jump to navigation

O stafie bântuie România: creştin democraţia (II) Octombrie 16, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

După scrierea rândurilor de mai sus, m-am cufundat în lecturarea textelor despre creştin-democraţie şi despre creştin-democraţia românească, în particular, de pe site-ul platformei creştin-democrate conduse de domnul Teodor Baconschi, Fundaţia Creştin-Democrată.
Nu pot să spun că aceste lecturi nu ar fi interesante, dar categoric nu sunt convingătoare, cel puţin pentru unul ca mine. Mă voi opri mai mult asupra conferinţei susţinute de domnul Baconschi pe 13 mai 2010, conferinţă programatică ce anunţă clar intenţia domniei sale de a propune reformarea PDL-ului în sensul asumării doctrinei creştin-democrate.
Discursul domnului Baconschi este un discurs de politician, plin de atacuri agresive la adresa opoziţiei PDL dar şi de neadevăruri istorice, care vizează chiar evoluţia, paradoxală şi plină de umbre, a partidului la a cărui conducere domnia sa aspiră. Dar cum pentru fiecare cioară puii ei sunt cei mai frumoşi din lume, e firesc să îi îngăduim domnului Baconschi miopia intelectuală.
Mă voi opri asupra a trei teme ale acestei conferinţe, al cărei text se găseşte pe site-ul mai sus citat. Prima temă, prea uşor expediată este cea cu privire la posibilitatea „plantării” creştin.-democraţiei catolice pe un fond ortodox.
A doua temă vizează chestiunea viziunii economice a creştin-democraţilor, aşa numita „economie socială de piaţă”.
În sfârşit, a treia temă este reprezentată de problema relaţiei dintre Stat şi Biserică în viziunea creştin-democraţilor români.
Pentru domnul Baconschi este un clişeu provocat de lenea intelectuală acela conform căruia creştin-democraţia catolică ar fi incompatibilă cu spaţiul ortodox. Potrivit domniei sale, unui asemenea clişeu i se poate răspunde simplu: nici o doctrină politică de pe scena noastră politică nu este „fabricată în România” dar a putut fi adaptată realităţilor româneşti. De ce nu ar fi acest lucru valabil şi cu creştin-democraţia?
Mai mult chiar, domnul Baconschi confundă PNŢ-ul lui Iuliu Maniu (catolic şi el, am atrage atenţia de pe margine), cu creştin-democraţia. Dar doctrina partidului lui Maniu şi a lui Mihalache nu este una în mod necesar creştin-democrată, fiind mai degrabă de centru-stânga, aceasta pe vremea în care creştin-democraţia era totuşi de centru-dreapta.
Nu pot decât să reiau consideraţiile din primul meu text cu privire la creştin-democraţie, exprimându-mi mirarea asupra faptului că un intelectual cu pregătire teologică serioasă, precum domnul Baconschi, confundă….teologia cu filosofia, ba, mai grav, cu ideologia.
Căci, ceea ce pare să nu ştie domnul Baconschi, dar o ştie orice teolog decent e faptul că doctrina socială catolică, izvorul creştin-democraţiei, nu este nici mai mult nici mai puţin decât ….teologie, ba chiar teologie în forma sa cea mai puterncă: discurs magisterial.
Ca să fiu mai clar, pentru eventuali „neiniţiaţi”, doctrina socială catolică nu este o opţiune ci este mesajul oficial şi infailibil al Bisericii. Şi să nu credeţi că o spun eu: o spun toţi papii cu preocupări sociale de la Leon al XIII-lea încoace (pentru bibliografie pe subiect, sper să îmi citiţi teza de doctorat  ).
Deci domnii creştin-democraţi de pe malul Dâmboviţei ar trebui să aibă o dilemă: fie propun unui mediu ortodox o teologie catolică prea puţin compatibilă, ori mimează creştin-democraţia (după modelul PPE) şi ignoră doctrina socială catolică.
De ce ar fi teologia socială catolică incompatibilă cu teologia ortodoxă? Iată un subiect de discuţie în sine. Expeditiv pot răspunde aşa: din raţiuni de ecleziologie.
Viziunea economică creştin-democrată enunţată de domnul Baconschi, este similară cu cea prezentată şi de Bruxelles: intervenţionism, denunţarea libertăţii pieţei (propunând în schimb o „libertate controlată”), protest vehement împotriva „individualismului” (horribile dictu, nu?) şi vorbind despre eterna cale de mijloc, sau a treia cale, sau a treia forţă, sau cum mai vreţi dumneavoastră să îi spuneţi, între socialismul rău şi capitalismul şi mai rău.
O a treia cale care, oricum am suci-o, oricum am învârti-o, se cheamă tot Stat. Aşa că…. „a se scuti”, vorba lui nenea Iancu Caragiale. Mai ales că nu se chinuie nici un creştin-democrat care este diferenţa între asistenţialism (statul care ia din buzunarul celui mai înstărit ca să dea celui sărac) şi „solidaritate socială responsabilă” (adică statul care solidarizează responsabil pe cel mai înstărit, luându-i din buzunar ca să dea celui sărac, nu?).
E drept, domnul Baconschi se grăbeşte să vorbească de statul minimal, „în solidar cu liberalii”, fâcând referire la numărul mare de angajaţi în sistemul bugetar. Dar statul minimal nu este doar statul cu angajaţi puţini ci este mai ales statul care nu îţi impune limite afacerilor tale şi nici solidarităţi, desigur, financiare, buzunarelor tale.
Că se numeşte „economie socială de piaţă” sau că se numeşte „distributism”, creştin-democraţia are o soluţie economică ce stă categoric sub semnul regresului şi a ineficienţei (promit să scriu şi despre distributism un text ceva mai consistent în zilele următoare).
A treia chestiune este cea a relaţiei dintre Stat şi Biserici. „Biserica trebuie să sprijine democraţia creştină pe baza unei comunităţi de valori, nu a intereselor financiare şi patrimoniale”, declară domnul Baconschi, sintetizând viziunea sa asupra relaţiei dintre Biserică şi Stat.
Păi ceea ce se întâmplă cu Bisericile din România în ultimii 20 de ani, stă chiar sub semnul unui asemenea discurs. Bisericile minoritare aşteaptă încă retrocedarea bunurilor patrimoniale confiscate de un Stat, care le pretinde în schimb să „se ocupe de cele sfinte” şi să nu îşi mai ceară drepturile fireşti. Biserica majoritară este constant faultată în interesele ei, Statul preferând, de 20 de ani încoace să negocieze cu ierarhii, evitând negocierea directă cu Biserica. Şi aşa mare parte din preoţi trăiesc sub limita sărăciei, domnul Baconschi pretinzându-le, probabil, să facă şi un pic de „activism” creştin-democrat fără a se mai gândi şi la nevestele şi copiii lor….

Anunțuri

Comentarii»

1. ela - Octombrie 17, 2010

la ce editura a aparut lucrarea dvs. de doctorat sau de unde o putem lua sa o citim?

Bogdan Duca - Octombrie 17, 2010

🙂 Abia acum imi scriu teza de doctorat. Este despre tentatia marxismului asupra doctrinei sociale a Bisericii Catolice.

2. ela - Octombrie 17, 2010

am inteles.
succes!

3. john - Octombrie 18, 2010

Un BOU bantuie blogosfera: Bogdan Duca !

4. Ilie Catrinoiu - Octombrie 22, 2010

Stanga PNTului era non-marxista si conservatoare. Deci nu are nicio legatura stanga lui Maniu cu crestin-democratia de azi si nici cu neoliberalismul / neomarxismul global.

Distributismul e solutia. Chiar daca nu vreti voi distributism, taranii vor! Si nu uitati: 40 % din populatia Romaniei e din tarani. Agricultura nu se poate face decat prin DISTRIBUTISM, nu prin CAPITALISM, si nici prin MARXISM.

Romania trebuie sa redevina granarul Europei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: