Despre minciună şi despre zilele acestea

Sfinţii Părinţi ne învaţă că minciuna demonică nu este opusul adevărului ci pervertirea acestuia. Minciuna drăcească are în ea o doză suficient de mare de adevăruri pentru a face mai dificilă contestarea ei.
Minciuna diabolică prin excelenţă în politică este celebrul „Scopul scuză mijloacele”, atribuit pe nedrept lui Machiavelli. Singurul autor posibil a fost însuşi Diavolul. Dar această minciună drăcească se pliază perfect pe instinctele oamenilor. Or oamenii, mai ales în politică, se ghidează nu după nevoi ci după instincte…
Dacă vom căuta să vedem adevărul în minciunile drăceşti, vom găsi acolo adevărul care ne convine. Să luăm de exemplu ceea ce se întâmplă zilele acestea în politica românească:
Dacă eşti uselist ai partea ta de adevăr. Regimul Băsescu a fost un regim corupt şi abuziv. Dacă eşti pedelist iar ai dreptate: ceea ce se întâmplă zilele acestea este un abuz comis de un grup de politicieni corupţi.
Dar dincolo de aceste mici adevăruri, peste ele, tronează marea minciună care perverteşte, deturnează adevărul.
Dar doar cu un pic de raţiune ştii că scopul nu scuză mijloacele (şi deci ceea ce face USL nu este legitim) şi nici un abuz comis împotriva unui lider abuziv nu îl validează pe acesta (şi deci Băsescu şi PDL-ul nu sunt personaje pozitive ale acestei nebunii).
Însă această minciună drăcească lucrează cu instinctele, nu cu raţiunea. Scopul ei este tocmai păcălirea raţiunii, aburirea ei….
Ce va ieşi din această nebunie? Nu vreau să mă gândesc. Parafrazându-l pe Edmund Burke, pot spune doar că răul a fost comis şi nu mai pot face altceva decât să nu mă mânjesc, să nu mă fac complice la acest rău şi la consecinţele sale….