jump to navigation

Programul economic de dreapta al USL Februarie 6, 2011

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

O lectură obligatorie pentru prieteni şi…”prieteni”. Trebuie să reducem la tăcere pe demagogii din secta Martorilor lui Băsescu, care încearcă să asocieze „dreapta” cu dezastrul Băsescu-Boc-Udrea.

Principii de bază

în ciuda statutului de economie de piaţă funcţională şi a aderării la UE, economia României este încă departe de principiile capitalismului şi ale dezvoltării economice sănătoase. în prezent, economia românească aproape că este construită în jurul bugetului statului.

în perioada imediat următoare este necesară asigurarea stabilităţii macroeconomice şi sustenabilitatea datoriei publice. Acestea se vor realiza prin administrarea eficientă a sistemului de venituri, ajustarea raţională şi prioritizarea transparentă a cheltuielilor şi prin schimbarea comportamentului administraţiei publice. încercările de a maximiza însă cu orice preţ veniturile bugetare sau reducerea fără discernământ a cheltuielilor publice sunt dăunătoare.

în viziunea noastră, dezvoltarea economică sănătoasă jnseamnă construirea unui sector privat puternic, autonom în raport de puterile politice, capabil să genereze prosperitate şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public»

în prezent, în condiţiile crizei, economia României şi mediul de afaceri au nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru a putea spera la relansare economică şi dezvoltare durabilă. Filozofia finanţelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicţie cu principiile dezvoltării economice sănătoase, de vreme ce existenţa firmelor este gândită doar prin prisma capacităţii acesupTa^e a alimenta bugetul de stat şi nu după potenţialul economic sau locurile de muncă care ar putea să fie create.

Fiscalitatea trebuie să se subsumeze principalului obiectiv, care este dezvoltarea economică. Viziunea fiscală trebuie să fie una calitativă, sa stimuleze iniţiativa privată, investiţiile şi spiritul antreprenorial. în loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari şi să subvenţionăm ineficienţa, trebuie stimulată activitatea agenţilor economici performanţi, care aşteaptă de la stat un semnal poozt&în favoarea investiţiilor, a iniţiativei private şi a dezvoltării economice capitaliste.

Politica fiscal-bugetară şi politica monetară, dedicate mediului de afaceri într-un mix adecvat, sunt căile certe ale reechilibrării raportului forţă de muncă potenţial activă/ salariaţi efectivi şi ale creşterii sustenabile a bazei de impozitare. Acest mix este suportul real al eficienţei comportamentului anti-ciclic a politicii bugetare şi, mai ales, al dezvoltării relaţiilor de afaceri pe orizontala economiei naţionale, cu evitarea monopolizării clientelare a cheltuielilor bugetare destinate proiectelor economice ale statului.

Capitalul autohton autentic, fiind recunoscut ca nesemnificativ, atât la momentul iniţializării transformărilor sistemice, cât şi după 20 de ani de economie de piaţă în România, trebuie susţinut, crescut şi reinvestit exclusiv prin corecta impozitare a mediului de afaceri, a rezultatelor sale economice şi a forţei de muncă salariale ocupate.

Acumularea capitalului autohton şi orientarea optimă a investirii lui în economia reală pentru dezvoltarea ofertei naţionale de bunuri şi servicii presupune cunoaşterea de către întreprinzătorii locali a unor priorităţi pe termen mediu şi lung în politicile de dezvoltare ale statului, predictibile, stimulative, neinfluenţate de ciclul electoral.

Formarea veniturilor statului, alocarea acestora, controlul lor din punct de vedere al cheltuirii şi din punct de vedere al antrenării unei cereri agregate sănătoase, toate trebuie să fie obiectul unui set coerent de politici macroeconomice, care să susţină echilibrele interne şi externe în parametrii Pactului de Stabilitate şi Creştere Economică şi a Programului de Convergenţă, cerinţe la care România trebuie să răspundă prin obligaţiile asumate ca Stat Membru al UE.

Consolidarea fiscală

Stoparea risipei banilor publici cu proiecte şi măsuri populiste, al căror caracter este gradul scăzut de utilitate publică, reprezintă prioritatea zero a politicii economice pe termen scurt.

Pe termen mediu, politica fiscal-bugetară are în vedere încadrarea în condiţiile Pactului de Stabilitate şi Creştere, adică o ţintă de deficit bugetar de maxim 3%. Pentru aceasta, programul nostru economic este axat, cu prioritate, necesitatea lărgirii bazei de impozitare şi a creşterii gradului de conformare fiscal către 90%.

în aceste condiţii, estimăm o evoluţie treptată de convergenţă a veniturilor bugetare către media UE, respectiv 38-40%. Astfel, pe termen mKdjuşî lung, avem în vedere revenirea la principiile sănătoase ale echilibrului financiar, care ar degrava efortul bugetar de povara datoriei publice.

Politica fiscală

Politica fiscală trebuie să fie stabilă, flexibilă şi predictibilă. Stabilitatea politicii fiscale nu înseamnă neapărat stabilitatea impozitelor, ci înseamnă păstrarea aceleiaşi tendinţe de abordare conceptuală în ceea ce priveşte politica fiscală.

Reforma fiscală înseamnă impozite mai mici, suportabile şi raportate la condiţiile economice interne şi externe, impozite pentru o reală prosperitate a cetăţenilor români dar şi planificare şi stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri.

Reforma politicii fiscale trebuie începută cu reconceptualizarea bazei de impozitare în raport cu tipul de economie, resursele statului şi priorităţile politicilor sale macroeconomice: un mediu de afaceri viabil, atractiv, flexibil, dinamic, cu capacitate de adaptare, generator sustenabil de venituri ale statului.

Ca atare, obiectivul nostru este reducerea şi simplificarea fiscalităţii. Pentru a fi asigurată această tendinţă, politica fiscală trebuie să fie însoţită de un set cuprinzător de politici, după cum urmează: arhitectura instituţională trebuie să tindă către statul minimal eficient, conformarea voluntară trebuie să crească, ponderea economiei fiscalizate trebuie să sporească în dauna economiei naturale, a economiei subterane şi a evaziunii, fluxurile financiare precum şi administrarea lor trebuie integral informatizate, eficienţa politicilor publice trebuie să se amelioreze, în primul rând prin utilizarea managementului privat.

Politica fiscală trebuie să funcţioneze prioritar în serviciul contribuabililor, al producătorilor de impozite şi nu în serviciul culegătorilor de impozite.

Pledând pentru o impozitare neutrală şi diferenţiată pentru IMM-uri şi marile corporaţii, pentru simetria obligaţiilor contribuabililor şi ale statului în situaţii similare, stimulentele fiscale vor fi acordate condiţionat de vărsarea la timp a contribuţiilor reprezentând taxe şi impozite. Etapa actuală de dezvoltare a „conştiinţei fiscale” trebuie să excludă excepţii, greu de administrat şi de controlat.

Implementarea unei reforme fiscale este necesară astăzi, iar PNL şi-a asumat răspunderea faţă de mediul privat de a promova şi susţine, în cel mai scurt timp, adoptarea unui nou cod fiscal, care să asigure un mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, transparent, stabil şi predictibil din punct de vedere fiscal.

Ca urmare, problema realizării veniturilor bugetului se rezolvă prioritar nu fiscalizând suplimentar contribuabilii, ci îmbunătăţind administrarea şi colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, concomitent cu reducerea semnificativa a evaziunii fiscale.

Totodată consolidarea bazei de impozitare şi a modului de aşezare a impozitelor şi taxelor are rolul de a transforma România într-un mediu atractiv şi s’abil din punct de vedere fiscal, care să ducă la asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice, la creşterea investiţiilor, precum şi la menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă. Obiectivul poate fi atins prin adoptarea unui set de măsuri de relaxare fiscală ş’ a unor măsuri de simplificare şi îmbunătăţire a capacităţii administrativ fiscale.

Sistemul de impozitare

Sistemul de impozitare trebuie să fie unul stimulativ, stabil şi ieftin pentru contribuabil dar şi pentru stat.

Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea nivelului actual al impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu măsuri active de lărgire a bazei de impozitare.

1. Menţinerea actualului sistem pentru impozitarea veniturilor şi profitului – cota unica şi introducerea unor sisteme de deductibilităţi pentru: primele plătite către fondurile de pensii, asigurări private de sănătate, cheltuieli efectuate cu studiile profesionale, cheltuieli cu asigurarea locuinţei, reabilitare termică a locuinţei, cheltuieli cu dobânzile plătite pentru credite ipotecare contractate pentru o singură locuinţă, etc., care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici dar să încurajeze, în acelaşi timp, un comportament fiscal corect în partea contribuabililor;

2. Reducerea numarului de taxe si impozite astfel incat sa se diminueze pierderea sociala generata de acestea.

3. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale (în prezent printre cele mai ridicate din UE) cu 4 puncte procentuale, pentru a diminua costurile de personal şi a recâştiga competitivitatea cu ţările din zona UE în atragerea investiţiilor străine directe.

4. Scutirea de impozitare a dividendelor in perioada 2011-2012 care vor fi reinvestite sub forma majorării capitalului social la societăţile unde sunt acţionari, sau participarea la capitalul social al altor societăţi comerciale şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă.

5. Revenirea asupra majorării cotei standard TVA, readucând-o la nivelul initial de 19% pentru a menţine competitivitatea economiei româneşti în UE;

6. Aplicarea diferenţiată a TVA-ului pentru produsele de bază care formează consumul curent al populaţiei.

7. Reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare.

8. Reaşezarea redevenţelor şi taxelor de concesiune, ceea ce ar putea dubla veniturile statului din aceste surse;

9. Stoparea practicii ca diverse autorităţi ale statului, altele decat Ministerul Finanţelor Publice, sa introduca si sa administreze diverse categorii de taxe.

10. Plafonarea tuturor contribuţiilor sociale pentru profesiile liberale la nivelul a 5 salarii lunare medii brute pe economie.

Politica fiscală se va derula în strânsă legătură cu administrarea fiscală.

O problemă importantă a politicii fiscale rămâne colectarea, în legătură cu acest aspect fiind de semnalat trei deficienţe majore: aplicarea legii, eficienţa şi costurile ei. Cu toate îmbunătăţirile aduse Codului Fiscal, dar niciodată în lumina unui nou concept cuprinzător, care să răspundă unei economii de piaţăsin modernizare, dar şi provocărilor şi riscurilor integrării europene şi globalizării, colectarea veniturilor statului este cronic insuficientă. Costul colectării este în multe cazuri ridicat faţă de venitul realizat, voluntariatul în plata taxelor şi impozitelor este redus, fiind perpetuate astfel condiţiile favorabile evaziunii fiscale şi economiei negre.

Democraţia economică continuă să fie lacunară din punctul de vedere al unei etici reale a statului în politica fiscal-bugetară.

Etica în domeniu presupune şi alte componente în afară de raportul de normalitate dintre contribuabil şi stat. Etica fiscală are în vedere şi principiul simetriei legiferării drepturilor şi obligaţiilor statului si cetateanului, dar mai ales al implementării acestuia. Carenţele de până acum, fie de natură legislativă, fie de natură comportamentală, au avut ca efect scăderea încrederii cetăţeanului, în toate ipostazele lui – simplu contribuabil, investitor, producător etc. – în capacitatea statului de gestionare a propriilor atribuţii conferite lui prin subsidiaritate. Acest principiu are, în primul rând, conotaţia unor raporturi corecte dintre cetăţean şi stat – impozite plătite / aşteptări privind cantitatea şi calitatea bunurilor şi serviciilor publice şi apoi pe cea de eficienţă.

Politica bugetară

Politica bugetară este, cu siguranţă, rezultatul voinţei politice, dar este şi consecinţa conceptualizării eficienţei politicii fiscale.

Politica bugetară va urmări realizarea obiectivelor generale de dezvoltare a ţării, stabilite de guvern pe baza prioritizării cheltuielilor astfel încât să se obţină maximum de rezultate în condiţiile date de resursele disponibile. Prin administrarea politicii bugetare in sine se va urmări atingerea unor obiective precise, urmărite în evoluţie, de la an la an.

Cel dintâi obiectiv este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ce priveşte cheltuielile de personal. Această acţiune trebuie să se desfăşoare cu o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţei guvernării, ceea ce presupune auditarea prealabilă şi pe parcurs a procesului de redimensionare a administraţiei centrale.

Cel de-al doilea obiectiv se referă la transparenţa şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, cu deosebire în ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei de aceea ea trebuie bine delimitată şi sever reglementată, optând pentru formule transparente, care apără cât mai bine interesul public şi aşează, în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse, pe toţi posibilii parteneri din zona privată.

Cel de-al treilea obiectiv se referă la disciplinarea şi permanenta urmărire a cheltuielilor publice. Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul şi sfârşitul perioadei, realizarea proiecţiilor orientative multianuale, cu deosebire în ceea ce priveşte investiţiile, standardizarea costurilor pentru^^^ţi ordonatori de credite bugetare, sunt doar câteva astfel de măsuri. Şi, cu siguianţă, pentru a menţine rolul activ al bugetului, trebuie asumat principiul potrivit căruia, atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, acesta nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar şi efortul de finanţare al acestuia, să fie dedicate în exclusivitate investiţiilor.

Cel de-al patrulea obiectiv se referă la eficienţa derulării investiţiilor publice şi la întărirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. E limpede că statul nu dispune de expertiza necesară şi nu dă dovadă de suficientă corectitudine şi de operativitate în ceea ce priveşte derularea proiectelor investiţionale, fie că e vorba de investiţii publice, fie că e vorba de fondurile europene.

Este necesară o opţiune curajoasă de a face apel la managementul privat, la firme cu reputaţie şi cu experienţă în plan internaţional. Instituţia proiect-managerului privat, pentru marile investiţii publice, precum şi pentru programele operaţionale europene trebuie instituită cât mai rapid pe scară largă.

Datoria publică

Opţiunile liberale vizează temperarea drastică a evoluţiei datoriei publice. Avem în vedere ca, printr-un management coerent, ponderea datoriei publice în PIB să nu depăşească 35% în anul 2012.

în acest sens, filozofia asistenţei financiare externe va trebui reevaluată. Nu există confirmarea faptului că, în prezent sau în deceniile din urmă, FMI ar fi contribuit la temperarea datoriei publice generale, iar guvernele ar fi devenit mai responsabile in gestiunea finanţelor publice.

Alte măsuri financiare şi de simplificare legislativă

Obiectivele principale urmărite sunt: crearea condiţiilor de convergenţă pentru adoptarea monedei EURO în România la 1 ianuarie 2016; simplificarea legislaţiei economice şi asigurarea stabilităţii acesteia; condiţii mai bune de finanţare, legislative, administrative şi de dezvoltare a mediului de afaceri, în special reprezentat de IMM-uri, pentru crearea de locuri de muncă, care să absoarbă forţa de muncă disponibilizată din sectorul bugetar.

1. Dezvoltarea structurii pietei financiar bancare, pentru a stimula circulaţia si acumularea capitalului. Aceasta presupune evolutia sistemului de reglementare pentru a permite aparitia de noi tipuri de instituţii financiare, nonbancare

2. Dezvoltarea pietei de capital prin listarea şi vânzarea acţiunilor (inclusiv cele minoritare) deţinute de stat la societati (companii) comerciale şi naţionale.

3. Creşterea capitalizării Fondului de Garantare pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii pentru a acorda garantii IMM-urilor pentru asigurarea fondurilor financiare cu diferite destinatii, cum ar fi: pentru export, pentru cofnantarea proiectelor cu finanţare europeană, obictive de investiţii etc.

4. Promovarea unui sistem de stimulente pentru export (asigurarea exportului, acordarea de credite cu dobanda bonificata etc.) de catre EXIMBANK;

5. Fixarea adoptării monedei euro ca obiectiv prioritar al politicii monetare, ca o ancoră de coerenţă a politicilor macroeconomice de revenire la normalitate după absorbţia efectelor crizei economice

Anunțuri

Comentarii»

1. sistem bazat pe resurse | sistemul economic | solutie criza | zeitgeist in romana | Zeitgeist Moving Forward - Februarie 23, 2011
2. Reginald Alphonso Garret - Mai 27, 2011

Deviza trebuie sa fie RENASTEREA ROMANIEI PRIN NOI INSINE.
Rezilierea acordului cu FMI.
Renegogierea tratatului de aderare la UE si obtinerea de condutii similare cu cele obtinute de Cehia Polonia Slovacia Irlanda.
Revolutie similar cu cea din Irlanda.
Moratoriu de inghetare timp de 5 ani a datoriei externe inrobitoare fata de FMI World Bank si Comisia UE.
Refacerea OUG 34/2006 pentru protectia capitalului national si a fortei de munca.
Credit industrial ieftin cu dobanzi reduse pentru tineri si persoane peste 55 de ani
Capitalizarea CEC si recapatarea controlului asupra BCR si BRD prin actinea de aur si apoi treptat pana in 2015 obtinerea controlului a peste 60 % din capital.
Nationalizarea bogatiilor subsolului a apelor si a atmosferei respectiv energia eoliana eneria solara geotermala hidro acestea vor fi exploatate de companii nationale cu actiuni populare (obligatiuni de stat)in sensul ca se aplica principiul concesiunii cu redevente corecte.
nationalizarea petrolului minereurilor carbunelui materialelor de cariera piatra nisip marmura calcar etc acestea vor fi administrate de companii nationale. secularizarea averilor bisericesti si limita la maxim 500 de Ha a pamanturilor bisericesti.
realizarea de emisiuni de obligatiuni nationale si internationale pentru realizarea capitalului investitional pentru achizitia de terenuri care vor fi amenajate si scoase la licitatie pentru concesiune catre capitalul privat pentru constructia de fabrici hoteluri sosele cai ferate campusuri universitare spitale private si regionale.
concesionarea autostrazilor si a drumurilor europene pentru taxare si renuntarea la rovinieta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: