Presedintelui Romaniei mai 25, 2010
Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.trackback
…m-a uimit. Iata ca Presedintele care sustinea marirea cu 50% a salariilor profesorilor in ciuda argumentelor rationale ale guvernului de atunci, care (la betie, spunea el- dar cand o fi treaz?) sustinea pensia minima garantata, care si-a marit constant administratia si bugetul acestei administratii, altfel inutile, vine acum, cu aerul unui debarcat de pe luna, sa ne dea lectii…..de austeritate.
Austeritate pentru cine? Pentru un sector bugetar prost administrat de catre el si guvernul domniei sale.
Personajul acesta morbid denunta „cancerul salariilor si pensiilor sociale” din Romania. Dar domnia sa uita ca acele categorii sociale care sunt cheie pentru orice stat: armata, politie, justitie, cadre didactice, primesc salarii de nimic. Pensiile nu sunt ajutor social ci….proprietate. Cat despre ajutoare sociale: bursele, pensioarele si alocatiile de nimic din Romania sunt o bataie de joc si nu masuri luate de un Stat socialist (pe care, de altfel, si eu l-as denunta).
Daca exista cancer, acela este in ministere inutile, consilieri inutili, agentii guvernamentale si in subordinea parlamentului ce stralucesc in inutilitate. Platim o „telecomanda” ce nu raspunde vointei noastre alcatuite din….9 secretari de stat (ma refer la CNA), platim o inchizitie amuzanta cu 6 secretari de stat (CNCD). Sa mai vorbim de CNSAS (acum o fantoma inutila ca nici presa nu ii mai baga in seama), ICR si alte institutii pline de functionari publici, bine platiti (muuult mai bine decat niste profesori sau niste politisti). Si spun din ce stiu: va dati seama ca marile tunuri sunt in agentii si ministere inutile dar cu acces la bani grei.
Nemernicul acesta de Presedinte explica de ce nu se fac autostrazi in Romania: din cauza celor care primesc salarii de la stat. Dar cum naiba se face ca numai in Romania kilometrul de autostrada e dublu ca pret decat in alte parti? Domnul Basescu de fapt stie foarte bine: dar decat sa vada mafia din propria casa, prefera sa dea vina pe profesori, politisti si pensionari.
Sunt tot mai convins ca iesirea din criza a Romaniei nu poate sa fie facuta decat prin reforma Statului. Iar primul pas spre reforma este demisia imediata a actualei conduceri si alegeri anticipate.
Noul Conservatorism 
Cred ca am scris aproape in acelasi timp articolul…
Mi-e teama insa ca, pana la realegerea unui nou presedinte si numirea unui nou guvern – adica in 5, 6 luni de zile in cel mai bun caz – Romania se va duce dracului. Exista in sah o pozitie, nu mai stiu cum se cheama, in care oricum ai muta, ai de pierdut. Cred ca in aceeasi solutie e acum Romania!
[…] – noul nume pentru ipocrizie By paulgsandu Discursul lui Basescu din aceasta seara n-a surprins cu nimic. Nici macar prin nesimtire. Nici macar prin ipocrizie. Nici macar prin tonul apocaliptic cu […]
Romania nu se va duce dracului, cum plastic spui.
Statul roman , asa cum a fost gandit in acesti 20 de ani, s-a dus deja dracului si, implicit avem nevoie de un nou Stat. Adica avem nevoie de regandirea serioasa a institutiilor, a reprezentativitatii si a ideii de cetatenie.
„Pensiile nu sunt ajutor social ci….proprietate.”
Am mai auzit chestia asta la televizor de curand. Va dati seama ca e doar teorie, nu? Ar fi fost practica daca puneai banii intr-un fond din care sa ii retragi mai tarziu, dupa plac.
„Nemernicul acesta de Presedinte”
Febra revolutionara:)
Va inteleg, nici eu nu-i mai suport pe multi dintre ei. Ce n-as da sa avem o Margaret Thatcher… desi, ar diviza poporul roman mai ceva ca Basescu.
@ Adrian:
Pensiile sunt proprietate, asemenea salariilor, fiecare posesor de pensie muncind o viata pentru aceasta pensie. Desigur ca ideal ar fi sa avem fonduri private de pensie, garantate de Stat si nu un fond de pensii de Stat, unde, contribuind sau nu, fiecare cetatean ramane, in ultima instanta, la cheremul (in general, proastei) administratii a Statului.
„Nemernicul de Basescu”- departe de a fi manie revolutionara este o revolta (contrarevolutionara) impotriva celui care a pacalit in 2004 asteptarile natiunii romane, fraudand apoi alegerile (cu un pret pe care il platim acum) in 2009.
Dar….toti sunt nemernici,
O Margaret Thatcher nu ar putea sa existe in politica romaneasca asa cum se face ea acum pentru simplul motiv ca nimeni nu este interesat sa promoveze valori politice de dreapta si conservatoare.
„O Margaret Thatcher nu ar putea sa existe in politica romaneasca asa cum se face ea acum pentru simplul motiv ca nimeni nu este interesat sa promoveze valori politice de dreapta si conservatoare.”
Ar fi Patriciu,insa acesta este prea „patat” pentru a ocupa vreodata o functie publica importanta.
Totusi, cred ca avem noroc prin faptul ca majoritatea intelectualitatii din Romania este -inca- de dreapta. Ramane de vazut daca se va alinia tendintelor Occidentului. Poate ca acel val a trecut deja…
@ Adrian:
Intelectualitatea noastra este, majoritar, de stanga (mai ales tanara generatie).
Cat despre intelectualii publici la care banuiesc ca te referi (Liiceanu, Plesu, Patapievici, Cartarescu, Tismaneanu, etc), acestia sunt….anticomunisti, ceea ce este meritoriu, dar nu liberal-conservatori.
@Bogdan Duca
Banuiala dumneavoastra este corecta. Insa trebuie sa tineti cont ca acesti oameni sunt formatori de opinie.
Cat despre pozitia lor politica, impresia mea a fost ca sunt liberali-conservatori, sau mai bine zis, in zona respectiva. Mai ales Vladimir Tismaneanu. Poate ca ii cunoasteti mai bine decat mine.
„Intelectualitatea noastra este, majoritar, de stanga (mai ales tanara generatie).”
Daca au crescut cu morala Hollywood-ului, tot ce se poate. Teoria mea personala este ca in lipsa unor repere morale crestine, acestia se leaga de ceea pare astazi fi bun, din punct de vedere etic: lupta anti-discriminare, lupta impotriva incalzirii globale, nivelarea conditiilor de trai etc. Acestea sunt niste principii absolute a zilelor noastre, in vreme ce alte principii au devenit relative. Cunosc insa destule exceptii. Exceptii acompaniate, de obicei, de un individualism puternic.
Si nici nu trebuie sa ne mire, in conditiile in care majoritatea discursurilor „eco” incep cu „noi”… ce am facut „noi” planetei/ „noi” oamenii suntem in stare sa ne schimbam/ „noi” suntem asa si nu altfel. Este apogeul fricii lui Tocqueville cu privire la slabirea individului intr-o democratie.
Ma rog, am deviat de la subiect.