jump to navigation

Altfel despre monarhie Aprilie 12, 2011

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Cred că monarhia este unicul regim politic firesc, natural, potrivit unei societăţi europene. La fel, cred că monarhia este singura formulă care va putea să normalizeze şi să echilibreze un stat precum România. Mai cred că monarhia (sau măcar o sensibilitate monarhică) este o condiţie sine qua non pentru definirea doctrinară a unei persoane sau a unui curent ce se consideră a fi de dreapta.

Pe de altă parte sunt realist:e aproape imposibil acum să restaurăm monarhia. Iar un proiect politic făţiş monarhist este sortit unui usturător eşec electoral..

Dar cine sunt vinovaţi de această stare de fapt? Din punctul meu de vedere, responsabili sunt, în primul rând, comuniştii, care, în 42 de ani de propagandă mincinoasă, au reuşit să rupă pe români de Regele lor şi de ideea de regalitate.
Un al doilea vinovat este chiar fosta Casă Regală. Regele Mihai I nu s-a aşezat în fruntea rezistenţei anticomuniste, vocea sa nu s-a făcut auzită constant şi cu fermitate la Europa Liberă şi Vocea Americii (cu excepţia unor mesaje care, prin diplomaţia lor, contrastau cu nevoia de fermitate a auditoriului românesc).
Regele nu a venit (nu a putut, nu a vrut, nu s-a gândit, peu importe maintenant) în zilele revoluţiei din decembrie şi a fost o voce tăcută şi neutră tocmai în anii 90, când vocea sa trebuia să se audă cu fermitate.
Casa Regală de după 1947 a părut să nu urmărească păstrarea demnităţii sale regale. Practic toate fiicele Regelui au contactat căsătorii morganatice, dintre care cea mai neinspirată diplomatic, a principesei Margareta cu actorul Radu Duda, a dus la retragerea sprijinului multor personalităţi culturale pentru actuala Casă Regală.

În sfârşit, al treilea factor responsabil pentru eşecul actual al proiectului monarhic este modul paseist, focalizat exclusiv pe valorificarea memoriei istorice (de multe ori o istorie idealizată, mitizată) a vieţii României şi românilor sub conducerea Regilor.
Se pare că nimeni (mi-ar plăcea să fiu contrazis dacă greşesc) nu a tratat posibila soluţie monarhică din perspectivă strict instituţională, tehnică, indicându-se nenumăratele avantaje instituţionale pe care monarhia le poate presupune.
Pe drept sau nu, soluţia monarhică a fost mai tot timpul asociată cu fosta Casă Regală a României, legată de o Familie care a încălcat (cum spunea într-o discuţie privată un universitar român) atât Constituţia din 1923 cât şi înţelegerea dintre Dinastie şi Stat, de la 1866: numind ca moştenitor o femeie care, la rândul ei, a contactat o căsătorie morganatică cu un român.

Eşecul Casei Regale de a recuceri sufletele românilor, eşec care va deveni dureros de evident după ce, prin voia lui Dumnezeu (şi mă rog să fie cât mai îndepărtat în timp acel moment), Regele Mihai I ne va părăsi, nu trebuie să devină şi eşecul ideii monarhice.
Cred că a sosit momentul să vorbim despre monarhia constituţională şi despre avantajele sale, despre factorul de coeziune naţional reprezentat de Rege (şi vai! cât avem nevoie de această coeziune!). despre normalitatea regalităţii în România ca şi în întreaga Europă, sperând că, în timp, poporul român va înţelege să revină la firescul lucrurilor.
Iar când poporul va înţelege că are nevoie de Rege, sunt sigur că se vor găsi minţi luminate care, asemenea lui Brătianu, să aleagă prinţ domnitor pentru Tronul României…

Comentarii»

1. Cristian Ghita - Aprilie 12, 2011

Utile, cred, comentariile tale despre felul cum actuala Casa Regala si-a incalcat statutul prevazut prin documentele fundamentale care au legat-o de Romania.

Pe de alta parte, ti-as fi recunoscator daca ai explica in cateva vorbe de ce ti se pare ca sensibilitatea monarhica „este o condiţie sine qua non pentru definirea doctrinară a unei persoane sau a unui curent ce se consideră a fi de dreapta”, adica sa transformi postulatul in teorema. As fi interesat sa aflu care sunt ideile tale in privinta asta.

2. Bogdan Duca - Aprilie 12, 2011

Cred, cu Alexandru Paleologu, că a fi de dreapta presupune a fi împotriva revoluţiei franceze. Monarhia este forma naturală de guvernământ a Europei creştine republica apărând în modernitate ca produs al mentalităţii revoluţionare.
Desigur, există republici europene şi mai vechi, precum republicile italiene (Genova, Venetia…) dar ele vin, cred eu, tocmai pe fondul unei lipse: lipsa unităţii Italiei.

SUA este o altă excepţie: un stat nascut ca republica, pe o logica federalista si descentralizata fundamentata tocmai pe….neincrederea in stat. Ca să nu mai vorbim de faptul că SUA nu avea practic o istorie în spate, precum aveau statele europene. De aceea, dreapta americană are toate motivele să fie republicană🙂.

Cristian Ghita - Aprilie 12, 2011

Nu cred ca sunt de acord cu epitetul „naturala” cand vorbim de o forma de guvernamant sau alta: „comuna” sau „majoritara” mi se par termeni mult mai potriviti.

E bine ca am stabilit o definitie a termenului „de dreapta”. Asta o sa ne scuteasca de multe neintelegeri. Inteleg, asadar (si te rog sa ma corectezi daca nu e cazul), ca „de dreapta” este ceva specific (sau asemanator) epocii de dinaintea Revolutiei Franceze.

Ei bine, mie mi se pare ca fundamentarea statului in jurul cetateanului (o inventie mai veche, dar adusa in prim-plan de zisa Revolutie), punerea lui la baza edificiului politic si ideea ca de la el emana intreaga putere politica (spre deosebire, de exemplu, de monarhia sanctionata de Divinitate) este o chestiune esentiala pentru existenta statului modern.

Ori daca statul modern este in mod necesar de stanga (doar vine dupa si ca reactie impotriva lui Ancien Regime) atunci, eu nu pot decat sa ma bucur ca traiesc intr-un stat „de stanga”.

3. Bogdan Duca - Aprilie 12, 2011

De dreapta înseamnă a fi contra revolutiei franceze. Edmund Burke, ca si Joseph de Maistre, au fost critici ai „vechiului regim” nu doar ai revolutiei franceze. Si ei sunt parintii intelectuali ai Dreptei.
Dreapta crede in evolutie si respinge ideea de revolutie, pe care o intelege ca pe un soi de „ardere a etapelor”.

4. ela - Aprilie 12, 2011

Nu a existat nici o lupta anticomunista in timpul comunismului. De la revolta din 1907 nu am avut decat rezistenta prin cultura.:) Diaspora nu a facut mai nimic si nici nu a fost unita. A incercat ceva Monica Lovinescu, dar Mircea Eliade, Eugen Ionescu nimic.
Casatorii morganatice au incheiat si regele mostenitor al Spaniei, al Norvegiei, printesa Victoria a Suediei, iar Printul mostenitor al Marii Britanii se va casatori cu Kate Middleton, care nu are sange regesc.
Daca se va reveni vreodata la monarhie tot mostenitorii Regelui Mihai, poate Printul Nicolae sau urmasii lui, dar putin probabil elita intelectuala a tarii nu are curaj sau zambeste prea mult puterii.

5. Olteanu Radu - Aprilie 13, 2011

va inselati dintr-un punct de vedere. In zilele revolutiei Ana Blandiana sau Doina Cornea (sper sa nu ma insel in privinta distinselor doamne) au abordat pe Majestatea Sa, propunandu-I sa vina in tara sa preaia ostilitatile. Raspunsul Majestatii Sale a fost nu. De ce? Simplu, explicatia oferind-o chiar M.S.: nu vroia sa calce pe trupurile oamenilor morti in acele dramatice zile, pentru a reinstaura dinastia, lasand la latitudinea Poporului Roman decizia.

Nu este oare o situatie asemanatoare cu cea din preajma abdicarii? Umanitatea M.S. nu poate fi pusa sub semnul intrebarii, cu atat mai mult atasamentul fata de Tara si de Popor.

In alta ordine de idei, tind sa va dau dreptate in ceea ce priveste monarhia, ca forma de guvernamant pentru tarile Europei. Insa vedeti dumneavoastra, vremurile s-au schimbat….acum vechile punti si legaturi intre casele regale ale Europei fiind lasate doar la nivelul unor concordialitati. Iar, ori ce restaurare a monarhiei in Romania ar putea fi sortita esecului. Din vari motive: lipsa celorlalte case regale de la conducerea statelor europei (se stiu bine desele legaturi de rudenie intre ele, ceea ce a creat sistemul de conducere pan european in secolul 19, inceputul secolului 20, si sa recunoastem a adus speneficii Romaniei), cultura si educatia ciuntita de perioada comunista etc etc.

6. machiavellian - Aprilie 13, 2011

Nu stiu, Bogdan, dar tie iti place sa-ti dai cu stangul in dreptul uneori.

Ca tot vorbim de republici de epoca, Republica Olandeza (aprox 1580-1800) ce „lipsa” de unitate avea, eh? Sau Republica Ragusa? Nu de alta, dar croatii erau deja uniti sub Ungaria, deci fas.

Apoi… dreapta este antirevolutia franceza?! Care dreapta?! Auzi, ca neocon macar ar trebui sa-ti stii originile, foarte bine. In fond si la urma urmei, majoritatea iacobinilor erau liberali. Si parca te autonumeai asa ceva. In plus, dreapta esentialmente impotriva revolutiilor? Atunci ma astept ca urmatorul articol al tau sa fie impotriva revolutiei de la ’89, explicandu-ne cum ar fi trebuit sa mai stam sub comunism vreo 20 de ani si sa-l schimbam… gradual, in trepte (probabil niciodata).😉

Bogdan Duca - Aprilie 14, 2011

Strict tehnic, ceea ce numim a fi revolutia din decembrie 1989 este o contrarevolutie, o lovitura de stat, sustinuta de popor, menita sa inlature un regim revolutionar: regimul comunist.
Cat despre Olanda….acum e monarhie🙂. Deci se poate reveni acasa.

machiavellian - Aprilie 15, 2011

Reveni acasa? :))

Draga Bogdan, „revenirea acasa” a fost decisa de catre altii, nu neaparat de catre olandezi. Sa-i spunem in purul stil „revolutionar”?😉

A propos, strict „tehnic” a fost o revolutie, nu „contrarevolutie”, fiindca nu s-a revenit la forma de guvernare anterevolutionara. Deci fas din nou.😉

7. Cristina - Aprilie 14, 2011

Dumneavoastra simtiti ca fiind sinonime cele doua: monarhie si regalitate?
Imi pare rau, dar cred ca va contrazic: un monarh poate fi sau nu rege, dupa cum si invers, un rege, poate fi sau nu monarh.
Dar nu sunt sinonime.
Vedeti in acest sens Vladimir Volkoff „Despre rege”.

Bogdan Duca - Aprilie 14, 2011

Nu cunosc cartea lui Volkoff. Din punctul meu de vedere (si am mai scris despre asta) forma crestina a monarhiei isi gaseste plenar expresia in Imperiu, care poate garanta ecumenia Bisericii.
Dar Imperiul este primul mare perdant din istorie. A disparut, sub ultima sa expresie, lipsita de continut politic de ceva vreme, in 1805 (Sfantul Imperiu Roman). Lui ii va urma Biserica….

machiavellian - Aprilie 15, 2011

Hmm, interesant ca mentionezi Sfantul Imperiu Romano-Germanic, mai ales ca era compus din cam multe… republici. Cred ca cateva sute. ;))

8. Bogdan Duca - Aprilie 15, 2011

Republici conduse de un Imparat🙂. Apropos de comentariul tau ulterior: o contrarevolutie nu e in mod necesar urmata de restauratie.

9. machiavellian - Aprilie 18, 2011

Bogdan, ti-am mai recomandat prudenta in comentarii atunci cu UE-ul, dar vad ca nu vrei sa ai incredere in mine.😉

Republicile nu erau „conduse” de un imparat, chiar mai mult, o buna parte din istoria imperiului imparatul era… „ales” de catre electori. Nu tare monarhic, nu? Apoi, republicile aveau drepturi absolute de administrare interna. In fond si la urma urmei, Geneva sau Florenta faceau parte din Imperiu si isi vedeau de ale lor. Apoi, Imparatul nu le conducea, ci obligatia lui era sa le apere si cam atat. (A propos, chiar acum sunt in Oberpfalz, exact in orasul in care era stabilit Reichstag-ul, daca stii atatea despre Imperiu vei stii si orasul ;)).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: