jump to navigation

Drumeţii in calea lupilor August 19, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

În România nu există polemici. Există doar atacuri la persoană, mai mult sau mai puţin voalate. Şi aceste atacuri nu sunt făcute doar de „unii” ci de toţi cei care pretind, justificat sau nu, că au ceva de spus în cultura română. Dacă mergem pe firul oricărei polemici de la noi, vom vedea că aceasta sfârşeşte inevitabil prin a se transforma într-o luptă la baionetă, genul acela de luptă unde nu contează doar uciderea adversarului ci nici mai mult nici mai puţin decât eviscerarea lui.
O altă caracteristică a acestei culturi ce respinge dialogul este faptul că toţi participanţii refuză din oficiu virtutea moderaţiei. Toţi intelectualii români suferă de morbul totalitarismului: ei ŞTIU totul şi se pricep la de toate. Cât despre adversarii lor, aceştia nu sunt altceva decât nişte ignoranţi ce nu ştiu nimic şi uciderea lor în efigie, este unica alternativă viabilă. Probabil că mulţi dintre ei şi-ar dori să poată decide şi asasinarea fizică a adversarilor lor. Şi nu mă gândesc aici la instituţia duelului. Duelul presupune nişte reguli, totuşi. Mai mult, presupune asumarea unor riscuri.
Intelectualul public român nu este suficient de curajos ca să se poată duela. Nu! El vieţuieşte în haite alcătuite din prieteni buni, talibani credinicioşi şi mercenari. Iar dacă aceste haite beneficiază şi de protecţie politică, cu atât mai bine. Haita îi permite să scrie şi să îşi difuzeze ideile. Haita îl protejează, îi oferă pâinea cea de toate zilele şi îi oferă şi iluzia valorii. Marile haite au edituri şi reviste încorporate. Haitele mai modeste au ca domenii de vânătoare doar blogurile… Desigur că haita îi şi cere intelectualului public să îşi apere colegii de….turmă, să urască pe cei din alte haite şi să muşte pe cine „trebuie” şi când „trebuie”.
De multe ori aceste atacuri ale haitelor sunt teribile şi dureroase. Altele sunt de un penibil haios, precum efortul heirupist (dar „conservator”, cică) de a face praf şi pulbere memoria unui cântăreţ de muzică pop, care abia se dusese la Domnul, de parcă acel cântăreţ, cu toate păcatele şi calităţile sale, ar fi fost însăşi întruparea pământească a străvechiului Duşman.
Dacă cineva nu doreşte să se înhăiteze este marginalizat. Dar o dată cu marginalizarea apare şi…neîncrederea. Cum de poate exista un lup (pardon! intelectual public) singuratic? Trebuie, spun cei din haită, să aparţină în mod necesar unei haite adverse. Spiritul de haită (care este cam acelaşi cu spiritul de turmă la care se adaugă nişte colţi ascuţiţi şi limbi multifuncţionale) nu permite nici măcar ideea că cineva poate să nu fie „trecut cu arme şi bagaje” într-o tabără sau alta. Aceasta poate şi datorită faptului că, oricum ar suci-o, oricum ar învârti-o, intelectualii nu sunt altceva decât produsul unor filosofii colectivist- revoluţionare, fiind mai degrabă verişori buni cu Lenin decât cu Nietzsche. Ca urmare, neînhăitatul este imediat catalogat ca „omul lui Buzura” sau trimis să discute „cu Tismăneanu al dumisale”, făcut „lingăul lui Patapievici” sau acuzat că e „vândut papistaşilor”.
Acestea fiind spuse, vă propun să revenim la un subiect drag mie: problema condamnării comunismului în România şi legat (din raţiuni de „atac la persoană”) de aceasta, „cazul Tismăneanu”. Domnul Vladimir Tismăneanu poate concura foarte bine la poziţia de „cel mai înjurat intelectual public” de la noi. De ce? Motivele sunt numeroase: a îndrăznit să se implice activ în încercarea de condamnare a comunismului în România, este unul din intelectualii din jurul lui Traian Băsescu, este şi el un lup în haita „păltinişenilor”, a evoluat de la comunism spre liberalism (cu accente conservatoare, chiar)- iar ideea de schimbare este de neînţeles pentru oricine are mentalitate de haită, părinţii săi au adus stalinismul în România şi mai este şi evreu…
Unul din cei care se pare că s-a dedicat atacării lui Vladimir Tismăneanu este domnul Mircea Platon, un tânăr eseist român ce a reuşit performanţa de a îşi face propria haită. O haită construită pe acelaşi principiu ca şi celelalte haite din cultura română: sfâşierea adversarului. Iar domnul Mircea Platon, ca lup tânăr, are dinţi suficient de puternici ca să sfâşie. Şi, ţinând cont de atmosfera din cultura română, haita domniei sale are toate şansele de a câştiga la un moment dat hegemonia. Aceasta şi pentru că haitele de lupi bătrâni, păltinişeni sau nu, preferă să se înconjoare de hiene linguşitoare decât de lupi tineri….Deh! Individualismul ăsta nu este permis decât lui Jupiter nu şi boilor…
Cât timp atacurile domnului Mircea Platon ar fi fair, nu aş comenta nimic. Chemarea naturii e mai puternică decât cea a raţiunii iar sfâşierea lupilor între ei este un „sport” deja olimpic în cultura română. Dar domnul Mircea Platon nu este deloc fair. Este agresiv, nu face distincţia între ce poate fi criticat şi ce nu poate fi criticat la Vladimir Tismăneanu, dovedindu-se incapabil să sesizeze alte nuanţe în afara culorilor de „alb” şi „negru”. De asemenea, domnul Mircea Platon nu poate să fie decent în limbaj. Eseul domniei sale, „O fantomă care bântuie România: Vladimir Tismăneanu”, care circulă voios prin cărţi şi bloguri, este un text căruia domnul Vladimir Tismăneanu nu ar avea cum să îi răspundă aşa cum nu ar avea cum să răspundă atacurilor lui Alcibiade din „România Mare”. În schimb îl voi apăra eu… Şi o fac tocmai pentru că nu sunt „omul lui Tismăneanu” şi am suficiente lucruri serioase să îi reproşez (între care pretenţia domniei sale de a ne convinge, de la Washington, că batjocura dureroasă reprezentată de Băsescu-Boc-PD-L-PSD, merită să fie creditată de către electoratul român). O fac însă pentru că mai sper că la un moment dat haitele de lupi îşi vor toci dinţii şi vor începe să mai şi….converseze. Şi o mai fac şi pentru că, fie şi pentru două din cărţile sale, „Mizeria utopiei” şi „Reinventarea politicului”, Vladimir Tismăneanu va trebui să rămână în orice bibliografie academică care se respectă.
Departe de a fi polemist, domnul Mircea Platon este inchizitor. Şi în cazul acestui eseu, dar şi în cazul altor texte ale domniei sale mă aştept ca la sfârşit să găsesc, ca la orice rechizitoriu, o recomandare de pedeapsă penală pentru infractorii analizaţi. Ea nu apare, e drept, dar este previzibilă….
Rechizitoriul pe care domnul Mircea Platon îl face lui Vladimir Tismăneanu este unul bine sistematizat în şase puncte. Aceste şase puncte, sunt gândite ca 6 dovezi ce ni-l pot arăta pe cel care crede Mircea Platon că ar fi „adevăratul” Vladimir Tismăneanu. Un Vladimir Tismăneanu ce a îmbrăţişat valorile democraţiei liberale, care crede în naţiunea civică şi nu în naţionalism, un Tismăneanu care denunţă colectivismul primitiv, al naţional comuniştilor şi al legionaroizilor apăruţi după decembrie 1989. Mai „grav”, domnul Tismăneanu nu percutează la păşunismul pe care alţi domni din SUA (între care şi domnul Platon) îl cultivă arâtând prin textele lor că nu au părăsit prea des oraşele pentru a vedea cum este viaţa reală în….satul Vorniceni din judeţul Dorohoi sau în satul Solonţ, judeţul Bacău, de exemplu.
Domnul Vladimir Tismăneanu mai este acuzat şi de faptul că s-a legat, de cine credeţi? de Gabriel Liiceanu, pentru că ar fi încurajat, prin re-editarea generaţiei interbelice, naşterea unui neolegionarism postcomunist. Adicătelea domnului Vladimir Tismăneanu nu îi convin opţiunile politice ale clasicilor noştri? Cum de îşi permite să nu susţină şi el un antisemitism „sănătos” şi o viziune politică atât de „minunată” ca cea a lui Eminescu şi a tinerilor Eliade, Noica şi Cioran? Ce uită domnul Mircea Platon este faptul elementar că naţionalismul antisemit de tip eminesciano-cuzisto- gogisto-legionar este o ideologie la fel de nocivă ca şi comunismul. Nu trebuie să fi adept al corectitudinii politice ca să denunţi inepţiile politice chiar şi atunci când au fost rostite lejer pe gurile unor oameni mari. Iar idololatria care face ca antisemitismul mizer al unor mari autori să fie pus pe picior de egalitate cu marea lor operă, este la fel de nocivă ca şi prostia dureroasă a adepţilor corectitudinii politice.
Un alt reproş care i se aduce lui Vladimir Tismăneanu este acela că este adeptul moderaţiei, al dialogului şi mai are şi interese academice. Adică cum îşi permite să dialogheze decent cu Ion Iliescu? Cum îndrăzneşte să fie critic cu intransigenţa gerontofilă a celor din PNŢCD? Şi mai ales cum îndrăzneşte să regrete că Troţki nu a fost tradus în limba română? Ca să ce? Probabil că domnul Platon visează la un mediu academic în care toţi să citim şi să recitim cu evlavie opera publicistică a lui Mihai Eminescu şi „A treia forţă”…
Ah, şi mai şi îndrăzneşte să vadă aspiraţiile umaniste din spatele comunismului, ignorându-le pe cele din spatele nazismului….
În concluzii, domnul Platon ajunge la concluzia că nu există nici o evoluţie la Vladimir Tismăneanu. Toată viaţa profesorului de la Maryland ar fi un joc de conjuncturi, un „parcurs fragmentat, ezoteric şi proteic”. Cert este, concluzionează domnul Platon, că Vladimir Tismăneanu nu este un om de dreapta autentic. Dar ce oare o fi un om de dreapta? Nu îl întreb pe domnul Platon căci voi primi răspunsul „musulman” al domniei sale: „este scris in „A treia forta”!”. Dar poate alţi cititori punând şi ei sincer întrebarea, vor găsi şi un răspuns…

Anunțuri

Comentarii»

1. Ovidiu Hurduzeu - August 19, 2009

Pe site-ul departamentului “Government & Politics” al Universității Maryland, din mulțimea de cadre universitare, profesorul Vladimir Tismăneanu este printre cei doi, trei care nu-si postează CV-ul. In SUA, Curicullum Vitae este oglinda vieții profesionale si morale. Intr-un CV, prezența unui mic “accident” din viață, a unei neconcordanțe între datele prezentate, te face suspect – devii fără drept de apel un om în care lumea nu poate să mai aibă încredere. In Curicullum Vitae nu poți să minți, nu poți să explici întortocheat anumite “episoade” din viața ta. CV-ul trebuie sa reflecte “sec” concordanța perfectă dintre ce ești și ce ai fost, ce ai spus și ce spui, dintre cine ești acum și cine ai fost in trecut. Cu alte cuvinte, un om cu un CV curat trebuie sa fie un om integru. Profesorul Vladimir Tismaneanu n-ar putea avea un CV, nici la propriu, nici la figurat întrucât toata viața sa a stat sub semnul “coerenței incoerenței”, a proteismului și falselor conversiuni. Pe orice imigrant normal din SUA, un CV precum cel al domnului Tismăneanu l-ar fi distrus, l-ar fi transformat într-un indezirabil sau, în cel mai fericit caz, l-ar fi trimis la munca de jos. Actualul profesor Tismaneanu nu a fost însa niciodată un om obișnuit. De când s-a născut, a fost conectat. Omul-rețea. Când ai conexionismul cominternist si rețelele trotksimului internațional (neocons included) în spate, totul “se aranjează” chiar dacă in viață ai fost un “pătat” si un mediocru. Dar nu acesta mi se pare aspectul cel mai grav al fenomenului Tismăneanu. Extrem de grav mi se pare faptul că Vladimir Tismăneanu a legitimat in România conexionismul ca realitate și valoare absolută. El însusi webmaster, a promovat printre intelectualii români stilul de viață și gândire reticular: adaptarea la circumstanțe, proteism, deturnarea adevărului, servilism, spiritul luptei de clasă ( etichetarea adeversarului, folosirea principiului “cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”) Orice tânăr inteligent și ambițios știe că bursele, posturile la universitățile din străinătate, publicarea la edituri și în presa din mainstream, job-urile și onorurile din țară nu pot fi obținute dacă nu esti interconectat, într-un fel sau altul, la rețelele “politic corecte”, în speță rețeaua Tismăneanu, rețeaua Pleșu-New Europe College, rețeaua Patapievici-ICR. Lucrand pe fata „cu statul” sau aplicând strategii gramsciene de infiltrare a instituțiilor culturale, aceste rețele au creeat nucleul dur al elitor conexioniste din România, “specialiștii” sicofanți si maleabili care, precum domnul Tismăneanu, datoreaza totul capacității de a se conecta acolo unde trebuie. Chiar dacă Tismăneanu, dupa o posibilă si benefică înfrângere a lui Băsescu, abandonează România pentru o altă misiune civilizatorie – oamenii-rețea pe care i-a creeat rămân. Românii n-au fost niciodată “toți Tismăneanu”, cum pretinde cu cinism o anumită Lavinia Stan din Canada. Mă întreb însă câți micuți tismăneni mai trebuie să producă rețelele pentru ca Romania profunda să spuna în sfârșit nu! nu! nu!

2. Lordul John - August 20, 2009

Din pacate, domnul Bogdan Duca se plaseaza in logica obosita a stangii stalinste, in care toti cei ce critica doctrinarii sistemului comunist sunt legionari, nazisti, fascisti si indubitabil antisemiti. Citind de-a lungul si mai ales de-a latul vremii polemica dintre domnii Platon si Tismaneanu, imi pare evident faptul ca de fiecare data, dl. Tismaneanu si colaboratorii au coborat discutia la nivelul atacului la persoana – vezi textul domnului (probabil) Mircea Mihaies. Pe de alta parte, nu cred ca dl. Bogdan Duca poate stabili ce se poate critica sau nu in opera dlui Tismaneanu. In definitiv, textele se publica pentru a fi criticate si nu pentru a fi ingurgitate pe stomacul gol. Sper ca dl. Duca nu ne va solicita sa inlocuim Biblia (desi exista si critici ai textelor biblice) cu scrierile dlui Tismaneanu. Cei care poseda simtul, spiritul si mai ales organul critic isi pot asuma libertatea de a o practica. Ceilalti pot glisa in sezut, mai mult sau mai putin brusc, coplesiti de inefabila rostire, doar, a numelui ‘Tismaneanu’.
In ceea ce priveste distantarea, atat de dreapta antisemita cat si de de stanga antisociala, mi se pare ca dl. Duca a citit o varianta ‘ad usum delphini’ a articolelor dlui Platon. Recomand o lectura in cheia echilibrului si in spiritul sinceritatii cu care au fost scrise aceste texte. Incadrarea dlui Platon ca inchizitor, cu asteptarea fireasca a sentintelor, da masura abordarii partinice a textelor sale, de catre dl. Bogdan Duca. Daca ar fi citit textele dupa cum am recomandat mai sus ar fi realizat ca este vorba de un polemist care furnizeaza concluzii.
Deocamdata, asistam doar la raspunsuri de „Alcibiade” din partea dlui Tismaneanu and friends si nu putem beneficia de abordari la fel de concrete si pertinente ca intrebarile ce i-au fost adresate. Si asta ma face sa cuget adanc: ‘De ce?’. Poate pentru ca regele e, intr-adevar, gol!

3. Bogdan Duca - August 20, 2009

Domnul Ovidiu Hurduzeu:
Multumesc pentru comentariu. Si, da. Aveti dreptate in multe privinte: mediul academic, ca si cultura romana in general, sunt gandite pe o logica gresita: cea a haitei.
Daca nu apartii unei haite, nu existi sau, cel mult, supravietuiesti cultural. Paradoxal, poti supravietui politic relativ mai usor (caci politica tine cont mai ales de bani, nu de linguseli neprincipiale), decat in
cultura romana.

Domnul „lordul John”:

Imi pare rau ca asta ati inteles: ca sunt omul lui Tismaneanu trimis la muscat.
Si, da, sunt de acord cu dumneavoastra ca imparatul este gol. Dar nu suntem de acord asupra hainelor care lipsesc. Si eu am ce sa ii reprosez lui Vladimir Tismaneanu:
1. Faptul ca este dispus sa treaca prea usor cu vederea scaderile indubitabile ale unor prieteni ai sai (precum functia de bugetofag a libertarianului Horia Roman Patapievici si scaparile etice ale ICR).
2. Faptul ca, fara sa cunoasca realitatile romanesti de zi cu zi (acelea care nu se gasesc in carti si nici nu se vad din masina cu sofer), sustine un proiect politic ce se dovedeste nu doar ticalos ci si falimentar pentru tara.
3. Faptul ca prefera sa se inconjoare de lingusitori si incurajeaza acest tip de atitudine. Aici nu este atat el vinovat cat e vinovata influenta celorlalti „paltiniseni” ce nu se pot simti bine altfel decat inconjurati de creiere nesustinute de coloana vertebrala…

Dar nu am cum sa acuz pe Tismaneanu nici ca e comunist (e categoric anticomunist) si nici ca e agent neokominternist. Asta pentru ca il cunosc pe Vladimir Tismaneanu si (sa ma fi pacalit?) am avut prilejul unor discutii sincere cu domnia sa.
La fel, nu cred in teorii ale conspiratiei, de orice tip ar fi acelea…

4. tristan - August 20, 2009

draga dl. duca,

m-am distrat copios acum vreun an de zile citind un ‘articol’ al dvs. in care preluati aproape integral ideile lui Mircea Platon dintr-un articol de-al lui, abia publicat, dar din pacate numai on-line, si care nu se bucurase de o larga circulatie. Imi amintesc ca articolul dlui Platon era primul dintr-o serie de doua articole, lasind deci ceva probleme nesolutionate. Articolul dvs se incheia cu un fel de constatare retorica: ‘sa vedem ce ne va duce viitorul in aceasta chestiune’, si m-am gindit atunci: da, astepti sa vezi ce are Platon de spus in partea a doua, ca sa scrii si tu repede. Intre timp se vede treaba ca v-ati hotarit sa-l sprijiniti pe Tismaneanu pe fata decit sa-l copiati pe Platon pe la spate, probabil e mai rentabil. Sau a devenit Platon mai cunoscut si e mai greu sa-i ‘preluati’ ideile? In orice caz, voiam doar sa va dau de stire: mai vedem si noi, oamenii de rind, ce se intimpla, nu mai fiti chiar asa sfruntati, domnilor. De asta va si deranjeaza cind se duce cineva si-l da de gol pe unul cum Tismaneanu, ii face bilantul, de-l vedem si noi cine e in realitate. Credeti ca puteti spune azi una, miine alta, romanul e prost si uita repede, are nevoie de ‘telectuali care sa-i dea frumos in gurita papica de idei; doua-trei ca mai mult se ineaca, saracu’. Ei uite ca se mai gasesc si romani care vad si gindesc si aduna 1+1: un Tismaneanu + 1 duca (va scriu cu minuscula pentru a lua nota de respectul dvs fata de ‘telectualul pe care vi l-ati ales drept stea polara), ce iese? O mare inselatorie. Aceeasi. Macar daca v-ar fi gasit mai talentati, mai cu verva si aplomb, macar sa ne inselati ‘frumos’. Dvs aveti impresia ca daca nu ne mai jigniti inteligenta sustinind ca negrul e alb, cum au facut altii pina acum, gata, ne convingeti: negrul e de fapt gri. Sigur, ii reprosati si dvs multe dlui Tismaneanu. Dar totusi…Sigur, in Romania nu se lucreaza decit in haita. Adica ‘ne cintati putin in struna’, doar-doar om spune si noi :da, ma, o fi avind dreptate duca, uite ce echilibrat e’. Daca asta e tot ce v-a venit in minte, nu-l vad bine pe dl Tismaneanu. Dar ce sa-i faci: mediocritatile ‘puiesc’ mediocritati. Bucurati-va de ‘conversatiile’ cu marele om cit mai dureaza, ca miine vine o mediocritate / nulitate mai bursata, si ramineti pe dinafara…

5. Lordul John - August 20, 2009

Domnule Bogdan Duca,
Eu nu am sustinut ca „sunteti” omul dlui Tismaneanu. Si nici nu va reprim dreptul de a avea o opinie asupra polemicii Platon/Tismaneanu. Ceea ce este suparator, pentru mine, este doar cheia in care doriti sa descifrati aceasta polemica si faptul ca va cantonati pe lucrurile marunte ale acestei polemici si anume ca, legitimarea si asumarea conservatorismului autentic romanesc nu poate veni de la cei ce au legitimat socialismul si nici de la cei ce, imediat dupa cauterizarea din decembrie, au legitimat noul capitalism (aceiasi!!). Aici sunt in acord cu dvs. ca Republica lui Basescu si-a gasit prea repede justificarea in sovaielile doctrinare ale intelectualilor. In definitiv inconjurarea dlor Tismaneanu, Patapievici, Liiceanu de lingusitori, este la fel de naturala ca inconjurarea dlui Basescu de catre cei inainte pomeniti.Practic, gasesc gesturile acestora de a cautiona o doctrina de dreapta pentru un partid de stanga cu accente autoritariste, la fel de periculoase ca si cele ale intelectualilor care au cautionat nazismul sau comunismul. Practic nimeni nu il acuza pe dl Tismaneanu and friends ca e comunist sau neokominternist, ci doar ca foloseste metode ale acestora.
Incercarea de definire a neoconservatorimului romanesc dupa retete venite de aiurea, va avea acelasi efect naucitor ca si comunismul, nazismul si noul capitalism. Falimentul noii democratii si a Noii Europe nu este greu de anticipat. Si totusi, daca aveti ce le reprosa (desi eu nu l-as numi repros, ci mai degraba critica, diferenta facand-o faptul ca, totusi, punem ceva in loc) dlor Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici, nu inteleg de ce sa nu putem vedea tabloul in ansamblu si sa incercam sa descoperim ce a vrut Maestrul sa spuna sau de ce a pictat doar in albastru sau de ce a pictat doar flori. Definirea doctrinei conservatoare romanesti va trebui sa porneasca, asa cum bine ati sesizat, de la oamenii din Vorniceni si de la cei din Solonet si de la toti cei care pun temei pe valorile trecutului si care poarta in suflete istoria neamului din care se trag (fie ca e vorba de neamul lui Platon, al lui Tismaneanu sau al lui Popescu). Centrarea doctrinara trebuie facuta pe persoana, care are amintiri, are bucurii, necazuri, nadejdi, credinta si nu pe indivizi, care sunt doar abstractiuni statistice.

6. Bogdan Duca - August 20, 2009

Domnule „Tristan”:

Astept cu nerabdare sa imi puneti la dispozitie atat articolul meu de „acum vreun an de zile” cat si articolul domnului Platon din care m-as fi inspirat. Acuzele de genul acesta trebuie dovedite!

Domnule „Lordul John”:

Nu pot decat sa fiu de acord cu mare parte din mesajul dumneavoastra.

Drama mea nu este deloc aceea ca „minunatul” Vladimir Tismaneanu este atacat de „ticalosul” Mircea Platon. Doamne fereste!
Dtama mea este aceea ca nici Vladimir Tismaneanu, nici Mircea Platon, nici Ovidiu Hurduzeu, nici Horia Patapievici, nici Mircea Iorgulescu, Varujan Vosganian, Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica nu au binevoit sa se aseze la masa dialogului si sa discute PE IDEI viitorul Romaniei.
In ultimii 15 ani am adunat nu mai putin de 5 proiecte, mai mult sau mai putin riguroase de renastere a Dreptei romanesti, unul al lui Mircea Iorgulescu (ignorat cu desavarsire), „Omul recent” al lui Horia Patapievici (care i-a provocat doar pe stangisti), manifestul lui Varujan Vosganian, facut harcea-parcea de aceiasi stanga corecta politic, „A treia forta” a domnilor Platon si Hurduzeu si proiectul domnilor Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica.
Nici unul din aceste proiecte nu s-a bucurat de o reala dezbatere. A provocat doar atacuri la persoana, aruncat de laturi in capul celor care nu sunt „cu noi” si punerea de lauri pe capul unor eroi proclamati fara sa fi participat la nici o batalie.
Cand doresti sa construiesti ceva pentru aceasta tara, care atunci cand Uniunea Europeana se va prabusi va ramane iarasi in deriva, cred ca e necesar ceva mai mult decat simple inflorituri retorice si pasunisme romantate.
Eu am incercat sa cunosc pe toti si sa vorbesc cu toata lumea. Am incercat sa provoc oamenii la un dialog de idei. Nici Vladimir Tismaneanu, nici Mircea Platon, nici Ovidiu Hurduzeu, nici Patapievici nu pot sa conteste efortul meu de a vedea oamenii punandu-se la masa si incepand sa discute, sa se bata, sa se omoare, PE IDEI.
Am fost la nenumarate dezbateri ale pedelistilor de la ISP sau de la CADI pe tema viitorului Dreptei. Desi resping fizic demagogia neo-pecerista a sectantilor din Partidul Democrat Liberal am stat constiincios la conferinte si dezbateri sa iau notite, sa vad ce si cum.
Am fost cu Vladimir Tismaneanu la nenumarate mese, dezbateri, conferinte. I-am facut cunostinta cu oameni de dreapta in care nu avea incredere (precum Sorin Lavric). I-am asezat la masa, eu si nu altul.
Cu Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu m-am intalnit la lansarea cartii „A treia forta” si am trecut peste paginile in care fusesem atacat in ea. Le-am intins prieteneste mana si chiar parea ca voi ajunge la un dialog cu ei.
Moderatia domnului Hurduzeu, fata de care am tot respectul, nu e o virtute si pentru domnul Platon, insa. Cand, in mailuri, am incercat sa il provoc la o discutie despre „A treia forta” pe subiecte concrete: cum ar fi viziunea economica a conservatorismului domniilor lor, am fost trimis sa discut despre conservatorism cu Tismaneanu al meu si mi s-a replicat ca lucrarea „A treia forta” isi este siesi suficienta (un soi de Coran!).

Cand domnul Platon va scrie un articol TEORETIC despre parlamentarism, economie de piata sau despre ….cultivarea porumbului, voi fi un om multumit. Caci, paradoxal, noua ne lipseste teoria! Da, teoria. Noi confundam teoria cu atacurile la persoana. Insa cat timp domnul Platon va avea ca subiect doar teme de genul „hai sa va spun cat de stangist e X sau Y” eu voi denunta ilegitimitatea sa de Fat-Frumos al Dreptei romanesti.

7. tismaneanu - August 20, 2009

Draga Bogdan:

Abia acum am vazut textul tau si raspunsurile.

Iti admir efortul de dialog acolo unde insulta pare sa fie suverana. Mi-e teama ca vei ajunge si tu la concluzia mea: dialogul, fie si polemic cu dl Platon, se dovedeste nu doar zadarnic, ci de-a dreptul absurd.

Nu voi intra in detalii legate de ceea ce tu numesti o polemica a mea cu dl Mircea Platon. Te asigur ca ea nu exista. Ceea ce exista sunt numeroasele exclamatii, imprecatii si insinuari pe care dl Platon mi le transmite cu induiosatoare generozitate. Nu am scris pe tema cartilor domniei sale. Nu cunosc publicatiile sale in limbi de circulatie internationala si nu am idee in ce faza se afla in scrierea tezei de doctorat. Am reactionat la unele afirmatii legate de istoria ideilor politice ce mi-au parut stridente si am deplans asocierea cu (cel putin) un blog extrem de binevoitor in raport cu forme virulente de antisemitism. Am publicat in „Convorbiri Literare” (iunie 2009) un drept la replica. Nu intentionez sa mai revin la acest subiect.

In ce priveste pozitia mea in privinta vietii politice romanesti, ea se intemeiaza pe o perspectiva comparativa asupra institutiilor si personalitatilor implicate. Evident ca pot gresi, dar imi asum analizele deschis si fara nici un fel de miza personala.

Pentru dl Ovidiu Hurduzeu: Chiar credeti ca poti avansa pe scara academica americana, intr-o research university, de la assitant professor la full professor fara a trece prin filtrul evaluarilor unor comisii de experti? Faptul ca CV-ul nu (mai) este disponibil online tine de anumite incidente care s-au petrecut acum cativa ani, cand m-am trezit cu telefoane dezagreabile acasa (era data adresa personala si nr de telefon). Va promit ca voi regla situatia cat mai curand.

Dar puteti fi sigur ca in fiecare an il aduc la zi, asemeni colegilor mei, si il dau spre analiza, conform unei proceduri obligatorii, comitetului selectionat ptr analiza meritelor (Salary and Merit Committee). Pentru anul academic 2008-2009, am primit calificativul extraordinary merit. Nu se poate sa nu stiti ca exista un format standard ptr CV-ul academic: 1. teaching; 2. research/writing; 3. service.

Puteti oricand citi CV-ul meu academic pe site-ul:

http://www.tismaneanu.com

Este acolo de cateva luni, din momentul cand am deschis acel site.

Puteti citi o versiune mai scurta pe:

http://www.presidency.ro

Toti membrii Comisiei Prezidentiale si-au depus CV-urile.

Crede dl Hurduzeu ca poti castiga un Fellowship la Wilson Center, in cadrul competitiei internationale, fara a oferi CV-ul?

Ma abtin de la orice comentariu privind speculatiile legate de diverse „conexiuni” oculte, conjuratii nebuloase si conspiratii malefice.
Prefer sa merg si sa-l recitesc pe Simmel.

Acestea fiind zise, draga Bogdan, iti urez succes in aceasta stranie aventura si ma vei ierta daca nu ma voi angaja in nici un fel de alte discutii pe acest subiect..

Cu prietenie,

Vladimir

8. Bogdan Duca - August 20, 2009

Domnule Vladimir Tismaneanu:

Multumesc pentru mesaj si pentru prietenia sincera ce ma onoreaza. Va asigur si eu de prietenia mea.
Probabil ca aceste eforturi ale mele de a dialoga cu domnul Mircea Platon nu vor avea nici un rezultat. Asta este… Pot spune ca am incercat…

Cel putin dupa aceasta nu voi putea spera decat in asumarea virtutii moderatiei de catre participantii la dezbaterile culturale si politice de la noi.

Cu prietenie,
Bogdan

Ovidiu Hurduzeu - August 21, 2009

Domnule Duca,

Va multumesc pentru gazduirea pe acest blog. M-am lamurit.

9. Ovidiu Hurduzeu - August 20, 2009

Pentru domnul Tismaneanu,

Este interesant cum un profesor de talia dumneavoastra cu „extraordinary merit” isi desfasoara activitatea stiintifica in calitate de full time blogger roman, laudand atitudinile unor golani cu pretentii intelectuale si scanand blogosfera ortodoxa in cautare de antisemiti. Nu stiu daca „Salary and Merit Committee” aproba aceasta activitate, daca da, atunci nu pot decat sa protestez in calitate de american platitor de impozite ( Dupa cite stiu, universitatea din Maryland este o institutie publica). Ca roman, nu pot decat sa ma simt scandalizat ca o persoana plecata de peste treizeci de ani din Romania, cu familie traind in SUA, cu un tata care a fost ceea ce a fost si adus in Romania de pe alte melaguri, deci o asemenea persoana se amesteca brutal in „bucataria” acestei popor pe care il uraste din rarunchi. Nu va cer nimic, doar va rog nu ne mai purtati de grija! Problema anticomunismului in Romania nu este o problema pur tehnica – exista probleme deosebit de „sensitive” pe care dumneavoastra ati dovedit cu prisosinta ca le-ati analizat cu rea credinta – cum a semnalat de altfel si profesorul Paul Gottfried in „Neocons on the Danube”. Nu a fost in principal vina dumneavoastra ca v-ati ocupat cu problema anticomunismului in Romania, ci a celor care v-au ales pentru acest „job” ( e ca si cand ai fi pus lupul paznic la oi). Nu, nu apartineti unor retele oculte, ci unor retele pe fata. Ati publicat in 1974, la Editura politica lucrarea de licenta. La aceasta editura, unde am lucrat ca redactor de engleza timpt de trei ani, era IMPOSIBIL sa fie publicata lucrarea de diploma a unui student obisnuit. Chiar bolsevici grei asteptau la rand ani de zile sau erau refuzati de editura Partidului. Doar interventia extraordinara a fostului director Valter Roma si a retelelor sale cominterniste ar fi facut posibila o astfel de publicare. Concluziile sa le traga cititorii insisi. Cat despre polemica dumneavoastra cu Mircea Platon – nu inteleg de ce ii raspundeti mereu lui Platon cand, de fapt, cel care v-a provocat la duel a fost profesorul american Paul Gottfried. Nu vi se pare totusi ca sunteti lipsit de fair play?

10. Gheorghe Fedorovici - August 21, 2009
11. ion ion - August 21, 2009

Daca dl Tismaneanu e asa mare om de dreapta, vreau si eu sa vad articolele domniei-sale (teoretice, cum zice dl Duca, si practice, cum vreau eu) de critica a: multiculturalismului, feminismului, casatoriei homosexuale. Nu stiu sa fi produs ceva in acest sens. Si, vorba dlui Duca, e un subiect important. Ca si cultura porumbului.

12. Ana Petrache - August 21, 2009

E normal să existe grupuri culturale distincte, bazate pe valori comune. E normal ca stânga să îşi aibă propriile cercuri de dezbateri şi propriile reviste, faţă de dreapta. E normal ca dreapta extermă să aibă alte mize decât dreapta moderată. Dar nu e normal să avem universităţi diferite, căci universitatea este tărâmul dezbaterii şi al dialogului raţional.
Pe ce mă bazez când spun că e normal să existe grupuri distincte? Pe conceptul de paradigma al lui Thomas Kuhn, oamenii de ştiinţă împărtăşeşc un set de valori comune despre cum se face ştiinţă, ce reprezintă probleme şi ce nu. Dacă asta se petrece în domeniile ştiinţifice, cu atât mai mult se petrece în domeniile umaniste.
Legat de termenul de paradigmă două atitudini sunt cheie:
1.nu există nici o paradigmă care să oblige pe toată lumea să se supună ei, nu există constrângeri raţionale de a adera la o paradigmă.
2. Kuhn nu este extremist ca Feyerabend, paradigmele nu sunt incomensurabile pentru că altfel progresul ştiinţei ar fi imposibil. Adica, exista dezbateri între paradigmele, programele de cercetare rivale, cum spune Lakatos, mai dulce. Chiar dacă se lucrează într-o paradigmă, se pot face dezbateri şi în afara ei.

Ceea ce am spus peste cultura ştiinţifică se potriveşte şi mai bine umaniştilor. E natural ca dreapta să pună mai mult accentul pe individ şi stânga pe egalitate, tradiţii culturale diferite educă în mod diferit. Dar la fel de natural este dialogul între reprezentaţi a maniere de a gândi diferite. Popper, Aron, Kolakowski nu spun nicăieri „tâmpitul ala de Marx”, sau nu vorbesc despre „muşcăturiile şi colţii dialecticii”. ( eu apreciez talentul ironic al celor care participă la dezbatere, dar nu face decât să mă distreze, nu îmi aduce nici o idee nouă). Pentru a înţelege marxismul gânditorii de mai sus, s-au aplecat asupra lui cu creionul în mână, şi au avut încredere, că are ceva de spus ce ne interesează pe toţi.

Deci, se poate o dezbatere între oameni de ştiinţă din paradigme diferite, între oameni de dreapta şi oameni de stânga, dar între dreapta moderată şi dreapta mai dreaptă nu se pot face decât atacuri la persoană?
Înregimentarea într o tabară sau alta are sens atât timp cât e productivă cultural, dar nu e de înţeles refuzul dialogului cu celelate tabere. Poate că vom găsi şi la alţii idei bune, modestia epistemică este o opţiune necesară!
Sau poate că participanţii la polemică nici măcar nu cred că este vorba de tabere? Că nu există o distincţie între dreapta moderată şi dreapta radicală? Dar, atunci de ce există haita lui Tismăneanu şi haita lui Platon? Eu aş propune până una alta, înlocuirea haitelor, nu cu turme, ci cu grupuri care împărtăşesc valori comune. În aceste condiţii, atitudinea domnului Duca de a încerca un dialog atât cu domnul Platon cât şi cu domnul Tismăneanu mi se pare meritorie.
Să înlocuim haita cu grupuri ce împărtăşesc valori comune, dar sunt deschise dialogului!

13. Vladimir Tismaneanu - August 21, 2009

Pentru Ana Petrache:

De acord cu ideea modestiei epistemice. Tot astfel, deconstruirea marxismului se face aplicat, cu informatii pertinente, cu analize istorice bine documentate, nu cu strigate patetice. Asa au procedat Aron, Popper, Kolakowski, Walicki, Paul Gottfried, Robert C. Tucker, L. Feuer. Asa am incercat sa procedez si eu in „Mizeria utopiei”, carte pe care dl Platon nu a mentionat-o, din cate tin minte, in lungul sau excurs prin opera mea. Cum nu a amintit nici „Reinventarea politicului” ori „Stalinism pentru eternitate”.

Nu i-am raspuns si nu ii voi raspunde profesorului Gottfried din doua ratiuni: la capitolul marxism nu avem divergente. Iar opiniile sale despre situatia intelectuala din Europa de Est si din Romania sunt, din pacate, rezultatul unor informari partizane, exagerate si distorsionante. .

In lumea spiritului vorbim despre familii de idei, deci despre nuclee epistemice care impartasesc un set de valori si o anumita paradigma hermeneutica. Nu cred ca termenul de „haita” ne ajuta foarte mult. Oricum, nu ma recunosc in el.

In ceea ce priveste timpul pe care il aloc blogului meu de idei, il asigur pe dl Hurduzeu ca nu afecteaza nicicum obligatiile mele academice. Iar ceea ce public este exact ceea ce spun si scriu aici, in Statele Unite. Nu am doua discursuri. Sper insa ca domnia sa este la fel de framantat de timpul petrecut de un doctorand in istorie de la o universitate din SUA care publica in Romania texte ce cu greu ar putea fi considerate deschise in raport cu ideea de toleranta si dialog. Sa mai spun ca publicarea unei carti la Editura Politica este totusi diferita de activitatea de redactor la acea editura. Pana in ziua plecarii mele din Romania nu am avut alta pozitie (ca angajat in „productie”) decat aceea de sociolog la Laboratorul de Cercetari Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Cercetari pentru Construcii Tipizate. Cu greu s-ar putea cataloga acest statut drept activist ideologic. N-am predat la „Stefan Gheorghiu”, n-am scris la „Era Socialista”. Lucruri atat de bine stiute, atat de des repetate, incat devine cumva jenant sa revin asupra lor. Deci nu o voi mai face.

14. Ilie Catrinoiu - August 21, 2009

La dl profesor Tismaneanu nu exista absolut nicio ascendenta de la progresism la conservatorism. Imi pare rau s-o spun, dar cand un politolog de talia domnului Tismaneanu ii pune intrebari regizate in culise lui Ion Iliescu si cand se ajunge la concluzia trasa in acea carte, dupa ce Iliescu a facut ce a facut, nu mai e nimic de comentat.

Ca si Radu Duda cand spunea ca el inca nu stie daca Iliescu a fost benefic sau malefic pentru Romania. Cu asemenea oameni nu se poate face nimic in tara asta. Cartile domnului Tismaneanu nu critica stanga actuala, nu critica feminismul, multiculturalismul, uniunea civila homosexuala.

Cat despre Dilema Veche, Plesu si Patapievici, etc, eu nu votez cu intelectuali si politicieni care isi inchipuie ca sunt conservatori si apoi declara ca vor vota in favoarea uniunilor civile homosexuale. De altfel, asa cum spunea Patruped pe blogul meu, publicul acestor intelectuali e unul ignorant, care nu a citit un Steinhardt, etc.

Eu doar imi spun parerea normala, nu sunt specialist in nimic, dar nu accept sa imi traduca nimeni pe Steinhardt asa cum vrea el, indiferent ca e profesor in Occident. Nu accept sa ma spele nimeni pe creier, asa cum facea un domn in Dilema Veche acum cateva luni, cand voia sa ne convinga ca conservatorismul occidental e pro uniuni civile homosexuale si asa trebuie sa fie si la noi. Asta nu e conservatorism.

15. Mircea Platon - August 21, 2009

Pentru a exista dialog, trebuie sa existe intrebari si raspunsuri oneste la intrebari. Pentru a verifica onestitatea raspunsurilor la intrebari, trebuie sa existe, ca tot aduceti vorba de stiinta, CRITERII de verificare. Cum se poate avea un dialog in momentul in care una din tabere refuza orice criteriu, orice referent, in afara de cel al bunului-plac, care nu e un criteriu valid. Oricine incearca sa stabileasca niste criterii e acuzat de „fundamentalism”, „legionarism” etc. Nu se poate juca fotbal cu oameni care in mijlocul meciului se trezesc ca le convine mai mult sa joace handbal. Or, asta e ceea ce a facut tabara dlui Tismaneanu si a elitei : au manipulat, continuu, criteriile pe motiv de expedienta politica. Au instrumentalizat totul.

Paradigma stiintifica porneste de la un set de reguli asupra carora s-a cazut de comun acord. Dezbaterile se duc pe baza acelor reguli/principii/axiome. In domeniu umanist, asta ar insemna ca, daca esti de dreapta, inseamna ca sustii: a), b), c). Si apoi sa actionezi conform acestor principii. sa le lucrezi.
Or, la noi, totul e vraiste. Iar oamenii care incearca sa fie consecventi principiilor lor sunt acuzati de lipsa de moderatie. Moderatia, dupa parerea taberei Tismaneanu, insemna sa spui azi una, maine alta si nimeni sa nu clipeasca la aceasta lipsa de consecventa. Conform lui Popper, stiinta e definita de criteriul falsificabilitatii. Adica, sa accepti ca exista anumite conditii in care teoria ta e falsa. Daca schimbi criteriile, rezultatele sunt altele. Or, elita are intotdeauna dreptate. Schimba criteriile mereu, dar rezultatele raman acelasi. Ceea ce inseamna ca nu are un discurs „stiintific”, ci unul mistic: adevarurile lor nu pot fi supuse verificarii empirice.

Nu doar ca definim prost lucrurile (de exemplu, conform dlui Tismaneanu, a fi de dreapta politica inseamna a sustine „individual rights”), dar nici macar acele definitii proaste nu le aplicam consecvent (in sensul ca, daca tot vorbesti de „individual rights” nu poti sa criminalizezi si sa patologizezi popoare intregi, asa cum face, in mod rasist, dl Tismaneanu in cartea „Fantasmele salvarii”, unde vorbeste la modul cel mai oribil, influentat de teoriile antipatriarhale ale lui Adorno, de popoarele din Estul Europei).
Dl Duca, preluand o teorie a conducatorului sau de teza, dl Daniel Barbu, sustine ca in Romania suntem in criza de teorie, si ca „atacurile la persoana” ale lui Platon sunt lipsite de relevanta. Ceea ce nu observa dl Duca, dar stiu ca observa dl Barbu, e ca aceasta criza de teorie se datoreaza tocmai unei crize de caracter politic. Pentru ca, in momentul in care, de fapt, tot ce vrei e sa ramai la putere si sa fii moderat si flexibil, nu mai dezvolti o teorie. Si asta pentru ca nu ai interesul sa ai o identitate bine definita, vrei sa fii gata sa sari dintr-o barca in alta, esti prins cu manevrele politice si nu ai timp de rafinari ideologice.
Asadar, pentru a veni cu o teorie a lipsei de teorie politica romaneasca, inconsistenta teoretica a politicii din Romania nu se datoreaza in primul rand lipsei de pregatire teoretica, ci oportunismului practic. Asta am descoperit si am incercat sa analizez in „Masura vremii: indemn la normalitate”.

Dl Patapievici a venit cu o teorie in Omul recent. A avut sansa sa si-o puna in practica, la putere fiind. Ovidiu Hurduzeu si cu mine am venit cu o incercare de a recentra viata politica romaneasca pe un conservatorism personalist crestin. Asta e „teoria” cuprinsa in volumul A treia forta, primit cu ostilitate (tacuta) maxima de tabara dlui Tismaneanu.

Dl Duca se simte ofensat ca il trimit la A treia forta. ce sa-i fac, daca pune intrebari la care am raspuns deja acolo. Cand va veni cu o chestiune noua, precum acum cea referitoare la teorie, ii voi raspunde in persoana, asa cum fac acum. Dar cand ma intreaba ce e omul de dreapta dupa ce am scris, cu Ovidiu, o intreaga carte pe tema asta, ce pot sa fac decat sa-l trimit inapoi la carte.

Exista posibilitatea dialogului. Dar in momentul in care la argumente (cu pagina, citat, nota de subsol) ti se raspunde cu huiduieli intelectuale si cu flexat muschii institutionali, te tii pe langa casa. Casa care unora li se pare un barlog de „haita”.

16. Mircea Platon - August 21, 2009

For the record, profesorul Paul Gottfried a recenzat cartea „Fantasmele salvarii” a dlui Tismaneanu. A citit si comentat cartea. Si, indiferent de amanuntul despre pozitia anti-PNTCD a dlui Tismaneanu (care vedea PNTCD ca pe niste „bolsevici antibolsevici”, prea radicali in lupta lor impotriva FSN, lipsiti de „moderatie” cum ar veni), Profesorul Gottfried a rezumat astfel pozitia exprimata de dl Tismaneanu in cartea domniei-sale. Daca dl Tismaneanu isi inchipuie ca profesorul Gottfried a scris sub dictarea mea aceste randuri, e treaba domniei-sale:

„Tismăneanu are buni tovarăşi de drum. Se poate lăuda cu teancuri de bani neoconservatori, cu un institut în Maryland, finanţat de suspecţii de serviciu, institut a cărui menire e să le aplice românilor ultima versiune a valorilor “democratice”. Nu că această ţară sărmană nu ar fi avut destule probleme ieşind de sub ruinele sadicului, opresivului regim al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Acum, rezidenţii din Obamaland trebuie să o dădăcească, pentru ca această ţară să-şi creeze o formă de guvernământ cu adevărat democratică şi o “societate civilă” care să corespundă valorilor celor care o reeducă. Un proiect care a dat atât de bune rezultate cu nemţii, umplîndu-i de o atât de profundă ură pentru identitatea lor naţională, încât e musai să fie aplicat din nou, de data aceasta asupra est-europenilor.
Acum, că am lămurit acest lucru, trebuie să arătăm că diatriba lui Tismăneanu împotriva antisemitismului european, împotriva deficitului de democraţie din societatea civilă românească şi veşnic ameninţătorul exemplu al lipsei de liberalism a germanilor e la fel de comestibilă ca o cutie de carton. Spus fără ocolişuri: cartea lui Tismăneanu are prospeţimea unui cadavru din care se ospătează viermii.”

17. tismaneanu - August 21, 2009

For the record:

Centrul de Studiere a Societatilor Post-Comuniste a fost infiintat la Univerity of Maryland in 1990. Primul director a fost prof. Bartlomiej Kaminski (1990-1996), A urmat prof. Karen Dawisha (1996-1998). Am preluat conducerea Centrului cand mai avea un buget publicat oficial pe site-ul universitatii in 1998. Una din principalele actiuni a fost publicarea revistei trimestriale „East European Politics and Societies” (1998-2004) la U-MD. Incepand din 2002, bugetul a fost drastic redus, iar din 2006 nu mai avem buget. Centrul exista ca parte a Departamentului, organizand evenimente cu sprijinul Departamentului si al Universitatii. Personal, nu primesc nici o compensatie pentru activitatea in cadrul acestui Centru.
Niciodata nu am primit nici un fel de donatii „neo-conservatoare” ori de alt gen. Singura donatie, pentru revista, a fost oferita de American Council of Learned Societies. So much despre „teancurile de bani neoconservatori”.

Articolul scris de prof. Gottfried merita o discutie separata. Ar merita sa fie comparat cu alte recenzii, inclusiv cele scris de Janusz Bugajski („Washington Times”), Leah Greenfeld („Slavic Review”), M. Stephen Fish („East European Consitutional Review”), Lavinia Stan („Government and Opposition”). In Romania cartea a primit, la propunerea prof. Dinu C. Giurescu, premiul „Dimitrie Onciul” din partea Fundatiei Magazi Istoric.
Fraza finala din textul profesorului Gottfried nu mi se pare ca probeaza o excesiva gentilete ori finete analitica. In fine, chestiune de gust, iar argumentul autoritatii poate functiona in diverse feluri si directii, adeseori imprevizibile. Iata de pilda ce scria Jean-Francois Revel pe coperta patru despre cartea mea „Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Have” (Free Press, 1992, paper, 1993, still in print)l: „Tismaneanu combines a surpassingly strong grasp of Eastern Europe’s disintegrating Stalinist legacy with its evolving democratic institutions. Moreover, he marsalls in his study of the continuing transformation of Eastern Europe an analytical rigor and intellectual originality that bring the order of reason into the disorder of facts”.

18. Mircea Platon - August 21, 2009

Bun, am inteles. Voiam doar sa subliniez ca parerea dlui Gottfried – asa cum e ea, fie si contrazisa de Revel si premiata in Romania de un istoric pe care intre timp il considerati „cu probleme” (ce formula, Doamne, ca pe vremurile dosarelor de cadre) – e parerea domniei-sale despre cartea dumneavoastra. A citit cartea. Si a scris despre carte. Daca putem cadea de acord in privinta acestui lucru, se cheama ca am dialogat cu succes!

19. Mircea Platon - August 21, 2009

Bun, am inteles. Voiam doar sa subliniez ca parerea dlui Gottfried – asa cum e ea, fie si contrazisa de Revel si de premiul acordat in Romania de un istoric pe care intre timp il considerati “cu probleme” (ce formula, Doamne, ca pe vremurile dosarelor de cadre) – e parerea domniei-sale despre cartea dumneavoastra. A citit cartea. Si a scris despre carte. Daca putem cadea de acord in privinta acestui lucru, se cheama ca am dialogat cu succes!

20. Ioan - August 21, 2009

Domnule Duca, as vrea sa pot citi tot textul pe care l-ati scris si raspunsurile pe care le-ati dat aici si in alte parti dar stiti cum: viata e scurta, timpul trece tot mai repede, sunt atatea de citit incat sunt obligat sa fiu foarte selectiv. Ma feresc sa-mi fac o parere despre cineva doar citindu-i cateva fraze dar exista, totusi, fraze care te pot arunca direct in zona nefrecventabila. Eu am vazut mai demult pe un blog ceva scris de dumneavoastra care m-a facut sa ma frec la ochi si apoi sa va retrag posibilul credit (intelectual sau/si moral) pe care eram dispus sa vi-l acord. Spuneati acolo ca ICR-ul sub domnul Patapievici nu a depasit momentul de glorie atins pe vremea domnului Buzura cu expozitia romaneasca de la Institutul Smithsonian si ca asta spune totul despre actualul ICR.
Nu doar ca nu pot fi de acord cu o asemenea stranie in ultimul hal afirmatie dar nu pot sa nu-mi pun multiple semne de intrebare fie asupra nivelului dumneavoastra de intelegere, fie asupra bunei dumneavoastra credinte. Citind acea fraza am avut senzatia ca racaind putin discursul dumneavoastra critic, degetul imi scapa ca intr-o gaura dintr-un carton. Oare chiar sunteti din carton domnule Duca sau e o falsa impresie creata in graba?

21. Ovidiu Hurduzeu - August 21, 2009

Evident, este vorba de colectia „Idei contemporane”

22. Dan - August 21, 2009

domnule Mircea Platon,

dvs pretindeti raspunsuri dlui Tismaneanu dar treceti cu „delicatete” pe langa intrebarea dlui Tismaneanu:

unde sunt contributiile dumneavoastra internationale (articole,conferinte, carti), aveti ceva in registru forthcoming???

multumesc!

Ovidiu Hurduzeu - August 21, 2009

Domnule Dan,

Inainte sa va raspunda Mircea Platon, daca o sa va raspunda, permiteti sa va spun eu cateva vorbe. Dupa umila mea parere, in peisajul cultural romanesc, Mircea Platon este un Mozart hartuit de o turma de Salieri. Ceea ce nu i se poate ierta este talentul scriitoricesc, verva polemica, rectitudinea morala, eruditia, claritatea ideilor. Contributia sa internationala este batalia care o poarta de 15 ani cu impostura, manipularea si ingineriile sociale din Romania. In istorie va ramane scris ca in aceasta perioada a ticalosiei generalizate un om, un Mozart roman s-a opus lui Salieri.

Mircea Platon - August 21, 2009

Ii pun intrebari domnului Tismaneanu deoarece activitatea dlui Tismaneanu e una de natura a ma afecta nu ca specialist, ci ca om. Activitatea domniei-sale in Romania e una politica. Nu e un istoric publicand in reviste de specialitate cu cititori rarefiati, ci un om care scrie in ziare de tiraj, care are o optiune politica, un om care se ocupa cu rescrierea istoriei Romaniei si cu legitimarea unui anumit tip de discurs. Dl Tismaneanu a coborat in arena. In publicistica. Unde, ca in salon, discutam liber si conteaza argumentul, nu rangul. Articolele mele despre Evelyn Waugh, Robespierre sau la Beaumelle (ultimele doua forthcoming, dupa cum spera dl Dan, care poate stie ca ciclul de publicare la revistele academice americane e de 1-2 ani, nu ca la Dilemateca), conferintele mele despre Sabbatai Zvi (SUA) sau Melusine (Canada, publicata in Analele Universitatii din Iasi, ceea ce nu e in strainatate, desigur) nu sunt de natura a influenta soarta dlui Tismaneanu. Nu sunt nici de natura a ma califica sau descalifica de la dezbaterea in curs. Nu cred ca problema comunismului in Romania poate fi transformata intr-o chestiune adjudecabila pe baza articolelor publicate in strainatate.
Dlui Tismaneanu ii plac comparatiile dintre nazism si comunism. In acest spirit, nu pot sa nu remarc ca acelor care trecusera prin nazism nu le cerea nimeni sa vada cate articole au publicat in strainatate atunci cand incercau sa gaseasca sensul tragediei prin care trecusera sau atunci cand isi acuzau calaii lor sau ai familiilor lor.
Pe vremea cand publicam in Idei in dialog nu-mi contesta nimeni indreptatirea de a lua parte la dezbaterea publica. De cand am inceput sa arat inconsistentele morale ale oligarhiei intelectuale, mi se cauta mereu nod in papura dupa criteriul de ce ai sapca, de ce n-ai sapca.
Dl Tismaneanu ii cauta de articole doar pe cei care il critica. La laudatori e mai smerit. Se multumeste si cu putin (vezi Patrasconiu etc.)

23. Bogdan Duca - August 21, 2009

@ Ioan:

Parerea mea despre ICR a fost expusa, cred eu, cu destul de multa claritate. Aceasta institutie este una inutila si trebuie sa dispara alaturi de zeci de institute, consilii, agentii ce capuseaza bugetul Romaniei.
Cred ca nu se poate face cultura „de la buget” si ca trebuie sa depasim modelul comunist de finantare/protejare a oamenilor de cultura, extraordinar descris de Mihail Bulgakov, atunci cand vorbeste in „Maestrul si Margareta” de MASSOLIT.
Faptul ca un libertarian si un conservator a acceptat sa fie director al ICR, mi se pare cel putin regretabil.
Cat despre realizarile ICR, toate stau, din punctul meu de vedere, sub semnul lipsei de democratie: cheltuirea unor bani publici, bani ce ar fi stat foarte bine…in buzunarele proprietarilor lor de drept. Nu cred ca ICR, Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor sau alta asociatie de acest gen are autoritatea de a stabili canoane de valoare si de a face ierarhii artistice, asa cum nu cred ca Statul roman are dreptul sa ne cheltuiasca banii fara sa ne dea socoteala pentru aceasta.
Ca urmare, din punctul meu de vedere este ideal ca genul acesta de institutii sa dispara, cultura sa fie supusa realitatilor (de multe ori dureroase) ale pietei, canoanele artistice sa nu mai fie lasate la cheremul unor critici mai mult sau mai putin ideologici ci sa redevina privilegiul spectatorului consumator de arta si platitor.
Pana cand aceste lucruri se vor intampla, voi incerca sa contribui la o cheltuire a acestor bani furati de Stat de la noi, prin accesarea lor in proiecte care sa incurajeze initiativa privata in cultura.

P.S. Refuz cu obstinatie sa fiu asociat cu una sau alta din conducerile ICR. Repet, intr-o societate normala, ICR nu ar trebui sa existe. Si nu numai ICR. Punctul meu de vedere….

24. Ioan - August 21, 2009

Domnule Duca, am mai citit ce spuneti mai sus si va respect punctul de vedere libertarian. OK, am inteles si ca nu doriti sa fiti asociat cu ICR, nu vad nici o problema in asta, nu cred ca cei de la ICR se inghesuie sa va atraga in actiunile lor „inutile”.
Dar ICR exista si face parte dintr-o retea europeana, nefiind cu nimic mai prejos decat multe dintre institutele culturale cu traditie din Europa. In postarea mea nu era vorba neaparat despre ICR, ci despre felul in care ar trebui sa inteleg eu acea afirmatie a dumneavoastra. Care n-avea nimic de-a face cu libertarianismul dumneavoastra, ci cu criteriile dupa care evaluati activitatea unui astfel de institut. Ori o criticati/desfiintati din punct de vedere libertarian, ori daca intrati in comparatii si evaluari concrete ale activitatii acestei institutii, atunci ar trebui sa fie evidente si criteriile dupa care faceti asta. Altfel, sa nu va mirati ca de la acea fraza vi s-ar putea trage eticheta de „omul lui Buzura”. Ceea ce e cam…brrr…

25. Bogdan Duca - August 21, 2009

Domnule Ioan:

Faptul ca ICR face parte dintr-o retea de institute culturale europene, pamantene sau intergalactice, nu face ca acest tip de institute sa fie unele legitime. Ele sunt fie prelungirea unei mentalitati colonialiste, fie prelungirea administrarii culturii in fostele „democratii populare”.

Cat despre felul in care ma raportez la realizarile peste timp ale ICR: scuze, dar am de ales intre expozitia de la Washington si expozitia „zacuscarilor” de la NY. Sunt oare omul lui Buzura pentru ca prefer oricand un dans popular unui penis din plastilina?

26. Ioan - August 21, 2009

@Bogdan Duca
Raspunsul, la intrebarea „Sunt oare omul lui Buzura pentru ca prefer oricand un dans popular unui penis din plastilina?”, oricat de socant v-ar parea, este DA!
Daca doriti sa continuam aceasta discutie si sa incerc sa va explic de ce cred cu tarie acest lucru, doar spuneti-mi, si voi reveni imediat ce timpul imi va permite. Acum e vineri seara si va doresc un weekend cat mai relaxant 🙂

27. Bogdan Duca - August 21, 2009

Chiar o sa va rog sa imi explicati… Un weekend placut si dumneavoastra.

28. Gheorghe Fedorovici - August 21, 2009

Dl. Tismaneanu este incorigibil: recenziei facute de Paul Gottfried la Fantasies of Salvation, domnia sa raspunde cu recomandarea lui Revel de pe coperta patru a cartii Reinventing Politics.
Un exemplu sugestiv pentru felul in care inteleg moderatii conceptul de dialog.

29. Ovidiu Hurduzeu - August 21, 2009

DESPRE MODERATIA „dreptei moderate”, pe foarte scurt:
Pe plan economic: capitalism financiar, politici monopoliste, oligarhie, globalism.
Pe plan social: incurajarea statului managerial, a ingineriilor sociale in numele luptei impotriva antisemitismului, „drepturilor omului”, „societatii deschise” (dupa caz). Scopul este formarea unui om transfrontalier, un produs de sinteza, un homo economicus – atat si mai nimic in plus. Pe plan religios: siluirea prin toate mijloacele a crestinismului si transformarea lui intr-o „spiritualitate” gnostica. „Moderatia conservatoare” este un termen ideologic folosit pentru a acoperi ingineria sociala si economica a unei „elite” cvasicrestine si anti-populare ( „anti-populare” in intelesul pe care „the populist right” il acorda acestui termen )

Dan - August 21, 2009

dle Hurduzeu, inainte de a mai repeta/rumega formule, poate ar fi bine sa mai cititi si ceva economie…

de pilda, se gasesc ceva articole pe net ale dlui Dragos Paul Aligica (ca sa va recomand un roman); aveti multe de invatat; la urma urmei, ma indoiesc ca un literat a ajuns specialist peste noapte in economie politica si alte cele…

in resrt, nu ma convinge portia de resentimentarism a dlui Platon; daca lumea evolueaza in scris (si gandire), hai sa-i dam in cap…; parca cineva il promova pe neoconul Irving Kristol cu ceva timp in urma…..

30. Bogdan Duca - August 21, 2009
31. Ovidiu Hurduzeu - August 22, 2009

Domnule Dan/Neamtu,

Va multumesc pentru recomandarile pe care mi le-ati facut. Sa stiti ca am fost elev silitor si am citit unele texte din gandirea bicefala a domnilor Dragos Paul Aligica si Valeriu Stoica. Am si scris despre „conservatorismul schimbarii”, un text care mi-a fost refuzat atat de revista 22, cat si de „Idei in dialog”. http://www.punctecardinale.ro/nov_2008/noi_2008_03.html Urmeaza inca sa rumeg gandirea domnului Aligica (singur), mai ales in versiunea „exportata”, pare sa fie diferita de cea pentru uz intern. Nu, n-am ajuns peste noapte specialist in economie; nu trebuie insa sa fii mare specialist sa-ti dai seama ca prin „conservatorismul schimbarii” domnii Aligica si Stoica inteleg neoliberalismul economic. Vorbim deci de o alta gasca in alta traista. Intrucat nu am dorit ca modelul economic „A Treia Forta” sa fie trasat ” dupa ureche, am apelat la economisti din strainatate. Am apelat la „straini” fiindca nu am gasit nici un economist roman care sa elaboreze un model conform 1) conservatorismului- personalist crestin pe care il sustine „A Treia Forta” 2) traditiei economice romanesti. Tot ceea ce produce Romania in materie de economie este jaful (pe teren) si justificarea jafului ( prin teorii neoliberale falimentare sau utopic-libertariene, importate dupe 90, pentru a justifica colonizarea economica si banditismul oligarhic autohton). Daca domnii Aligica si Stoica vor sa intre in dialog cu economistii nostri din SUA, sunt bine bineveniti. Din pacate, profesorul John Medaille a incercat sa dezbata idei cu domnul Sorin Cucerai dar acesta a dat bir cu fugitii. Sper ca domnii Aligica si Stoica, in eventualitatea unor invitatii la dezbatere, sa adopte o atitudine mai barbateasca. Oricum, toti cititorii acestui blog sunt invitati la lansarea cartii „A Treia Forta:Economia libertatii – Restaurarea Romaniei profunde” care va avea loc la Targul Gaudeamus in noiembrie. Domnule Neamtu, ma scuzati ca v-am plictisit cu atatea amanunte, va mai retin doar doua secunde, adresandu-va o rugaminte. Veniti aici, la masa cu noi, cu domnul Duca, cu domnul Tismaneanu,Catrinoiu, Platon, Fedorovici – cu oameni in carne si oase. Va simtim lipsa. Dumneavoastra nu existati decat virtual, prin niste golani care tot apar si dispar sub diferite nume ( vili, dan) pe bloguri. Ca in video game-uri – bang, bang, cate-un pitic hidos care incepe sa se hlizeasca la tine. Pseudonimele si blogareala „pe ascuns” este amuzanta pana la un punct. Cand, timp de luni de zile, golanelile astea inlocuiesc replica intelectuala serioasa si asumata, inseamna ca ati comis un act de ” Internet harassment” si „cyberbullying”. Adica huliganism intelectual. Neolegionarism.

32. Dan - August 22, 2009

Dle Hurezeanu, va dezamagesc: nu sunt dl Neamtu (pe care nici nu-l cunosc…)

secundo, chestia aceasta cu „personalismul” e cam expirata, poate tine la o clasa de copii turmentati de prin California; lasati-o mai moale cu Yannaras ca saracu’ e plin de marxisme in Libertatea Moralei (daca vreau sa citesc teologie nu as apela la un exaltat ca el sau la ineptiile celuilalt nefericit, Romanides)

din cate am auzit, v-ati facut de rusinica la NEC, lumea isi dadea coate prin sala;nu vad ce dialog puteti lega cu lumea…

apoi, dl Aligica nu cred ca are timp de aiurelile dvoastra, lucreaza totusi la Mercatus Center (v.net) cu 2 fosti premianti NOBEL pe economie; lasati-ma cu John Medaille, tipul de om care stie si teologie, si economie, si traforaj etc…

mult succes la citit carti serioase!

33. Dragos Moldoveanu - August 22, 2009

HUREZEANU sau HURDUZEU? Cui vă adresaţi? Scuzată să-mi fie intervenţia…

34. Ilie Catrinoiu - August 22, 2009

Sa vorbesti azi despre premiatii cu Nobel e ca si cum ai vorbi despre intelectualii CC-ului din vremea lui Dej. Ce a mai ajuns si Nobelul – colhozul intelighentiei flotante a progresismului.

35. Dan - August 22, 2009

scuze, am sa va dau un miel la Pasti dle Hurduzeu

dle Catrinoiu, dvs nu stiti nici unde vine Suedia pe harta, asa ca…

36. Alexandru Ciolan - August 23, 2009

Din ratiuni independente de vointa mea am stat vreo 2 saptamani departe de calculator (recte: de mailuri si de bloguri). Acum, cand scriu, e pe sfarsite ziua de 23 august. In cinstea domnului Vladimir Tismaneanu, odrasla de vajnici tanchisti bolsevici cotropitori ai plaiurilor mioritice, sa ne amintim cu mandrie de mandretile de defilari din ziua de 23 august, urmate de consumatii pantagruelice de bere si mici, si sa multumim vizionarilor revolutionari luptatori in Spania, instauratori ai stalinismului romanesc si creatori ai Editurii Politice (dar si, vai!, atenti ca pruncii lor sa se refugieze in Occident, de unde să injure comunismul parintilor…).
Domnu Tismaneanu, am si eu o intrebare: matale ai ajuns la universitatea aia americana in urma unui concurs organizat de americani (adica pe merit) sau parasutat la o catedra creata pe banii unui (era sa zic: dobitoc de) roman…?
Traiasca 23 August! Traiasca lupta pentru pace!
Traiasca baietii destepti, care au dus-o bine si sub Stalin, si sub post-stalinisti, si in exilul anticomunist (!?), si în postcomunism!

37. 23 August - August 24, 2009

Platon arde si Tismaneanu se piaptana!

38. Plutarh - August 25, 2009

1/ Vl Tismaneanu coboara in agora pentru a discuta probleme de filozofie politica, orientare doctrinara, istoria comunismului. Spre deosebire de acest minor istoric nevalidat de nimeni, recte Mircea Platon, Vladimir Tismaneanu are acoperire infinit mai serioasa si mai cuprinzatoare intr-o discutie de salon (sau lift, daca vrea) decit anonimul, istericul si resentimentarul publicist de la „Rost”. Vrea argumente? Ca si doctoratul pentru Mircea Platon, articolele sau publicatiile peer-review, acestea ramin la nivelul forthcoming. (Sa retinem acest aspect: omul a trecut de 35 de ani si n-a produs nimic relevant stiintific. Doar spume la gura si bila neagra scursa in toata blogosfera fundamentalista).

2/ Regulile discutiei de salon au fost incalcate de 100 x de mitocanul Platon (prin repetate atacuri ad hominem) asa incit sa te poti ridica respectuos de la masa unde apare un asemenea ins cu maxilarele mereu inclestate. Nu inteleg de ce dl Tismaneanu intervine pe acest forum si da apa la moara atitor imbecili, y compris Platon care cerea acum citiva ani aplicarea legislatiei medievale (tortura, etc.) pentru combaterea ereticilor si a homosexualilor. Qed.

3/ Desi comite uneori texte cu iz cultural, Mircea Platon s-a inhaitat, pentru a prelua o formula lui Bogdan Duca, cu cele mai meschine figuri ale blogosferei. A ajuns citat de toti borfasii si ignarii. E idolul prostimii din zona Roncea & co. De ce sa-i raspundeti atunci dle Tismaneanu? Oamenii apar intr-o camera (pentru a nu spune senior common room) si cu o anumita aura. Ei bine, omul peluzei, expertul in linsaj, tragatorul de sfori, legionaroidul chinuit de vise pamintii in plin secol XXI, oare chiar trebuie sa fie luat in seama? Sigur, nu moaca omului, ci argumentele trebuie sa cintareasca. Dar te mai uiti si la obraz.

4/ Mircea Platon a esuat in a formula argumente de ordin academic si stiintific oricind a discutat un lucru de-o anumita complexitate: modernitatea europeana sau nationalismul interbelic, Ortodoxia rusa ori conservatorismul american. Doua conferinte in strainatate pe teme de istorie moderna timpurie nu te califica la opinii exhaustive in problema stalinismului, samd. In plus, daca MPlaton ar fi scris o duzina de recenzii cinstite la Dilemateca s-ar fi putut valida mai usor decit prin postari pe forumuri antisemite de tipul celor gazduite de Catrinoiu & co. In sfirsit, preconizez ca si alianta cu Hurduzeu (cruciatul internetului care abia scoate trei fraze coerente si pare extenuat de realizarea unor minime sinapse) se va spulbera.

Toate astea ar trebui sa-i bata obrazul unui auto-declarat crestin. Dar sunt si „crestini” care ti-ar da in cap cu crucea si te-ar rezolva in plex cu evangheliarul. Asa mi se pare Platon din tot ce am citit. De unde nu se poate, nici Dumnezeu nu cere. Omul va muri probabil ocupat cu denuntarea pe email a nu stiu carei cabale care nu le-a permis lor, armatei de genii verzui, sa faca ceva constructiv cu viata lor, pe propria lor barba.

Romanie profunda: mai spala-te, mai taci si citeste!

39. Lordul John - August 25, 2009

Domnule Plutarh,

Trebuie sa recunosc ca esti celest. Argumentatia dvs. este impenetrabila chiar si pentru banala cerneala. Desigur dl. Tismaneanu ar trebui sa se simta oarecum stingherit de asemenea aparatori, asa cum presupun ca si dl Platon s-a simtit inconfortabil in compania celor citati de dvs si prin urmare de o parte dintre ei s-a delimitat. In definitiv nu cred ca este vinovat dl Platon ca este citat de unii sau de altii. Nu-i puteti imputa, de exemplu, dlui Liiceanu ca este citat de oligofreni. Pe de alta parte, as dori sa-mi spuneti ce a realizat dl. Tismaneanu pana la varsta de 35 de ani. Sau poate imi spuneti dvs. ce ati realizat pana la varsta de 35 de ani.
Sa inteleg ca in curand ne veti pune botnita la toti cei ce nu au studii universitare, masterate, doctorate, burse si alte stipendii inocente.
Probabil mai tarziu, cand se vor ivi si asemenea personaje care au avut cutezanta sa obtina totusi un doctorat si sa publice fara acordul dvs, veti pune botnita si acestora, cu exceptia celor care au doctorate doar la anumite universitati, celor ce au publicat doar in anumite reviste si doar in anumite zile, celor care au pupat anumite dosuri si au dovedit si patima in aceasta intreprindere curajoasa (sic), pe scurt, cu exceptia cicisbeilor autoproclamatei si intangibilei elite olimpiene, pe care suntem condamnati doar sa o ovationam, in fulgurantele ei aparitii cu care ne (mai) gratuleaza.
Argumentatia dvs , deosebit de culta si rafinata, imi pare copiata din dl Mircea Mihaies si va felicit ca v-ati ales un asemenea maestru. Cu siguranta il veti depasi, pentru ca am intrezarit printre tonele de span in care, cu atentie, ati obscurat liniile directoare, adevarate perle ale inteligentei si eruditiei dvs.
In alta ordine de idei, ceea nu se poate aplica si dvs. deoarece acolo nu gasim nici de unele, filosofia ca si politica se fac in Agora si nu in closet-ul (engl – debara) in care v-ati pozitionat si de unde emanati mesaje pentru tara.
In ceea ce priveste spalatul, vorbitul si lectura incercati pe propria piele si spuneti-mi daca doare.

Stima (Lacului)

40. Bogdan Duca - August 25, 2009
41. Lordul John - August 25, 2009

Domnule Duca,

Salut interventia dvs. Totusi, anonimatul, atat timp cat se manifesta decent si pertinent, nu poate fi exclus. Ce face mai mult rau blogului: un anonim decent si pertinent sau un persoana a carei identitate o cunosti si care foloseste un limbaj suburban.

42. Mircea Platon - August 25, 2009

Spre deosebire de un Mihail Neamtu, de exemplu, care a cautat sa-si oculteze textele legionare de tinerete, eu am confruntat direct chestiunea textului „Razboiul vazut” (1998), la care face referire Plutarh. L-am discutat in articolul „Unde ne sunt inchizitorii?”. Spre deosebire de domnul Neamtu, care isi altereaza pe tacute textele cartilor sale astfel incat sa le mentina mereu pe linie, eu mi-am asumat tot ce am scris, explicand sau nuantand deschis acolo unde e cazul. Nu am devenit, ca dl Neamtu, din legionar fanatic, antilegionar fanatic, capabil sa descopere antisemitism si intr-o capita de fan. Am fost si am ramas un om de dreapta, cu nuantele si maturizarile crestine de rigoare.
Cat despre sforarii, cred ca cei care se invart toata ziua printre fursecurile ideologice ale NEC-ului sunt mai in masura sa le faca decat mine. Eu sunt departe de lumea dezlantuita a dlui Plutarh. Si sper sa ma ajute Dumnezeu sa raman asa.

43. Mircea Platon - August 25, 2009

Si pentru ca tot veni vorba de competenta „stiintifica”, nu vad de ce un om (adica eu, Mircea Platon) care a dat examene, trecute cu calificativ maxim, in fata unei comisii de autoritati in domeniu, la istorie moderna timpurie europeana, istorie intelectuala, istorie moderna europeana si istoria Rusiei ar fi mai putin pregatit sa vorbeasca despre istoria secolului XX decat unul (Mihail Neamtu) care are un doctorat in teologie patristica.

Un doctorat aici, in SUA, se desfasoara altfel decat in Anglia. Aici ai, la capatul a cativa ani, de dat examene, foarte serioase. daca le treci, esti doctorand. In tot acest timp, predai sau tii seminarii. In plus, lucrezi si la teza. Asadar activitatea mea aici a implicat: 1. lucrul la teza; 2. predat cursuri/tinut seminarii de istorie; 3. invatat pentru „general exams”; 4. activitate publicistica in masura timpului disponibil.
Dar nu vad cum poate un om care, specializat in teologie patristica, tine conferinte despre istoria dizidentei dlui Plesu sa-mi spuna ca nu am dreptul, in virtutea activitatii mele, sa vorbesc despre procesul comunismului in Romania.
In rest, astept articolul despre cultura porumbului de la specialistii nostri universali legitimati in Dilemateca.

Dan - August 25, 2009

Dle Platon, exagerati cu dl Neamtu legionar fanatic; un articol scris la 15, 16 ani in conditiile inexistentei unei biografii despre Capitan si sub „umbra” catorva batrani legionari poate avea ceva influente…

daca dvs v-ati maturizat altii nu au voie, nu pot creste, nu pot evolua?…nu cred ca e cazul sa va intreceti in cine are un doctorat mai tare sau nu, e copilaresc…

deocamdata, dl Neamtu va cam intrece in activitate stiintifica si acesta e un fapt (fie ca va convine sau nu); aveti tot timpul sa recuperati…

mult succes la doctorat!

44. liviu olar - August 25, 2009

D-le Platon, ma uimiti! De ani de zile va sta Neamtu in gat ca un os de peste. Scuipati-l, dom’le, afara si gata! Tusiti, beti apa rece si sa vedeti ce frumoasa va fi viata dupa aceea.

45. Mircea Platon - August 25, 2009

Stimate domn, e exact invers. Dl Neamtu s-a straduit din rasputeri, prin insulte, minciuni si insinuari grosolane, sa-mi atraga atentia. Acum, daca o are, nu e corect sa se planga.

46. Liviu Olar - August 26, 2009

Stimate domn, nu el se plange, ci eu si altii ca mine care nu vad nimic bun in aceasta terfeleala cu blazon.
La urma urmei, ce aveti voi doi de impartit? Bufnita din daramaturile post-decembriste? Ortodoxia pe litere ucisa la Aiud?

47. Mircea Platon - August 26, 2009

Stimate domnule Olar, va raspund aici si la celalalt mesaj, unde vorbeati de functii ministeriale:
1. Nu vreau sa fac parte din vreun cabinet, fie el Vanghelie sau mai stiu eu cum.
2. Nu as accepta sa fac parte din vreun cabinet care l-ar include pe Neamtu.
3. Nu sunt „razbunator” si nu vreau ochi pentru ochi. Dar asa nu se mai poate. Trebuie pus undeva punct golaniei cu staif si falselor „prietenii”. Spuneati ca ati citit si ca v-ati lamurit. Daca nu insistam si aici, pe acest blog, probabil ca nu ati fi citit si nu v-ati fi lamurit in privinta golaniei ipochimenului de care vorbesc.
4. De cate ori am tacut si am cautat sa-mi vad de treaba, au reaparut, cu aceleasi insulte, insinuari si minciuni.
5. Cat despre lucrul pentru Romania, am spus ca lucreaza DOAR de la 9 la 5 si pentru bani. Nimanui nu-i place un preot care e preot doar pentru bani. Ca sa faci o meserie bine, trebuie sa-ti mai si placa. Trebuie sa-ti placa sa slujesti Romaniei. Daca iti place, lucrezi „overtime” vrand-nevrand. Vocatia nu e mercenara.

Toate cele bune,

Mircea Platon

Adrian - August 26, 2009

as vrea sa-l vad pe dl Platon lucrand in Romania, gratis, in aceasta societate manelizata….Romania are nevoie de ordine si justitie dle Platon, nu de…love

dar cand esti departe si la adapost, vb cuiva, bovarizam…

mai bine ramaneti in State si incercati sa faceti o cariera prodigioasa de istoric (v. prof. Florin Curta) decat sa pierdeti timpul in Dracula land incercand sa schimbati ceva putred din „fasa”….

48. liviu olar - August 26, 2009

Dle Platon, va multumesc pentru raspuns. Nu mai am nimic de adaugat sau de intrebat in legatura cu „prietenia” dintre dvs. si M. Neamtu.
Doamne ajuta!

49. liviu olar - August 26, 2009

Totusi, am sa mai spun doar ca nu de M. Neamtu mi-e mie ci de puterea crescanda si golaneasca a unor ipochimeni precum Vanghelie. Cred ca lupta cu acesti golani politici e deja pierduta.

50. Lordul John - August 27, 2009

@liviu olar,

Puterii crescande si golanesti „a unor ipochimeni precum Vanghelie” i-a fost contrapusa puterea autoritara si suburbana a unui fariseu precum Basescu si pe alocuri puterea haotica a liberalilor. De asta e pierduta lupta. Modelul societatii romanesti, nu mai este bazat pe expertiza, pe bun simt, pe fapte si pe adevar, ci pe imagine si pe iluzii. Din nefericire cei ce achieseaza la imagine si iluzii sunt mult mai usor predispusi sa le asume ca fiind si ale lor, mergand la vot, decat cei pentru care onoarea si credinta mai constituie inca valori perene. Cei dintai nu vor fi niciodata dezamagiti si chiar daca vor fi, vor uita in scurt timp si vor legitima noi si noi iluzii, pentru ca nu mai au Radacini.

51. liviu olar - August 27, 2009

@Lordul John
Ai dreptate pana la ultimul punct.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: