jump to navigation

Traian Băsescu şi democraţia Ianuarie 24, 2011

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Incontestabil, multe din vocile care contestă, altfel pe bună dreptate, regimul Băsescu, folosesc termeni mari pentru a îl cataloga pe Traian Băsescu: „dictator”, „lider totalitar” sau „tiran”.
În fapt, aşa cum unei javre (ordinare sau nu) nu îi poţi spune pit-bull, e greu să ataşezi concepte tari ale ştiinţei politice de numele unui personaj şi al unui regim ce trebuie înlăturate tocmai pentru incompetenţă şi rea voinţă.
Un regim totalitar este un regim fundamentat pe o ideologie totalitară. Nici Traian Băsescu, nici partidul său, nici secta „Martorii lui Băsescu” nu se regăsesc într-o ideologie, nu se simt bine într-o doctrină politică. Când ne ţin discursuri politice, se pretind liberali, când acţionează politic sunt socialişti, când se apără, devin conservatori, când îşi planifică viitorul sunt creştin-democraţi. Este foarte greu sa îi cataloghezi şi poate că nici nu mai merită efortul…

Băsescu a adunat în jurul său cercuri de interese economice, interesate direct de accesul la resursele statului (ceea ce fac cam toţi politicienii de succes- deci nu e doar vina sa). A adunat în jurul său politicieni proveniţi din PCR , obişnuiţi să înţeleagă prin „a face politică”, subordonarea şi slujirea intereselor conducătorului care să ii ducă la putere.
O a treia categorie, complet străină valoric şi uman de primele două, dar surprinzător cea mai fidelă lui Băsescu, este reprezentată de grupul „intelectualilor publici”. Aceşti oameni sunt prinşi de mrejele sectei martorilor lui Băsescu pentru că ea corespunde nevoilor lor spirituale.
Nu este o noutate pentru niciun cunoscător al fenomenului intelectual că intelectualii nu au avut niciodată şi nicăieri în lume sensibilităţi democratice, ba chiar au trecut relativ uşor, „cu arme şi bagaje” (vorba lui Lenin, care despre ei vorbea) de partea oricărui regim politic care, sfidând democraţia, lasă impresia că „va face istorie”.
Intelectualii sunt foarte sensibili la cuvinte mari şi la proiecte şi mai mari. „Reforma statului”, „condamnarea comunismului”, „reforma morală”, sunt expresii care, chiar dacă nu au niciun conţinut, ajung la sufletele intelectualilor.
În general, acest grup, pe care îl numesc al „intelectualilor publici” au atacat democraţia încă din 1990, când au susţinut sau au participat la o nedemocratică încercare de lovitură de stat (13 iunie 1990), pe care am mitologizat-o dureros de tare în anii care au urmat….

Dar să lăsăm deocamdată pe intelectualii publici şi să revenim la subiect: Băsescu şi democraţia.
Traian Băsescu nu e un lider totalitar. Categoric nu!
Nu este nici macar dictator, dar categoric are toate datele necesare pentru a deveni unul.
Aceasta pentru ca este complet insensibil fata de valorile democratiei. Să vedem cum defineşte Băsescu democraţia:
„… în democraţie cel mai important este să iei o decizie în interesul majorităţii.” Prefer să nu comentez, nu pentru că nu aş avea ce ci pentru că un alt blogger, Garcia Muerte, a comentat suficient de clar pe acest subiect.

Dar sa fac si eu o lista:
1. Se consideră Preşedintele românilor când el este preşedintele României (o nuanţă foarte importantă). Practic, Traian Băsescu, invocă pentru el şi în folosul intereselor sale politice personale, o legitimitate populară care, instituţional vorbind, nu există.
2.Solicită slăbirea Parlamentului României prin transformarea sa în parlament unicameral şi reducerea parlamentarilor.
3.Solicita reducerea gradului de reprezentativitate în Parlament al cetatenilor romani prin sustinerea votului uninominal.
4. Se implica nepermis constitutional de mult in viata si activitatea Executivului.
5. Nu ascunde nici macar formal atasamentul sau fata de gruparea politica care il sustine si se implica deschis in proiectele politice ale acestuia. Practic PDL este condus efectiv de Traian Basescu, care, pe bani publici, cheama conducerea partidului la intalniri informale, unde decide pentru partid politicile acestuia.
6. A promovat si promulgat o legislatie favorabila consolidării ba chiar permanentizării la putere a actualului regim:
a) Repolitizarea prefecturilor şi deconcentratelor.
c) Considerarea în documente oficiale a presei ca factor de risc pentru securitatea naţională.
b) Legea invatamantului, menita sa favorizeze influenta politica in mediul academic, menita sa inlature orice posibila opozitie academica si sa restranga autonomia universitara.
7. A politizat televiziunea publică, transformând-o, prin intermediul Rodicăi Culcer, într-o instituţie ce transmite aproape exclusiv mesajele Cotroceniului.
8. A instrumentalizat in folos personal elemente din justitie si din serviciile secrete. Dovada faptul ca inregistrari, straine de cauzele investigate de justitie, pentru care exista un mandat legal, au fost facute si apoi difuzate in mass-media.

Pentru mai putin din aceasta lista, pe bună dreptate, am concluzionat că Adrian Năstase este un potenţial pericol pentru democraţie….

Anunțuri

Comentarii»

1. Lilick - Ianuarie 24, 2011

E un biet dictatoras bolnav de hybris. Lordul Owen sau Pascal de Sutter au explicat cel mai bine. 🙂

2. Obuzierul (Alin B) - Ianuarie 25, 2011

Ok! Inca un pas: „cui foloseste”? Mie imi pare evident ca are in spate un „nucleu dur” si pe masura ce trece timpul si creste „fenomenologia” se poate restrange progresiv zona in care nucleul dur apare constant…
Sa vedeti crampe la pitpalacii „martori ai cacosmiei” cand vor da cu nasul de „nucleul dur”!…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: