jump to navigation

Despre neofarisei (partea a treia a eseului despre anticomunismul latrat) Mai 22, 2011

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Eu am fost un ceea ce se cheamă apropiat al lui Vladimir Tismăneanu şi al grupului „păltinişenilor”. Am fost chiar şi un votant al lui Traian Băsescu (dar doar în anul 2004, îmi asum vina şi inconştienţa).
Mă simt aproape de valorile dreptei liberal-conservatoare şi am ascultat şi eu glasul de sirenă al „intelectualilor publici”. Mai sunt şi anticomunist, dar nu „ham-ham”, vă asigur, ci unul care încearcă să păstreze echilibrul între fermitate şi realism.
Dar testul că aş fi un om de dreapta, test pe care l-am trecut, a fost acela al părăsirii grupării sectare care acum poate avea şi o denumire „teologico”-politică: secta Martorii lui Băsescu. Pentru a trece acest test a trebuit să conştientizez şi să îmi asum unicul punct care mă separă cultural de aceşti oameni: încrederea mea în libertatea de expresie. Acest punct este cel care face diferenţa dintre nişte sectanţi şi nişte oameni liberi, ce cred în propriile lor valori.
Secta Martorilor lui Băsescu nu crede în dialog, în legitimitatea existenţei şi altor puncte de vedere în viaţa publică. Dialogul pentru ei este cam acelaşi lucru ca şi dialogul pentru Martorii lui Iehova: procesul de convingere a celuilalt cum că este un om care greşeşte profund, neavând altă şansă de salvare decât îmbrăţişarea opiniilor sectei.
Acum mă gândesc că prin comparaţia cu ei, aduc un prejudiciu de imagine cultului Martorilor lui Iehova. Spre deosebire de Martorii lui Băsescu, Martorii lui Iehova cred în Dumnezeu şi nu doar în propriul ego, lăbărţat şi instituţionalizat. Martorii lui Iehova doresc să devină urmaşi ai lui Iisus şi nu noi liiceni, tismăneni, patapievici şi pleşi. Modelul ales spune multe şi despre om, nu? Mai ales când exemplele modelelor ne prezintă nu doar un anticomunism ham-ham ci o întreagă axiologie ham-ham.
Că tot vorbeam de Iisus: ştiaţi că şi El a avut o problemă cu intelectualii vremii Sale? Evanghelia după Matei (capitolul 23) parcă vorbeşte şi despre „intelectualii publici” valahi şi prozeliţii lor.
Hai să ne uităm pe acest text

„Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.” (versetele 3-4).

Când citesc versetele astea mă gândesc la „Omul recent” şi la „Politicele” lui Patapievici. Splendide cărţi: pledoarie pentru libertate, pentru stat minimal, cultura dialogului şi o ţară a tradiţiilor.
Dar pe cât le scrie de frumos, pe atât de puţin le şi face: deşi vrea stat minimal, grosul veniturilor stale vine de la stat. Deşi clamează tradiţia, finanţează ca director ICR proiecte culturale ce sfidează şi torpilează tradiţia (inclusiv pe neomarxiştii care, cum am văzut, sunt foarte vocali contra lui Tismăneanu dar tăcuţi când e vorba de finanţatorul lor, Patapievici). Deşi vorbeşte de cultura dialogului, respinge cu hotărâre orice provocare, orice întrebare care i-ar putea tulbura liniştea de funcţionar bugetofag.

„Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi- Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Învăţătorule.” (versetele 5-7).

Aici parcă Evanghelia vorbeşte de domnii Liiceanu şi Tismăneanu (şi alţii, eiusdem farinae), înconjuraţi de grupurile lor de lăudători, dispuşi să accepte orice (inclusiv umilinţa de a fi păpuşi electorale) doar pentru a sta în capul mesei şi a fi consideraţi „învăţători”. Ce contează că niciuna din opiniile lor (bune!) nu e luată în considerare? Important este ca lumea, chiar şi când îi înjură, să vadă în ei ceea ce nu sunt „intelectualii lui Băsescu” (de parcă Băsescu ar avea nevoie de intelectuali) şi „eminenţe cenuşii” (de parcă Băsescu le-ar asculta părerile politice vreodată).

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.” (versetul 13).

Aici parcă vorbeşte de morala ham-ham a „libertarienilor” noştri, toţi cu joburi, sinecuri, contracte cu statul, unii nesătui încât şi-au promovat şi nevestele în funcţii bugetare cât mai bine plătite.
Ce contează că pensionarii şi văduvele rămân fără bani, fără spitale, fără căldură, fără hrană? Ce contează că profesorii, poliţiştii, militarii primesc salarii reduse? Că doar pentru ei este „statul minimal”, nu pentru atât de „importanţii” intelectuali publici, ce se periază între ei la conferinţe, dineuri şi simpozioane, musai de 4- 5 stele?

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi” (versetul 15)
.
Câţi tineri deştepţi nu au pierit moral ca ucenici ai „intelectualilor noştri publici”? Nu avem teologi şi filologi deveniţi „specialişti în comunism” (căci pentru anticomunismul ham-ham nu trebuie ştiinţă de carte ci ….voce)? Bugetul este căpuşat de zor şi oameni altfel inocenţi devin hoţi (căci furt se cheamă ceea ce faceţi, domnilor moralişti!) inventând căi cât mai ingenioase de a mai „obţine o finanţare” din buzunarul văduvelor şi sărmanilor!

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” (versetele 23-24)

Cine or fi aceşti cărturari şi farisei făţarnici? Nu cumva cei care înfierează alianţele opoziţiei în numele unor principii pentru care ar fi trebuit să incrimineze cu aceeaşi mânie doctă şi pe dumnezeii lor politici?
Sau care, plini de mânie „reacţionară” aplaudă sărăcirea bugetarilor, denunţă „cancerul” bugetar reprezentat de pensionari şi de asistaţii social, uitând de milă, de dreptate, de credinţă, dar care nu pot renunţa la maşina de protocol, cazările în vile prezidenţiale, apartamentele de protocol, salariile şi indemnizaţiile care…..li se cuvin (  ).
Şi da, nu strecoară ei ţânţarul „trădărilor dreptei” presupuse de alianţa PNL-PSD, înghiţind pe nemestecate cămilele alianţelor pedeliste, mafiei şi încălcărilor flagrante ale legilor şi (mai grav!) libertăţii din timpul actualei guvernări?
Mă gândesc la Vladimir Tismăneanu, care a tăcut nedemn când PDL s-a aliat cu PSD dar a mimat o criză de isterie scrisă (căci numai de onestitate nu îl pot suspecta) când PNL s-a aliat cu PSD. Sau la Traian Ungureanu, care după ce a ameninţat teatral că se aruncă de pe bloc dacă PDL se aliază cu PSD, a preferat (doar e creştin, nu?) să renunţe la sinucidere şi să se „exileze” demn ca europarlamentar PDL la Bruxelles. Şi nimeni dintre aceşti „intelectuali publici” de dreapta nu ar scăpa de acuzele din aceste versete.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (versetele 27-28)

Păi nu la fel sunt şi intelectualii noştri publici? Nu sunt ei oare inexistenţi intelectual deşi foarte bine promovaţi media? Nu se apără şi se acoperă între ei pentru a se prezenta ca fiind cei mai drepţi şi cei mai buni înaintea oamenilor?
Am mai scris de multe ori, punctual, despre multe morminte văruite din acestea, „oase de morţi” care se încăpăţânează să se constituie în conducători de instituţii şi „instanţe morale”. Credeţi că mi s-a răspuns? Credeţi că li s-a răspuns tuturor celor, de la stânga şi de la dreapta, care au chestionat autoritatea epistemică şi morală a acestor intelectuali publici? Evident că nu.
Desigur, noi cei care încercăm să privim dincolo de varul acestor morminte suntem rău-voitori, frustraţi, resentimentari, felonişti şi, desigur, comunişti. Iar domniile lor nu se coboară din propriile morminte ca să ne răspundă.

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor, Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.” (versetele 29-30).

Aici nu pot să nu mă gândesc la cum s-au căţărat peste morminte cam toţi intelectualii lui Băsescu, cu liderul lor în frunte. Au făcut-o cu cinism, profitând de memoria scurtă a maselor.
Băsescu a devenit un soi de întruchipare a idealurilor pieţei Universităţii, deşi a făcut parte din guvernul care a înăbuşit manifestaţiile din piaţă. Alţii s-au urcat pe urnele funerare ale Monicăi Lovinescu şi ale lui Virgil Ierunca. Alţii pe cavourile părinţilor lor, chiar. Anexarea unor personalităţi în scopul propriei cauze a devenit un soi de sport nobil. Vii sau morţi, oameni cu nume mari sunt anexaţi unei conspiraţii a supravieţuirii cu bine a neo-fariseilor cu ifose intelectuale.
Când personalităţile se încăpăţânează să nu se lase anexate, atunci se coase plasa tăcerii în jurul lor. Dorin Tudoran denunţă făcătura Tismăneanu? Atunci despre Tudoran se va tăcea. Doina Cornea protestează vâzând cum intelectualii publici transformă anticomunismul în lozincă electorală antidemocratică? Atunci Doina Cornea este ignorată. Radu Portocală protestează faţă de batjocura ICR-Patapievici? Radu Portocală încetează să mai existe. Surorile Coposu afirmă că Seniorul nu ar fi încurajat niciodată un regim ca cel al lui Băsescu? Surorile Coposu nu mai beneficiază de atenţia mass-media.
Dacă ar fi murit la timp, ar fi fost imediat anexaţi acestei conspiraţii a minciunii a neofariseilor noştri. Dar aşa……e periculos să mai vorbim despre ei, nu?

Comentarii»

1. floare crin - Mai 22, 2011

Schimba sintagma noul conservatorism ca nu te reprezinta. Esti mai mult liberal. Bine scris cu mult nerv!

Bogdan Duca - Mai 22, 2011

Multumesc pentru aprecierile stilistice. Cat despre conservatorism, acesta este sinonim cu liberalismul clasic.

2. radu - Mai 22, 2011

Super.
Mai bine „vechiul conservatorism”, ca asta nou a ajuns fantosa tismanenilor, aligicilor si capusarilor statului basist, cum bine zice dl. Duca. Eu zic asa, ca daca vorbim de traditie, apai in Romania numai PNL o mai ilustreaza, restul sunt partide recente. PNL este brandul politic nr. 1 al Romaniei moderne, gargara basista despre reforma si modernizarea statului este numai impostura si diversiune.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: