jump to navigation

Lumpenproletariatul- ce vor neomarxiştii să corijeze tacit la Marx sau despre cum ziua de 1 Mai ar cam trebui să devină o sărbătoare a dreptei, adică a celor ce muncesc Aprilie 30, 2012

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Un stereotip foarte drag celor de stânga este cel potrivit cărora dreapta se ocupă de bogaţi şi doar stânga are o simpatie- solidaritate- vocaţie pentru săraci..

Tot stânga încurajează un alt stereotip: cei de stânga sunt ocupaţi de soarta proletariatului, văzuţi încă, într-o demagogică lozincardă, ca  „cei oropsiţi ai sorţii” în timp ce dreapta se simte bine doar între privilegiaţi. În acelaşi spirit lozincard, numai proletariatul ar putea fi asociat legitim cu ideea de muncă.

Dreapta în schimb ar fi interesată doar de sporirea capitalului celor bogaţi, de consolidarea unor oligarhii politice, financiare şi economice şi ar manifesta ignoranţă şi dispreţ faţă de starea a treia şi lumea a treia.

Cam acesta ar fi, în linii mari, tabloul stereotipal.

Dar cum stăm cu realitatea?

 

Realitatea electorală este substanţial diferită. Partidele de dreapta se bucură de susţinerea păturilor sărace, iar în partidele de stânga „cămăşile albastre” sunt clar dominate de „gulere albe” ale unei  stângi intelectuale care preferă caviarul şi şampania, mai ales dacă este plătită în numele „luptei de clasă”.

Nici lumea nu mai este cea din mitologia stângistă. Departe de a avea o pătură socială superioară, leneşă, trăind din rente şi dispreţuind munca, caracterul fluid al economiei face necesar un efort tot mai consistent din partea „privilegiaţilor”  din societăţile noastre. Nu mai poţi fi milionar fără să munceşti.

Clasa de mijloc este realitatea socială dominantă în majoritatea societăţilor umane, fiind produsul capitalismului şi democraţiei liberale şi nu al luptei de clasă. Capitalismul, considerat ca fiind generator de conflict între clasele sociale, a demonstrat şi demonstrează că departe de a fi o problemă, inegalitatea dintre oameni este chiar o soluţie.

În mare parte din lume datorită capitalismului a fost eradicată foametea, au fost eradicate boli mortale, a crescut calitatea vieţii, a crescut puterea de cumpărare şi nivelul de trai.  Aceste lucruri nu pot fi negate.

De altfel stânga nu le neagă (nici nu ar avea acum) ci încearcă să ruleze problema astfel încât să se inventeze un nou „proletariat”, o nouă „stare a treia” de care să se ocupe.

 

Lumpenproletariatul sau cum poţi transforma retoric o clasă contrarevoluţionară în una revoluţionară

 

Astfel, ceea ce stângiştii înşişi dispreţuiau, lumpenproletariatul, devine clasa socială în care neo-stânga îşi pune speranţa. Ce este lumpenproletariatul? „Proletariatul format din haimanale” (Karl Marx).

Lumpenproletarul timpurilor noastre este el însuşi ridicat social de bunăstarea societăţii pe spatele căreia trăieşte. Este mult mai educat decât „lumpenul” identificat în secolul XIX de Marx şi Engels. Este subiectul şi beneficiarul programelor de protecţie socială, este protejatul acţiunilor filantropice şi este, iată, condimentul revoluţionar sine qua non al noii stângi, care îşi coboară tot mai mult standardele pentru a putea să profite de pe urma lui.

Acest lumpenproletariat, al cărui moment de glorie a fost 1968, este un copil al capitalismului. El trăieşte datorită bunăstării generată de societatea de consum, este întreţinut tocmai de această societate de consum şi asemenea lumpenproletariatului criticat de Marx, ar trebui să fie loial mai degrabă  bunăstării consumeriste capitaliste decât utopiilor anarho-revoluţionare.

Numai că acest neo-lumpenproletariat s-a regăsit destul de repede în standardele scăzute până la nivelul „cool” ale noii stângi care nu îi mai promite condiţii de muncă cât condiţii de …stipendiere. Şi este de înţeles: cum ar putea să „ameninţi” cu o „societate a celor ce muncesc” (aşa cum o făcea marxismul clasic) pe cei care refuză munca, pe cei care nu îşi gândesc viaţa în termenii necesităţii de a îşi câştiga propria pâine?

Lumpenproletariatul zilelor noastre este la fel de utopic ca şi ….aristocraţia din Franţa secolului al XVIII-lea.. Care este diferenţa de esenţă între „dacă nu au pâine să mănânce cozonac” şi lozincile extravagant-extraterestre ale tinerilor lumpeni care paticipă la manifestaţiile gen „Occupy Wall Street” din ultimele luni?

 

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: