jump to navigation

ANTICOMUNISMUL HAM-HAM (I) Mai 21, 2011

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Ce este anticomunismul ham-ham? Este anticomunismul cu care suntem obişnuiţi, încurajaţi, atacaţi, “ameninţaţi” de ceva vreme. Adică cam de 22 de ani. Este un anticomunism vocal, cu tonuri agresive, violente, plin de făgăduinţe de dreptate şi de eroisme retorice. Este un anticomunism visceral (dar, desigur, doar la nivelul “viscerelor” pe care le puteţi găsi într-o metaforă), cu tonuri omiletice ce ne aduc aminte de predicile din biserici. Purtătorii săi de cuvânt sunt oameni mereu încruntaţi, vorbesc parcă ar fi cuprinşi de povara şi suferinţa sutelor de milioane de victime ale comunismului, nu sunt dispuşi să facă nicio concesie şi ameninţă, profetic, cu riscul repetării istoriei în cazul în care nu se va da atenţie vorbelor lor.
Dar de ce îi spun “anticomunism ham-ham”? Pentru că în afară de vajnice lătrături, uneori chiar înfricoşătoare (mai ales când sunt însoţite de turbate băloşenii, în unele ocazii) cei ce practică acest tip de anticomunism nu muşcă şi se mai şi lasă manipulaţi, asemenea unor căţei ascultători, de către politicieni de ocazie. E drept, nu se lasă doar manipulaţi: mai primesc câteva bobiţe, nişte osicioare de ros şi, desigur, încurajarea: “Bravo! Ai fost un anticomunist brav”, însoţită de o bătaie pe umăr, o decoraţie, o medalie şi, ideal, o sinecură.
Acum să ieşim din metaforă şi să intrăm în dura realitate. Din 2005 încoace, anticomunismul ham-ham a devenit politică de stat. Eu, cel puţin, nu am crezut din primul moment că ar fi vorba de un simplu lătrat. Preşedintele proaspăt ales a înfiinţat o comisie prezidenţială pentru investigarea crimelor comunismului, împuternicită să redacteze un raport final, însoţit de recomandări pentru o tranşare a procesului comunismului în favoarea victimelor acestei oribile ideologii.
Preşedintele respectiv provenea dintr-un partid socialist, descendent al partidului comunist român, fusese înalt funcţionar şi demnitar în regimul comunist ca şi în guverne socialiste post-decembriste. De aceea, gestul său nu putea decât să impresioneze. Şi au fost destui impresionaţi. Intelectuali “cu ştaif” au sărit în tabăra prezidenţială, făgăduind loialitate celui care, cu un lătrat ameninţător, transforma anticomunismul în politică de stat.
A urmat un discurs fulminant în Parlamentul României: un lătrat puternic şi ferm, într-un cor de schelălăituri înfuriate sau speriate ale unor politicieni care fie nu doreau condamnarea comunismului, fie nu vedeau cu ochi buni anexarea discursului anticomunist de către preşedinte. Şi după lătrat….nicio muşcătură.
Dar corul lătrăturilor şi mârâielilor ameninţătoare împotriva comunismului s-a înteţit. Din fosta casă a lui Dej sau din vila de la Neptun (a lui Ceauşescu), un grup de intelectuali s-a conturat ca şi grup de lătrători fermi şi docţi împotriva comunismului. Am spune că e vorba de o dulce ironie că vilele comuniştilor de ieri au devenit reşedinţe de weekend sau de lucru pentru anticomuniştii de astăzi. Însă nu ştiu cât au înţeles comuniştii ironia, dar dulceaţa vieţii “de protocol” (inclusiv excursie cu avionul prezidenţial pe malul mării: mai ţineţi minte?) a avut un efect tonifiant pentru anticomunismul ham-ham dar mai ales pentru loializarea faţă de preşedintele Băsescu a purtătorilor de lătrat. Ca urmare, au şters cu buretele atât biografia preşedintelui cât şi a partidului său, devenind însă nişte câini de pază ai moralităţii în politică atunci când e vorba de….adversarii preşedintelui, desigur.
În fapt, ameninţătoarele concluzii ale Raportului final s-au îndeplinit doar în măsura în care permanentizau în posturi, funcţii şi sinecuri pe bravii reprezentanţi ai anticomunismului ham-ham. În rest, nu s-a întâmplat nimic. Sau, mă rog, s-a întâmplat ceva: anticomunismul lătrat a devenit instrument de campanie electorală pentru preşedintele Băsescu şi patronul său.
Şi s-a mai întâmplat un lucru mult mai grav: aceşti lătrători gălăgioşi au pus monopol pe tema anticomunismului, şi-au asumat, cu de la ei putere, autoritatea inchizitorială de a decide cine este „comunist” şi cine nu, cine este „de dreapta” şi cine nu. Evident, niciunul dintre domniile lor nu sunt îndreptăţiţi să fie instanţe morale. Mai întâi pentru că într-un stat de drept avem doar instanţe juridice, mai apoi, pentru că toate aceste persoane (cărora nu le discut trecutul- a se remarca lucrul acesta) au un prezent dominat de un partizanat politic ce îi face nu doar duios-dureros de subiectivi dar le şi invalidează sentenţele morale. Cât despre hemianopsia politică de care suferă domnile lor, sper din toată inima să se datoreze doar contextului şi nu unor grave probleme de sănătate.

Comentarii»

1. B. Duca: ANTICOMUNISMUL HAM-HAM (I) « Blogul galben al lui Gondolin - Mai 22, 2011

[…] sursa: Noul Conservatorism […]

2. floare crin - Mai 22, 2011

Ce ar trebui sa se intample si nu se intampla?
Ce ar trebui sa faca Basescu si nu face?
Ce ar trebui sa faca Bogdan Duca si face?
Ce ar trebui sa faca Voiculescu si Iliescu?
Dar Crin Antonescu?

Bogdan Duca - Mai 22, 2011

Ce ar trebui sa se intample apropos de anticomunism?
Pai sa se condamne comunismul, ca regim ilegitim si criminal, asumandu-se partea de vinovatie a tuturor romanilor.
Basescu trebuie sa solicite aplicarea tuturor concluziilor din Raportul final al Comisiei Tismaneanu.
Bogdan Duca pe acest subiect a facut si face tot ce ii sta in puteri🙂.
Voiculescu ar trebui sa se retraga din viata politica activa. Ion Iliescu este deja retras.
Crin Antonescu trebuie sa isi asume necesitatea unui proces real al comunismului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: