Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului este acuzat de luare de mita

Biserica Ortodoxă română este una dintre cele mai corupte instituţii din România. Poate cea mai coruptă. Toată lumea o ştie dar nimeni nu are curajul să o spună.
Evaziunea fiscală, şpaga, traficul de influenţă şi muşamalizarea sunt practici deja instituţionalizate în interiorul BOR, cu acordul tacit al instituţiilor Statului, instituţii care nu doresc să deranjeze prea tare o Biserică foarte bogată, foarte populară şi care îşi poate permite să fie cel mai puternic agent electoral de la noi.
Deşi separată de Stat, Biserica nu este separată de politic, ierarhia ortodoxă fiind prinsă în încrengătura de cercuri de interese din interiorul vieţii noastre politice. Aceasta nu se face însă pentru binele credincioşilor ci doar cu scopul menţinerii unor relaţii de putere de care profită în general „baronii locali” şi episcopii locului.
Afacerea de la Constanţa (investigaţia unor jurnalişti de la România liberă cu privire la corupţia din interiorul Arhiepiscopiei Tomisului) nu aduce nimic nou. Toţi cei care se ocupă de viaţa bisericească ştiu că simonia (păcatul cumpărării Tainei hirotoniei) este un viciu ce afectează la toate nivelurile Biserica Ortodoxă. Cât despre personajul principal al acestei afaceri, domnul Teodosie Petrescu, ce am putea spune? Domnia sa, încă de pe vremea când ocupa funcţia de episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor era „gratulat” cu alinturi de genul: „Teodosie Şpagoveanul” sau „Dosia, calitate la un preţ cumsecade”.
Relaţiile sale cu fosta Securitate sunt dovedite iar Arhiepiscopul Teodosie nu a fost convingător în efortul său de a justifica semnarea unui angajament de informator al serviciilor secrete comuniste.
Despre felul în care a păstorit Arhiepiscopia Tomisului, ducând-o în pragul falimentului financiar, despre felul inedit în care îşi plăteşte preoţii cu lumânări şi icoane, iar s-a tot vorbit. La fel cum s-a vorbit şi despre relaţiile sale necurate în mediile politice ca şi despre afacerile sale personale.
Teodosie Petrescu este, indubitabil, un mafiot. Dar este un mafiot fericit. Nici procuratura, nici poliţia, nici instituţiile Statului şi, evident, nici forul conducător al BOR, Sfântul Sinod, nu s-au legat şi probabil că nici nu se vor lega de afacerile sale. De ce? Deoarece structurile politice locale îşi doresc o alianţă cu Biserica şi nu un război cu aceasta. Apoi pentru că Teodosie Petrescu are suficiente nume de personalităţi politice în telefon pentru a putea să solicite ajutor „la vreme de nevoie”.
Nu în ultimul rând, Biserica Ortodoxă română ar trebui să dea dovadă de foarte mult curaj pentru a face curăţenie în rândurile sale. Scandalul public al arestării unui arhiereu corupt este prea costisitor pentru imaginea Bisericii ca să nu îi fie preferată muşamalizarea.
Investigaţia jurnaliştilor de la România liberă este clară: Teodosie Petrescu şi apropiaţi ai săi au comis mai multe infracţiuni: luare de mită, trafic de influenţă şi fals în acte. Într-o societatea normală , aceştia ar fi fost reţinuţi imediat, pentru a nu putea distruge probele şi s-ar fi desfăşurat o anchetă penală standard.
În condiţiile unei Românii ce confundă Ortodoxia cu structurile mafiote în reverendă, Parchetul se autosesizează fără să opereze arestările preventive standard iar Arhiepiscopia începe deja procesul de ştergere a probelor incriminante. În definitiv, aşa cum unele persoane au putut fi înmatriculate peste noapte în facultate, la fel de repede pot fi şi….exmatriculate, nu?

Eu sper (căci sunt idealist) că această poveste va duce la tăierea unor capete înalt prea corupte. Poate că, dacă se va întâmpla astfel, Biserica Ortodoxă română va fi mai capabilă să răspundă cum trebuie semnelor timpului.