jump to navigation

Idolii (de dreapta şi de stânga) ai forului Iunie 23, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Merci mult lui Dan Patrascu pentru leapsa

„Idolii forului”, volumul coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, a fost gândit să fie un eveniment, să „facă valuri” mai mult decât să provoace opinia publică la o dezbatere cu adevărat sănătoasă. O carte cu site internet ataşat, cu sisteme complicate de codificare electronică pentru fiecare eseu nu a putut însă compensa nevoia unei lucrări unitare, care să răspundă unor întrebări şi să transmită un mesaj.
Textele inegale, exprimând viziuni şi personalităţi diferite, au fost adunate între două coperţi cu scopul comun de a răsturna idolatria din jurul intelectualilor publici de la noi. Dar, parafrazându-l pe poet, ne putem întreba ce îi mâna pe autori în luptă? Din păcate, deşi aveau un scop comun, foarte mundan şi onorabil, acela de a ne elibera de nişte idoli găunoşi, autorii nu au un crez comun. Mulţi dintre ei lasă senzaţia că această răsturnare a idolilor trebuie să ducă în mod necesar la urcarea lor pe soclu. Alţii participă la „cruciadă” cu rezerve asumate de la bun început: par să fie acolo ca să ….scrie şi ei într-un volum colectiv.
Însă marea problemă a cărţii este cine sunt, teoretic, aceşti idoli ai forului. Nominal îi cunoaştem: Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, Pleşu, Andrei Cornea, Neamţu, Cărtărescu şi (de curând pe socluri), Pătrăşcoiu, I.T.Morar şi alţi „deontologi” apropiaţi de sultanul de la Cotroceni. Efortul de sistematizare există şi, într-unul din primele texte din volum Daniel Barbu trece în revistă toate definiţiile posibile ale intelectualului, demonstrând (pentru mine convingător) că cei ce s-au cocoţat pe socluri de intelectuali publici în România nu sunt ….intelectuali publici.
Însă efortul de sistematizare al profesorului Barbu nu e util şi pentru ceilalţi co-autori, fiecare având în cap o imagine proprie a intelectualului, cât mai favorabilă cauzelor sale, probabil. Un bun exemplu în acest sens este oferit de textul doamnei Mona Momescu care.îi tot face pe domnii Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon… neoconservatori (ceea ce e cel puţin jignitor atât pentru neoconservatori cât şi pentru dânşii).
Un text amuzant este cel al domnului lector universitar doctor Istvan Aranyosi. Apărându-şi ideile din text pe bloguri şi forumuri, domnia sa a ţinut să îşi menţioneze titlul şi funcţia academică cu o hotărâre care mă determină să nu i-o ignor.Domnia sa este un filosof analitic, şi face parte din acea categorie de filosofi care doresc să facă în ciudă tradiţiei filosofice transformând-o într-o ştiinţă riguroasă, dacă se poate de laborator. Iar marele regret al domniei sale pare să fie acela că trusoul filosofului nu conţine măcar….un decen halat alb.
Dar de ce am spus că textul domnului lector universitar doctor Istvan Aranyosi este amuzant? Pentru că în loc să se lege de conţinutul operelor actualilor idoli ai forumului de la noi, îi acuză că nu au…. bibliografie cotată pe JSTOR şi ISI AHCI. Nimic mai jalnic şi mai penibil decât o astfel de „înmulţire cu 0”. Dacă nu scrii şi nu publici într-un stil şi în nişte reviste pe care nu le citesc nici măcar specialiştii, obişnuiţi aici şi aiurea doar să citeze, nu să mai şi citească, înseamnă că ….nu exişti în cultură chiar dacă cărţile tale schimbă perspective şi amprentează vieţi? Hai să râdem ca să nu ne enervăm de o astfel de atitudine.
Dar să ieşim acum din carte (nu este intenţia mea să o recenzez) şi să trecem la reacţii. Avangarda „păltinişeană” a fost reprezentată de domnul Andrei Cornea care, într-o recenzie în 22 şi o dezbatere la radio, atacă cartea şi ia apărarea colegilor săi…de for.
Că atacă cartea era cumva de înţeles. Dar că, în interviul respectiv, încearcă să salveze „opera ştiinţifică” a colegilor săi de for, aceasta este…o problemă. Doar un avocat al unei cauze disperate poate invoca statutul de specialist în artă al lui Andrei Pleşu, în virtutea unei singure cărţi, publicate acum muuulţi ani, sau poate invoca statutul de epistemolog şi de fizician al lui Horia Roman Patapievici doar pentru ca foloseşte nişte concepte din fizică în elucubraţiile sale despre Divina Comedia a lui Dante Alighieri.
Nu mai vorbim de Gabriel Liiceanu, care îşi publică antum lucrări ce trebuiau să apară postum: scrisori, vederi, jurnale de idei şi cugetări scrise pe şerveţel, care strălucesc prin crasa lor banalitate ideatică, salvată doar de o incontestabilă frumuseţe stilistică.

Iar acum să ajungem la miza politică a acestei dezbateri. Ea există, desigur, fie şi pentru că toţi cei ce discută subiectul sunt dispuşi să o vadă. Simplificat (în gen Dan Tapalagă) idolii actuali ai forului sunt nişte intelectuali de dreapta, iar cei care îi contestă sunt un grup de cărturari care legitimează intelectual PSD-ul şi PNL-ul.
Adevărul este cu totul altul şi prea puţin „ideologic”. Intelectualii publici de la noi sunt nişte tipi pragmatici care profită de un context. În mod categoric nu sunt de dreapta decât cel mult în unele luări de poziţie publice, luări de poziţie ce nu sunt niciodată confirmate şi de fapte. Se spune că ar fi prieteni. Să fim serioşi! Sunt asociaţi doar şi lucrul acesta se observă chiar din relaţiile clientelare pe care şi le construiesc între ei.
Intelectualul public de la noi nu acceptă critica şi îşi sunt autosuficienţi. Ca atare reacţionează în solidar şi se asociază în solidar unei cauze sau alta. Un bun exemplu este cel oferit de Andrei Pleşu, ministru socialist (sau, mă rog, susţinut de un partid din Internaţionala socialistă) care a fost tot timpul solidar cu „dreapta” susţinută de colegii săi de….soclu. Iar atunci când a devenit disident prin părăsirea (mult comentată) a lui Traian Băsescu, a continuat totuşi să îl susţină (critic) pe acesta, probabil doar din solidaritate faţă de pasionalii săi prieteni.
Nici adversarii lor nu sunt de stânga mai mult decât idolii pe care îi contestă. Unitatea grupului lor, dacă există, este dată de dorinţa de a îi vedea pe cei cocoţaţi acum pe postament, daţi jos. După aceea, au nevoie şi ei de un context pentru a se
„împrieteni”, Iar cel mai bun context poate fi oferit cel mai bine de….politică.

atunci unde ar fi problema? Oare toţi sunt o apă şi un pământ? Problema este identificată în „Idolii forului” de Daniel Barbu: actualii intelectuali publici sunt nişte „atei ai credinţei democratice” şi (ca orice intelectuali, aş adăuga eu) chiar adversari şi subminatori ai acesteia.
Susţinerea necondiţionată pe care aceşti intelectuali o acordă lui Traian Băsescu şi PD-L, înregimentarea activă în partid a unora din aceştia (Sever Voinescu, Cristian Preda) nu este străină de subminarea democraţiei făcută, pas cu pas de acesta.
Intelectualii publici, deşi idoli prin ei înşişi, devin purtătorii mesajului politic al unui singur om: neîncrederea în Parlament transformată în ideologie dar şi susţinerea abuzurilor (precum impunerea controlului asupra Curţii Constituţionale, guvernarea prin ordonanţe de urgenţă, ignorarea deciziilor moţiunilor de cenzură) comise de actuala conducere politică Acestora li se adaugă şi autismul de neacceptat pentru persoane cu pretenţii intelectuale faţă de politicile falimentare şi agresive social ale actualei guvernări.

Notă de final: Rog eventualii cititori să nu asocieze simpatia mea, evidentă din text faţă de scrierile lui Daniel Barbu ca făcând parte din logica „perierii” profesorului care îţi este coordonator de teză. Cum eu mi-am ales profesorul coordonator, această decizie a fost luată pe baza unor simpatii şi armonii de gândire între mine şi acesta.

Anunțuri

Comentarii»

1. Tweets that mention Idolii (de dreapta şi de stânga) ai forului « Noul Conservatorism -- Topsy.com - Iunie 24, 2010

[…] This post was mentioned on Twitter by Revista Pagini, Revista Pagini. Revista Pagini said: Stiri needitate Idolii (de dreapta şi de stânga) ai forului « Noul Conservatorism: Un bun exemplu este cel oferit … http://bit.ly/bBriZW […]

2. machiavellian - Iunie 24, 2010

„bibliografie cotată pe JSTOR şi ISI AHCI”

Pai, tocmai aici e problemuta. Nu ma bag in ograda altora, recte a celor cu stiinte „inexacte”, dar in ograda mea, a stiintelor „exacte” principiul e simplu: publish or perish. Fizician poti fi daca ai publicat ceva. La fel cum bucatar poti fi numai daca gatesti, nu exista „titlul” de bucatar. Iar Patapievici are in baza de date ISI fix 0 articole.

3. Dan Patrascu - Iunie 24, 2010

Ma asteptam sa fi mult mai dur cu „paltinisenii”.

4. frodo buggins - Iunie 24, 2010

dude, you’re simply fucked-up!

5. Mona Momescu - Iunie 24, 2010

Multumim domnului Duca pentru observatii, este binevenit orice reactie asupra unui volum. De asemenea, personal nu cred ca dl. Duca avea vreun motiv sa faca un disimulat gest de ” mea culpa” referitor la alegerea de a comenta textul si concluziile profesorului Barbu. Cred ca nimeni, cu mintile intregi nu poate acuza pe altcineva pentru afinitatea de pareri…nu acesta era substratul unora dintre analizele punctuale din volum, ca dl. Duca sa poata fi suspectat ca „face jocul invers”. Marturisesc ca m-a surprins putin ca un tanar de varsta dlui Duca e tentat sa se „uite peste umar” si sa anticipeze eventualele si ipoteticele suspiciuni ale cititorilor. Continuu sa cred ca au trecut totusi 20 de ani… Altfel, problema perpetuarii paternalismului ca atitudine si neajuns social nu e in institutii si legi, ci in noi…In rest, multumiri pentru observatiile critice. Referitor la „neoconservatorismul” dlor Hurduzeu si Neamtu, banuiesc ca dl. Duca nu agreeaza termenul in acest context, sau il considera inexact, nu ” continuturile” cu care cei doi autori isi ilustreaza optiunile. M-as bucura sa avem o discutie pe tema aceasta

Bogdan Duca - Iunie 24, 2010

Doamna Mona Momescu,
Din pacate, desi au trecut 20 de ani, nu am invatat inca sa pornim de la prezumtia de nevinovatie atunci cand polemizam.

Domnul Mihail Neamtu este, probabil, mult mai apropiat de valorile neoconservatoare decat domnii Hurduzeu si Platon, care chiar denunta neoconservatorismul pornind de pe o combinatie de pozitii paleoconservatoare americane si traditionalist-ortodoxiste (de factura romanesc-balcanica).
„Acuza” de neoconservatorism a fost adusa pentru prima data in dezbaterile culturale si politice romanesti de Cristian Parvulescu (daca mai tin bine minte momentul) ca un atac la adresa intelectualilor „de dreapta” ce facusera zid in jurul presedintelui Basescu.
Eu am incercat sa inteleg neoconservatorismul asa cum este la el acasa si m-am identificat cu cateva din principiile sale: credinta in democratie si posibilitatea exportarii ei, credinta ca multiculturalismul este un pericol pentru civilizatia iudeo-crestina careia ii apartin, credinta ca un razboi scurt este mult mai de preferat unei dictaturi lungi precum si sustinerea statului Israel in lupta sa pentru pastrarea integritatii si independentei.

6. Mihai Istrate - Iunie 25, 2010

Domnule Duca, am o nelamurire. Sa ma explic. Citind textul dumneavoastra ramin cu senzatia ca scoateti in evidenta exact acele aspecte ale cartii care sunt punctele ei cele mai tari, dindu-le o conotatie negativa, mai mult prin tonul dezaprobator decit prin contraargumente, pentru ca – paradoxal – sinteti de acord cu ele. Am retinut ca dezaprobati demersul Idolilor din urmatoarele motive: are site si sisteme complicate de codificare electronica (la fel de complicate ca un cod de bare de pe pachetul de tigari, si care obliga cititorul la fel de mult), ca Istvan Aranyosi incearca sa cuantifice incuantificabilul ca sa nu spun inefabilul (in apararea lui IA as spune ca demonstratia lui nu se rezuma la raspunsurile punctuale pe care le-a dat punctual unor forumisti ci mergea intr-un sens mai larg, al nerelevantei lui Liiceanu in comunitatea internationala a specialistilor in Heidegger, fapt care nu se poate pune pe seama neajunsului de a se fi afirmat intr-o cultura minora; as mai spune si ca IA nu pretinde ca Liiceanu &Co. nu exista in cultura romana chiar „dacă cărţile lor schimbă perspective şi amprentează vieţi” ci ca dimpotriva ele schimba perspective si amprenteaza vieti intr-un sens desuet si discordant cu vremurile in care traim) si chestiunea “neoconservatorismului” dlor Hurduzeu si Neamtu (unde n-am nici o opinie). Cu exeptia acestor trei obiectii punctuale constat ca sunteti de acord „with a vengence” ca paltinisenii si grupurile de prestigiu care decurg de la ei sunt niste idoli gaunosi si niste mercenari politici si ca modelul lor cultural este revolut. Singura obiectie de principiu este suspiciunea neargumentata ca ne aflam in fata unei tentative de puci cultural si ca Matei&Co. nu vor decit sa le ia locul paltinisenilor pe soclu. Iata si intrebarea mea: cum se impaca grila de lectura pe care ati exprimat-o poetic la inceputul textului „Dar, parafrazându-l pe poet, ne putem întreba ce îi mâna pe autori în luptă?” cu regretul pe care il exprimati in comentariul adresat d-nei Momescu „din pacate, desi au trecut 20 de ani, nu am invatat inca sa pornim de la prezumtia de nevinovatie atunci cand polemizam”?

7. Mihai Istrate - Iunie 25, 2010

Imi cer scuze pentru frazele prea lungi. Sper ca se intelege ce am vrut sa spun.

8. Sorin Adam Matei - Iunie 25, 2010

@ Mihai Se intelege prea bine… Am raspuns si eu pe larg dlui Duca, caruia ii respect ideile si pe care il invit la dialog… vezi http://idolii.com/2010/06/idolii-forului-polifonic/ si http://idolii.com/2010/06/conservatorismul-roman-%C8%99i-programul-idolilor-forului/

9. gigi - Iunie 25, 2010

iar Duca isi varsa resentimentele pe blog, nimic nou…

polemici secundare, niste frustrati specialisti in „comunicare” (mare domeniu, ce sa zic) gen SAMatei, vin si fac valuri; macar de-i baga cineva in seama (ca afara, cu intelectul lor, se vede ca e greu..)

10. garden mania - Iunie 27, 2010

„„Elita“ noastră răspunde tuturor celor care încearcă să atragă atenţia asupra cameleonismului ei indicînd că X a publicat la Oxford University Press şi Y la Princeton University Press. În ochii „elitei“, acest fapt garantează nu doar onestitatea lui X şi a lui Y, dar şi lipsa de onestitate a contestatarilor, invidioşi pe meritele şi publicaţiile lui X sau Y. Ca bun creştin, sînt gata să accept că orice om poate avea pliuri nebănuite ale conştiinţei şi mobiluri dintre cele mai complexe, fie şi invidia. Dar tot ca bun creştin, mi se pare ciudat să te simţi atît de „important“ încît să crezi că toată lumea te invidiază. Apoi, invidia poate constitui doar mobilul, nu şi substanţa argumentării. Cu alte cuvinte, dacă un invidios îi spune unui corupt că e corupt, invidia primului nu anulează corupţia celui de-al doilea.

În plus, nu te poţi apăra de acuzaţia de oportunism arătînd că ai doctorat, că ai publicat la Oxford University Press sau că ţi-ai pus dinţi de aur. Pentru că nu poţi răspunde la întrebarea: „E X onest?“ prin afirmaţia: „Da, pentru că a publicat la Oxford University Press“. Dacă acceptăm acest răspuns, atunci înseamnă că tot eşafodajul pe care e construită „elita“ noastră cade. Şi asta pentru că „elita“ noastră s-a revendicat, de la începutul anilor ’90 şi pînă acum, ca fiind purtătoarea şi apărătoarea unor valori etice. Cînd Ion Iliescu spunea, în 1990, că doar el are „specialiştii“ capabili să conducă România, „elita“ răspundea în numele „purităţii morale“. La fel a făcut Patapievici şi mai recent, cînd a publicat un editorial în care încheia spunînd că (neo)marxiştii români merită „dispreţuiţi“ din cauza insensibilităţii lor la criterii etice şi la un anumit context istoric şi chiar emoţional românesc. Dar i s-ar putea răspunde dlui Patapievici că şi marxiştii, şi feministele, şi toată „stînga multiculturală“ împotriva căreia „luptă“ domnia sa au cărţi publicate la Oxford University Press. Ba chiar că stînga e mai prezentă şi mai de „elită“ în sistemul academic decît „neoconservatorii“ lui Patapievici.”

http://www.observatorcultural.ro/Marirea-si-decaderea-elitei*articleID_21438-articles_details.html

Mircea Platon a spus deja, in Observator Cultural, ceea ce spune si acest volum. Dar, stai asa, Platon e „fundamentalist”. Deci trebuie demonizat de „boierii mintii” (apud SAM) si ignorat de „oierii mintii” (apud Mihaies).

11. István Aranyosi - Iunie 27, 2010

Cateva raspunsuri frugale.

1. Spuneti: „Apărându-şi ideile din text pe bloguri şi forumuri, domnia sa a ţinut să îşi menţioneze titlul şi funcţia academică cu o hotărâre care mă determină să nu i-o ignor.”

Raspuns: era o ironie (poate prea subtila pt a fi inteleasa, mea culpa) vizavi de strategia argumentative bazata pe intrebarea „da’ cine e asta?”.

2. Mai spuneti: „Domnia sa este un filosof analitic, şi face parte din acea categorie de filosofi care doresc să facă în ciudă tradiţiei filosofice transformând-o într-o ştiinţă riguroasă, dacă se poate de laborator. Iar marele regret al domniei sale pare să fie acela că trusoul filosofului nu conţine măcar….un decen halat alb.1

Filosofia analitica are o traditie de 2500 de ani (de la Platon incoace), filosfia continentala are o traditie de doar 200 de ani (de la Hegel incoace). Filosofia analitica se bazeaza pe analiza conceptuala, de aici referinta la Platon (paradigmatic pentru analiza conceptelor de DREPTATE; FRUMOS; CUNOASTERE, etc.)

3. In fine: „Dar de ce am spus că textul domnului lector universitar doctor Istvan Aranyosi este amuzant? Pentru că în loc să se lege de conţinutul operelor actualilor idoli ai forumului de la noi, îi acuză că nu au…. bibliografie cotată pe JSTOR şi ISI AHCI.”

Adevarat, ar fi fost bine sa scriu si despre continutul „operei” lor. Nu am avut nici cartile lor la indemana (nu traiesc in Romania), si am avut doar vreo 10 zile la dispozitie sa scriu capitolul, si n-am reusit sa fac rost prin Amazon de cartile lor. Am citit multe dintre ele pe cand eram un admirator al lor (mai tanar si mai prostutz fiind, pe vremuri).

Restul parerilor d-voastra despre mine, sau despre capitolul meu, nu le comentez, deoarece sunt pe langa subiect. Fara suparare 🙂 Succes pe mai departe in dizertatia d-voastra cu Prof. Barbu!

12. Adrian - Iulie 6, 2010

L-am auzit pe Barbu in persoana si parea un om foarte inteligent. L-am vazut la televizor si parea un om depasit.
Sper ca nu-i impartiti parerea conform careia Marea Criza (The Great Depression) din SUA s-a terminat la 3 luni de la preluarea functiei de presedinte de catre FDR.
Apropo ce parere aveti de faptul ca FDR a schimbat unii membrii ai Curtii Supreme pentru a trece programele sale economice declarate neconstitutionale? Ce parere are dl Barbu despre acest lucru?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: