jump to navigation

Câteva reflecţii asupra (contra) revoluţiilor din 1989 Decembrie 21, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Revoluţiile din 1989 nu au fost…. revoluţii ci contrarevoluţii. Scopul lor nu era acela de a construi societăţi noi, de a revoluţiona felul de înţelegere al socialului sau al politicului. Pur şi simplu scopul lor era acela de a răsturna un regim revoluţionar ce deţinea puterea de aproape 50 de ani în tot estul Europei.
Ce urma după? Nimeni nu ştia concret. Modelul general şi generos era acela oferit de un Occident ce, până în 1989 ne apărea ca fiind indistinct. Nu prea aveam habar ce înseamnă acest Occident, nu ştiam nici măcar teoretic ce înseamnă capitalismul, vorbeam de “dreapta” şi de “stânga” folosindu-le ca sinonime pentru “anticomunism” şi “comunism”. Occidentul era un “ceva” neclar dar promiţător, atâta timp cât fiecare dintre est-europeni avea o garanţie minimală: viaţa occidentală poate să ofere un trait decent şi plin de libertăţi, net superior stilului de viaţă (sau de supravieţuire- ca să fiu mai precis) din lagărul socialist.
Practic, nici o ţară nu a trăit experienţa unei contra-revoluţii până în anul 1989. Sistemele politice revoluţionare odată înlăturate de la putere, erau urmate de un proces de restauraţie. Ţările din estul Europei, în schimb, nu au avut voinţa şi nici nu au putut să se întoarcă la ceea fusese pentru ele “Vechiul Regim”. Motivul este pe cât de simplu pe atât de dureros: comunismul se “naţionalizase” în toate aceste ţări, se identifica pervers cu istoria, cu idealurile naţionale, cu tot ce avusese mai bun, sau mai atractiv vechiul regim.
Intrisec pervers, cum îl definea papa Pius al XI-lea, comunismul pervertise idealul naţional, deformase monarhia, îşi anexase patriotismul şi a deturnat morala creştină. Societăţile nu mai aveau ce să restaureze pentru simplul motiv că nu mai aveau memoria sănătoasă a ceea ce trebuia restaurat.
De aici atmosfera, atât de nesănătoasă, a deşertului pe care, fără ţintă precisă, îl parcurg naţiunile est-europene, în căutarea unui Canaan tot mai puţin posibil….

P.S. Recomand cu căldură cartea profesorului Daniel Barbu: “Indistincţia”- cronica unui an din această peregrinare quasi-biblică a societăţii româneşti…

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: