jump to navigation

Cum arată Statul Român spălat de apele inundaţiilor? Iulie 17, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Inundaţiile acestea au fost un prilej pentru români de a îşi vedea conducătorii aşa cum sunt ei: proşti, agresivi, cinici şi mai ales incapabili.
Mai întâi pentru că s-au înghesuit să încurce acţiunile de salvare prin „vizite de lucru” pe cât de costisitoare, pe atât de inutile în zonele afectate de inundaţii. Câţi bani cheltuiţi aiurea, doar pentru a se vedea la televizor cum actualii conducători ai României se fac de râs.

„Nea Sandu”
Căci, da, mai mult ca oricând, liderii României au gafat inadmisibil de mult în aceste zile dificile. Traian Băsescu şi-a jucat rolul de şef de şantier. Politicianul timid şi stingher atunci când este obligat să participe la evenimente internaţionale majore, ignorat de majoritatea omologilor săi externi, a arătat cât de mare şi tare este el…. luându-se la harţă cu oamenii simpli, ca un şef de asociaţie de locatari – unica funcţie publică pe care s-ar fi cuvenit să o ocupe într-o societate normală.
E drept, oamenii simpli sunt şi ei pe măsura conducătorului votat de ei. Sunt încă frapat de felul în care aceşti oameni au acceptat să fie certaţi pentru simplul motiv că statul condus de domnul Traian Băsescu este incapabil să aibă grijă de propriii săi cetăţeni. Apoi, aceiaşi cetăţeni se pare că nu au înţeles încă faptul că Traian Băsescu nu este nimic altceva decât… angajatul lor, pe care ar face bine să îl dea afară cât mai curând.
Comportamentul lui Traian Băsescu a fost intolerabil pentru orice stat democratic. Să insulţi oameni, victime directe nu doar ale naturii, ci şi a impotenţei propriului tău regim, să tutuieşti cetăţeni ce poate că ţi-au acordat votul pentru a te „juca” de-a Preşedintele în condiţiile în care prestaţia ta publică este oricum una de şofer de autobuz, iată un comportament care, în orice societate decentă, ar fi dus la o demisie de onoare. Dar domnul Băsescu nu ştie ce e aia onoare şi toată activitatea publică a domniei sale e un argument în favoarea acestei afirmaţii.
Emil Boc, ceva mai inteligent decât Traian Băsescu, a înscenat un moment dramatic în care salvează o femeie din leşin. Ca apoi să se dea de gol că totul a fost o mică piesă de teatru jucată pentru a salva ce se mai poate din viitorul, oricum sumbru, al carierei sale politice.
Momentul cel mai penibil pentru domnia sa a fost întâlnirea cu „nea Sandu”, un muncitor care, într-o pauză de umplut sacii cu nisip pentru construcţia digului de la Galaţi, a oferit o soluţie viabilă guvernului în lupta contra viiturii de pe Dunăre: deschiderea ecluzelor de pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Soluţie la care guvernanţii noştri nu se prea gândiseră: doar nu sunt plătiţi pentru asta…

Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac
Campioana stupizeniei şi cinismului a rămas însă doamna Elena Udrea. Ea s-a străduit să apară într-o stupidă costumaţie populară prin Maramureş, să vorbească despre „branduirea” turistică a României printre viituri, să comande semne turistice tridimensionale şi (aici este cel mai incredibil lucru făcut de această doamnă, faţă de care tovarăşele ministru din ultimii ani ai ceauşismului par chiar persoane rezonabile) a ţinut să împartă femeilor sinistrate din satele Moldovei… pantofi cu toc.
Aşezaţi acest comportament cinic lângă cinismul „prezidenţial” demonstrat de favoritul (politic, desigur) al doamnei ministru, domnul Băsescu, care era iritat că populaţia săracă a României nu îşi face asigurări din salariile şi aşa scăzute.
Acest cuplu (politic, desigur), Traian Băsescu-Elena Udrea, tratează o naţiune întreagă pe logica „dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Din păcate, nici Băsescu, nici Udrea şi nici cei care îi susţin nu sunt personaje… de cozonac. Politica românească nu lasă loc nici măcar unei aristocraţii decadente: personajele promovate în cele mai înalte funcţii în stat sunt reprezentative pentru tot ce poate da mai rău mahalaua. Cel care ceartă oamenii că nu îşi construiesc casele acolo „unde trebuie” râde plin de nesimţire, în public, de „tunul” pe care l-a dat însuşindu-şi ilegal o casă din Bucureşti.
Ce să mai vorbim despre celelalte personaje ale acestei piese de teatru absurd care se joacă pe banii şi pe nervii noştri? Nu putem spera decât că ghilotina democratică a alegerilor (ce trebuie să fie anticipate – şi pentru Parlament, dar şi pentru Preşedinte) va trimite în moarte politică atât pe Băsescu, dar şi pe sectanţii din jurul său.
Prostie, cinism, indiferenţă? Toate acestea la un loc? În definitiv, ce mai contează? Aceste personaje de desene animate sunt conducătorii actuali ai României. Pentru cei ca noi, care ştiam cine este Traian Băsescu şi cine sunt cei din PDL, ceea ce se întâmplă nu e altceva decât confirmarea, zi de zi, ceas de ceas a previziunilor noastre. Dar, desigur, noi, cei ce am scris şi am vorbit despre pericolul reprezentat pentru România de Băsescu şi de gaşca sa partinică am fost şi suntem încă plătiţi de moguli şi de oligarhi, aşa că… de ce să fim creditaţi?

Conducătorii aşa cum sunt
Vinovaţi pentru că această clică suprarealistă ne guvernează sunt cei care au votat în noiembrie 2008 şi în noiembrie-decembrie 2009. Şi nu trebuie să avem milă cu aceşti iresponsabili care au putut vota ca preşedinte al ţării pe un bătăuş semidoct, care au putut gira un partid politic unde unicele personaje cu care se poate dialoga sunt domnii Berceanu şi Videanu, fie şi pentru simplul motiv că sunt suficient de pragmatici ca să se arate dispuşi la negocieri.
Dar există şi un aspect pozitiv al acestei poveşti dramatice. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu şi crizei economice că au arătat adevărata faţă a „soluţiei Băsescu”: incompetenţă, agresivitate şi cinism. Dacă nu ar fi fost criza economică şi inundaţiile, parodia aceasta ar fi continuat să facă victime inocente şi secta băsescienilor s-ar fi impus ca religie de stat.
Ce s-ar fi întâmplat oare cu România dacă am fi avut o Constituţie precum cea dorită de domnul Băsescu? Ce soartă ar fi avut democraţia dacă Parlamentul României, unicameral, mic şi slăbit ar fi fost la cheremul Preşedintelui „jucător”? Foarte probabil, democraţia românească ar fi ajuns asemănătoare cu democraţiile „originale” din Rusia şi Bielorusia. Şi aceasta în aplauzele unor „intelectuali publici” a căror inconştienţă politică este din ce în ce mai îngrijorătoare (a se vedea pentru aceasta fie şi elucubraţiile de „analist politic” ale lui Mircea Cărtărescu).
Din fericire pentru toţi, Traian Băsescu şi secta domniei sale sunt în cădere liberă. Probabil Preşedintele se va salva, sacrificându-şi fidelii, dar mai mult ca sigur nu va mai avea nici cea mai mică şansă de a transforma statul în instrumentul puterii domniei sale. Eu sper ca preşedintele să nu reuşească să se salveze şi mandatul domnului Băsescu să se încheie cu mult înainte de termen.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: