jump to navigation

Nomenclaturiştii minţii. Reflecţii din străinătate Aprilie 20, 2010

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Rapallo este un oraş italian de 34 de mii de locuitori. Constanţa este un oraş românesc de 310 mii de locuitori.  Rapallo are două licee (dintre care unul tehnic) şi un centru cultural care organizează conferinţe şi cursuri săptămânale cu profesori invitaţi de la diverse Universităţi italiene. Constanţa are două Universităţi de stat (numărul celor private este greu de contabilizat) şi o Casă de Cultură unde atunci când nu se organizează mitinguri electorale, se mai fac concerte de muzică uşoară..Rapallo are 4 librării iar Constanţa are ….5 librării. Toate cele 4 librării din Rapallo vând doar cărţi în timp ce două librării din Constanţa sunt deschise şi vânzării produselor de papetărie, de muzică şi ceai. Nici una din cele 5 librării din Constanţa nu poate concura, ca spaţiu şi ca număr de cărţi expuse, cu principalele trei librării din Rapallo.

În Rapallo sunt 4 parohii catolice. Una din parohii găzduieşte conferinţe săptămânale pe teme culturale şi sociale de orientare creştină.  Constanţa este reşedinţă a unei arhiepiscopii ortodoxe şi găzduieşte şi multe alte comunităţi religioase mai mult sau mai puţin active. Se organizează aproximativ 12 conferinţe pe an, pe teme religioase.

De ce am oferit aceste date? Pentru a încerca să vă fac o idée cât de mică cu privire la diferenţa dintre cultura italiană şi cea română. Concluzia acestor date este simplă: raportul este de sub 1 la 10!

Dar hai să intrăm în aceste librării de provincie. Ce găsim? De exemplu, găsim….3 ediţii bilingve Platon. Nu mai vorbesc de cele 7 sau 8 ediţii diferite ale Divinei Comedia, de nenumăratele volume (tot bilingve) cu marile opere ale literaturii clasice de limbă latină (Vergiliu, Ovidius, Horaţiu, Petronius).

Vreţi literatură auxiliară (din domenii diferite precum istoria, arheologia, literatura, ştiinţa politică şi filosofia)? Ultimele titluri apărute se găsesc în rafturi. Iar dacă nu găsiţi cumva un titlu puteţi fi siguri că librarul se va strădui să procure în cel mai scurt timp cartea pentru dumneavoastră.

Să mai vorbim de preţuri? Cu bursa mea de studii, care este mai mică decât salariul minim pe economie în Italia, dar care, în România l-ar face invidios pe un profesor de liceu cu doctoratul dat, mi-am putut cumpăra mai multe cărţi decât mi-aş permite în România într-un an de zile cu salariul mediu pe economie.

După cum remarcaţi, nici nu am îndrăznit să compar marile biblioteci din Italia cu cele din România. O asemenea comparaţie ar face ca bibliotecile universitare valahe, să fie prea umilite, şi cu toată lipsa mea de respect faţă acei funcţionari birocraţi şi a-, şi anti-culturali care alcătuiesc majoritatea „comunităţii” bibliotecarilor din România, nu doresc să fac acest lucru.

Concluziile mele sunt clare. România nu are o cultură pentru că….nu poate să o aibă. Nu poţi construi o cultură română fără biblioteci, fără ediţii critice ale marilor cărţi, fără acces la surse. În România se anunţă cu emfază apariţia câte unei traduceri din Aristotel, traducere pe care editurile o publică doar în ediţie limitată. În Italia există deja câteva traduceri ale corpusului aristotelic la dispoziţia oricărui cititor interesat.

Deşi mulţi teologi români riscă să îşi rupă coastele bătându-se în piept cu emfază pe la Trinitas TV şi aiurea, lăudându-şi propria fidelitate faţă de tradiţia isihastă şi gândirea Sfântului Grigorie Palamas, o ediţie completă şi bilingvă a operelor acestui mare teolog ortodox o poţi găsi….în Italia. Teologii români pot să citeze pe Sfinţii Părinţi fără să îi citească. Mare har mai au de la Dumnezeu!

Dar atunci de ce atâtea orgolii în cultura română? Mediul academic românesc, care nu apare nici în cele mai îngăduitoare topuri academice, găzduieşte mai multe orgolii decât Academia franceză în toată istoria sa.

Presa culturală românească este foarte bătăioasă. Polemicile noastre publicistice sunt atât de virulente încât te aştepţi să vezi curgând sânge.  Dar totul este….fără substanţă. Mai mult decât orgolii nu avem nimic.

Munca de „cercetare” românească nu produce mai nimic. Există reviste pe baza cărora cercetătorii se citează între ei (dar pe care, probabil, nu le citesc decât….corectorii). Tezele de doctorat, pe subiecte care mai de care mai interesante, nu au parte de criterii serioase de evaluare. Totul este o glumă superficială în care nespecialişti îşi dau cu părerea pe teme de specialitate iar simpatiile sau antipatiile personale ţin loc de seriozitate academică.

Dacă în Italia (sau în Franţa, sau orice ţară care are o cultură) nu poţi să fi doctor dacă nu îţi publici teza, în România numărul de teze de doctorat nepublicate este (spre fericirea doctoranzilor, cel mai probabil- cine ştie câte inepţii am găsi pe acolo?) aproape egal cu numărul tezelor susţinute.

Boieri ai minţii? Hahahaha! Puţini îşi pot permite în România acest titlu şi mare parte dintre ei sunt deja septagenari sau octogenari.

Intelectualii români cu ifose academice nu sunt boieri ci nomenclaturişti ai minţii, obsedaţi să intre în comitete şi comisii, în uniuni şi sindicate. Institutele de cercetare se înmulţesc sau scad la număr în funcţie de numărul de sinecurişti intelectuali pe care un guvern sau altul trebuie să îi hrănească de la buget. Dar producţia intelectuală este….egală cu 0! Nimănui, de fapt, nu îi pasă dacă există cu adevărat o cultură română. De altfel este amuzant de văzut câte teze în teologie se fac pe autori bisericeşti şi Sfinţi netraduşi sau prost traduşi la noi. La fel în mai toate domeniile umaniste apare o literatură secundară care….nu secundează nimic.

Importantă este doar apartenenţa la această nomenclatură a minţii- garanţia promovării sociale, creşterii standardului de viaţă. Şi ştim cu toţi că se trăieşte bine ca intelectual în România. Şi cu un efort intelectual mult mai mic decât cel presupus de o carieră academică în Occident. De aceea nu este de mirare că după ce îşi flutură nasul prin Occident, tinerii intelectuali se întorc în arena valahă. Aici, cu un mic efort, dar cu nasul cât mai pe sus, poţi să devii imediat „cineva”: Trebuie să îţi găseşti grupul (îl numeam cu altă ocazie „haită” şi nu cred că greşeam) şi acel grup te va promova în funcţie de interesele lor şi de….lătratul tău.

Dar dincolo de acestea rămâne distanţa, din ce în ce mai mare, dintre pseudo-cultura şi pseudo-universitatea română şi mediile culturale şi academice occidentale. Nomenclaturiştilor nu le pasă de această distanţă. Faptul că, pe banii statului român mai organizează conferinţe (fără nici un impact, de altfel) prin Occident, unde clientele intelectuale şi politice  se invită între ele, nu sunt  de cele mai multe ori decât…..turism bugetar, menit să mai poleiască o, hai să recunoaştem, pseudoproducţie culturală cu ştaif.

Notă: Dincolo de tonul iritat al acestui articol, nu pot să nu menţionez în această notă câteva nume ale unor cercetători serioşi, crenguţe verzi într-o pădure uscată: Alexander Baumgarten, Cristian Bădiliţă, Adrian Muraru  şi mulţi alţii ca ei, încearcă să planteze ceva în acest deşert al orgoliilor care se pretinde a se chema „cultura română”.  În pesimismul meu, nu pot decât să îi consider nişte avataruri ale Don Quijote, şi să le salut frumoasa nebunie, ştiind însă că aceasta nu mai are cum să mai dea roade.

Nota 2: Nu am nici cea mai mică intenţie de a „idolatriza” mediile culturale şi academice occidentale. Pentru mine este evident că tot acest sistem de lucruri se transformă în ruină. Numai că dacă ruinele occidentale vor fi de temple şi palate, chirpiciul nostru nu ştiu ce urme ar putea să mai lase….

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: