jump to navigation

Contra-revoluţia de dreapta a fumătorilor! Octombrie 31, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Postez aici, în traducerea Ioanei un foarte simpatic dar veridic articol al lui Murray N. Rothbard.

Cea mai persecutată minoritate din America (de Murray N. Rothbard)

Repede: care este cea mai persecutată minoritate din America? Nu, ați greșit. (Și nu este nici marele capital: una dintre cele mai caraghioase declarații ale lui Ayn Rand.)

Bun, gândiți-vă la asta: ce grup a fost din ce în ce mai mult trecut în ilegalitate, rușinat și denigrat, mai întâi de către Sistem și apoi, urmând exemplul acestuia, de către societate în întregul ei? Care grup, departe de a ”ieși din closet”[1], a fost forțat, literal, să intre în closet după secole în care a umblat mândru prin piața publică? Și care grup a interiorizat în mod tragic sistemul de valori al opresorilor săi, astfel încât sunt profund rușinați și se simt vinovați pentru că își practică ritualurile și obiceiurile? Care grup este atât de intimidat încât nu se gândește niciodată să se apere, fiecare încercare de acest gen fiind condamnată și ridiculizată în mod public? Care grup este considerat atât de păcătos încât folosirea de statistici falsificate împotriva lui este considerată un mijloc legitim pentru o cauză justă?

Mă refer, bineînțeles, la acea rasă odinioară mândră, fumătorii de tutun, un grup cândva venerat și invidiat, dar care acum nu este suficient de sărac încât să mai fie venerat.

Atât de jos a coborât acest grup în stima publică încât, în apărarea lor, mă simt obligat să arăt că eu nu sunt și nu am fost niciodată fumător. Vă puteți imagina că ar fi nevoie de o asemenea explicație în cazul unei pledoarii speciale în favoarea luptei negrilor, a evreilor sau a homosexualilor împotriva opresiunii?

Cruciada împotriva fumatului este în prezent cel mai virulent exemplu al uneia dintre cele mai maligne forțe din viața americană: neo-puritanii de stânga. Puritanismul a primit o definiței celebră de la scriitorul meu favorit, H.L. Mencken, ca fiind ”frica ce te bântuie că cineva, undeva, ar putea fi fericit”. Problema majoră cu puritanii nu este atât faptul că erau o mulțime mohorâtă, ci aceea că credeau în periculoasa erezie creștină a ”post-milenarismului”, aceea care spune că este responsabilitatea oamenilor să făurească un Regat de o mie de ani (plus sau minus câteva secole) al lui Dumnezeu pe Pământ, ca o condiție pentru a doua venire a lui Iisus Hristos. Cum Regatul este, prin definiție, o societate perfectă, fără păcate, asta înseamnă că este datoria teologică a credincioșilor să făurească o societate fără păcate. Dar a făuri o societate fără păcate înseamnă, bineînțeles, a lua măsuri severe pentru a scăpa de păcătoși, și de aici vin greutățile.

Recunosc că, fiind obligat să înfățișez acești cruciați ca neo-puritani, nu fac dreptate puritanilor originari. Puritanii originari, din Noua Anglie a secolului al șaptesprezecelea, nu erau atât cruciați cât oameni care doreau să își creeze propriul lor Regat fără păcate, în propriile lor așezări, propria lor cetate. De asemenea, puritanii originari erau calvini care credeau în creștinătate și într-un commonwealth creștin, ca un cod strict de legi biblice și stabilite de Dumnezeu. Dar, odată cu trecerea anilor, puritanismul originar a fost înlocuit, în special printr-un val de revivalism pietist în ultima parte a anilor 1820, de o versiunea a creștinismului protestant mult mai luptătoare și, deci, mai amenințătoare, cea care este cunoscută tehnic ca ”pietismul post-milenar evanghelic”(PPME). Acest PPME a prins rădăcini mai ales printre descendenții etno-culturali ai vechilor puritani, oameni care au devenit cunoscuți ca ”yanchei” și care au migrat din Noua Anglie pentru a popula arii cum ar fi partea de nord a New York-ului, nordul și estul statului Ohio, nordul Indianei și nordul Illinoisului. (Nu, ”yanchei”, ca în expresia ”yanchei blestemați”, nu înseamnă pur și simplu ”nordici”.)

Această formă nouă și malignă de PPME, de neo-puritanism, care a dominat literal majoritatea bisericilor protestante din nord pentru – literal – un secol, a avut următoarele trăsături: (1) Crezul sau liturghia sunt formale și neesențiale. Atât timp cât ești un protestant nu contează de ce biserică aparții. Bisericile nu contează, singurul lucru care contează este mântuirea individuală. (2) Pentru a obține mântuirea, individul trebuie să creadă și să fie fără păcate. (3) ”Păcatul” este oricum definit foarte larg ca fiind, în general, orice practică care este plăcută și, în particular, orice îți poate ”întuneca mintea” astfel încât ai putea să nu obții mântuirea: și mai particular, alcoolul (Demonul Rom); orice activitate de Sabat, cu excepția rugăciunilor, citirii Bibliei și mersului la biserică (dar nu la biserica romano-catolică, instrumentul Antichristului de la Vatican); (4) Cum orice individ este slab și supus ispitei, mântuirea sa trebuie să fie sprijinită de către guvernanți, a căror datorie teologică este să elimine ocaziile de a păcătui, cum ar fi alcoolul, orice activitate lumească de Sabat și Biserica Catolică. Așa cum un istoric a rezumat foarte bine atitudinea PPME față de stat: ”Guvernul este instrumentul principal al lui Dumnezeu pentru mântuire”. Până la urmă, cum poate fi eliminat alcoolul sau catolicii doar prin persuasiune? (5) (cireașa de pe tort): Tu nu vei fi mântuit decât dacă faci tot posibilul să mărești șansa de mântuire a tuturor celorlalți (i.e., să determini guvernul să elimine păcatul).

Înarmat cu această viziune despre lume în cinci puncte, neopuritanul PPME s-a repezit el însuși (și ea însăși, și încă cum!) într-o cruciadă exuberantă, neîmblânzită, diabolic de energică, cu scopul de a stârpi aceste rele și de a înființa un Mare Guvern paternalist la nivel local, statal și național, pentru a distruge păcatul și a anunța un Regat total lipsit de păcate. În politică, acest lucru a însemnat un secol întreg de luptă împotriva alcoolului și pentru ținerea Sfântului Sabat. (Știați că în America lui Jackson, libertariană, anti-neo-puritană, Oficiul Poștal aducea corespondența duminica?). Dar cum ar fi fost în mod clar neconstituțional să scoți Biserica Catolică în afara legii, substitutul PPME a fost să încerce să forțeze intrarea copiilor într-un sistem de școli publice al cărui obiectiv era să inducă supunerea față de Stat și, conform popularului slogan al zilei, să ”creștineze copiii catolici”, din moment ce adulții catolici erau în mod sigur condamnați.

Neo-puritanul arhetipal Woodrow Wilson nu numai că a adus Prohibiția în America, îndeplinind așadar cel mai drag vis al PPME-ului, dar a și transpus cruciada PPME la scară mondială. Și aceasta deoarece, după ce Regatul era stabilit în America, următorul pas sfânt era de a crea un Regat în toată lumea (oricum, luptătorii prohibiționiști și-au văzut în curând visul unei Europe fără alcool distrus iremediabil).

Grupul etno-religios care a suferit cea mai grea asuprire din partea cotoroanțelor fanatice ale PPME (și da, cei mai fanatici luptători erau femeile yanchee, în special fetele bătrâne) au fost catolicii germano-americani și luteranii de modă veche. Ambele grupuri au adus în America obiceiul fermecător și admirabil de a merge duminica la biserică împreună cu familia lor, gătiți cu ce au mai bun, și apoi a se îndrepta după-masa către un grătar în curte, unde puteau bea bere și asculta trupele lor preferate. Vă puteți imagina reacția lor când hoarde de cotoroanțe PPME năvălesc peste ei urlând ”Păcat! Rău! Distrugeți!” pentru vina de a fi comis ceea ce pentru germani era inocent, dar pentru PPME era un dublu păcat grav: a bea bere, și pe deasupra duminica! Și, mai mult, atât catolicii cât și luteranii germani doreau să își ducă copiii la propriile lor școli parohiale, și nu în școlile seculare (sau mai degrabă PPME) din sistemul public.

Apogeul luptei PPME a fost, desigur, scoaterea în afara legii a tuturor băuturilor alcoolice (și nu mai puțin decât prin amendament constituțional!). Rezultatul a fost general cunoscut în America; dezastru absolut: tiranie, corupție, piețe negre și mai mult alcoolism pe măsură ce oamenii mergeau în locuri secrete pentru a obține ”soluții” mai intense, cum ar fi alcool tare în loc de bere, înainte ca polițiștii să ajungă acolo. Și, desigur, crimă organizată, care era aproape inexistentă înainte de Prohibiție. Dar acum numai acele grupări gata să devină criminale erau în stare să aprovizioneze cu produsul mult-dorit și cerut.

Această lecție aspră obișnuia să fie cunoscută de toți americanii, dar s-a pierdut în entuziasmul pentru recenta luptă neo-puritană; împotriva drogurilor și, acum, împotriva fumatului. Ceea ce nu se realizează este că motivul curent al luptei era de asemenea prezent în timpul vechiului război al PPME împotriva alcoolului. Timp de decenii, neo-puritanii au folosit ambele argumente, teologic și medical; nu numai că alcoolul vă va trimite în iad, dar va distruge de asemenea trupul vostru temporal, ficatul vostru, templul trupului vostru. Alcoolul vă va face să vă bateți nevestele, să aveți mai multe accidente și, puțin mai târziu, să vă răniți pe voi și pe alții pe drumuri. Din ce în ce mai mult, de-a lungul anilor, PPME au cuplat teologia cu știința în lupta lor.

Și până la urmă ce s-a întâmplat cu trăsătura creștină agresivă a neo-puritanismului, cu accentul pus pe mântuire și pe Regat? Într-un mod interesant, de-a lungul deceniilor, aspectul creștin a dispărut în mod gradual. Până una alta, dacă fiind un activist creștin, țelul tău major nu este crezul sau liturghia, ci folosirea guvernului pentru a corecta pe toată lumea și a izgoni păcatul, în cele din urmă Hristos se va estompa din imagine și va rămâne guvernul. Tabloul Regatului lui Dumnezeu pe Pământ devine secularizat sau ateizat și, în viziunea marxistă, Regatul secular lipsit de păcate este adus de teribila și prompta spadă a ”sfinților” din Partidul Comunist. Am ajuns pe tărâmul înfiorător al puritanismului de stânga, al Regatului stângist care își propune să creeze o lume perfectă, lipsită de tutun, inegalitate, lăcomie și gânduri pline de ură. Am ajuns, pe scurt, pe tărâmul Dușmanului.

Și deci, fumătorilor! Sunteți șoareci sau sunteți oameni? Fumătorilor, ridicați-vă, fiți mândri, aruncați cât colo vina impusă de opresorii voștri! Stați drepți și fumați! Apărați-vă drepturile! Chiar credeți că cineva poate face instantaneu cancer la plămâni inhalând puțin fum de la altcineva care stă la șase metri depărtare într-un spațiu deschis? Cum vă explicați faptul că milioane de oameni au fumat toată viața fără să se îmbolnăvească?

Și amintește-ți, dacă astăzi vânează fumătorul, mâine te vor vâna pe tine. Dacă astăzi îți smulg țiagara, mâine își vor confisca junk food-ul, carbohidrații, caloriile tale delicioase dar ”goale”. Și nu crede că alcoolul tău este în siguranță; neo-prohibiționismul este de mult pe piață, altfel ce ar fi cu ”taxele pe viciu” (un termen revelator, nu e așa?), scoaterea în afara legii a publicității, vârste mai înaintate de la care poți bea și scorpiile neo-puritane de la MADD. Ești pregătit pentru Regatul Stângist Nutrițional, unde fiecare este forțat să își limiteze mâncarea la iaurt și tofu și boabe de fasole? Ești gata să fii închis într-o cușcă, pentru ca ei să se asigure că dieta ta e perfectă și că faci Exercițiile Obligatorii prescrise? Și ca totul să fie guvernat de National Health Board-ul lui Hillary Clinton?

Fumători, dacă aveți curajul să formați o Ligă a Apărării Fumătorilor, voi fi fericit să intru într-o Auxiliară de Nefumători! Cum ar fi facă fumătorii ar fi o masă importantă la baza unei contrarevoluții populare de dreapta?

Murray N. Rothbard (1926–1995) a fost autorul lucrărilor Man, Economy, and State, Conceived in Liberty, What Has Government Done to Our Money, For a New Liberty, The Case Against the Fed, și multor alte cărți și articole. A fost de asemenea editorul – împreună cu Lew Rockwell – al The Rothbard-Rockwell Report.

Articol preluat de pe LewRockwell.com.

Note:

1. Joc de cuvinte intraductibil: a ieşi din closet – to come out of the closet este folosit în SUA cu referire la situația în care o persoană recunoaște public că aparține unei minorități sexuale.

Anunțuri

Comentarii»

1. Rromania tiganeasca - Octombrie 31, 2010

Toata vorbaria asta ma lasa rece.
Sunt nefumator.
Fumatorii n-au decit sa fumeze cit vor si unde vor.
Cu exceptia locurilor unde i-ar putea obliga pe nefumatori sa le inhaleze fumul.
Pe de alta parte, chestia asta cu revolta impotriva regulilor prea stricte se poate justifica in occident.
La noi cade in ridicol.
Ptr ca Rromania, satra UE, e deja tara unde nu exista nicio regula.
Orice fumator, manelist, cocalar, gratargiu etc poate face tot ce doreste.
Autoritati nu exista.
Opinie publica nici ea.
Asa ca, vorba lui Caragiale, a se slabi…

2. ghiaurmandru - Octombrie 31, 2010

măi, măi

prin urmare, dacă nu vreau ca eu și copiii mei să inhalăm dejecțiile altuia, sunt puritan radical de stânga. foarte interesant.
cred chiar dimpotrivă: cei ce îi plâng pe vicioși (vezi, doamne, e dreptul lor să-mi infuzeze mie noxe) și flutură sperietoarea intervenționismului, sunt puritanii după numele lor comun de libertarieni.
e cât se poate de evident. și nu trebuie să fii creștin sau adeptul altei credințe pentru a vedea că nu ești obligat să suporți ”deliciile” altuia.
sau poate sunt puritan de stânga și când mă opun exhibiționismului homosexual, legalizării prostituției sau drogurilor?

eu zic să nu ne erijăm în avocații celor ”bolnavi de o plăcere sau alta”, cum se exprimă Sevillia, doar pentru că ni se face dor de-o revoluție. n-avea grijă, o coc ei singuri.

PS: nu observi ceva esențial în definția dragă ție

H.L. Mencken: puritanismul este ”frica ce te bântuie că cineva, UNDEVA, ar putea fi fericit”.

e valabil atât în cazul fumatului, cât și a orientării sexuale.
dar să ne respectăm spațiul ocupat în comun/public

3. Alexandru Marin, copilul democraţiei » dezbateri liberale – societatea civila si ramasitele ei - Noiembrie 2, 2010

[…] 2, la o discutie despre societatea civila si ramasitele ei. Printre invitatii speciali se numara Bogdan Duca, teolog, politolog si Mihai Bumbes, liderul grupului Militia Spirituala. Categories: dezbateri liberale, evenimente […]

4. Alexandru Marin, copilul democraţiei » Despre România cu Bogdan Duca, proaspăt aderent PNL - Noiembrie 3, 2010

[…] Teologul şi politologul Bogdan Duca a semnat astăzi pactul cu … PNL . Mă bucur că astfel de oameni, precum Bogdan Duca sau Dan Patraşcu, vin alături de noi. Este un semnal că dreapta se va (re)construi in jurul Partidului Naţional Liberal, cu ajutorul tinerilor intelectuali de dreapta. Mai jos redau un dialog avut cu noul nostru coleg despre România, dreapta sau PNL: […]

5. Patratzel - Noiembrie 17, 2010

bun articol .. facui si eu o poza poate iti place http://patratzel.com/neseriosu/telecomanda/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: