jump to navigation

Eu şi Patapievici… Iunie 29, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Am avut nesperata ocaziune de a vorbi, la Roma, cu Horia Roman Patapievici despre ICR, despre Dreapta ca şi despre propria lectură a domniei sale asupra textelor mele.I-am spus „faţă către faţă” punctul meu de vedere despre o Românie conservatoare în care cetăţenii să se bucure de libertate şi să înveţe responsabilitatea. Ne-am ciondănit, ne-am despărţit cavalereşte şi probabil că nu se va naşte o mare prietenie, dar măcar cel puţin din punctul meu de vedere ne-am lămurit.
Sincer să fiu nu mizam pe o discuţie serioasă cu domnul Patapievici. Mi se părea un tip rece, oficial şi oficios, care permite unui grup foarte restrâns să îi descopere umanitatea. De aceea în prima zi la Roma ne-am rezumat la strângeri de mână protocolare şi formule de salut. Nu ştiam câte cunoaşte despre mine (am aflat că multe şi proaste :p ) şi nici nu doream să pară că îl provoc la duel.
A doua zi am fost complet descurajat. Un prieten, total oripilat de nişte exponate ale ICR la Roma, a îndrăznit să îi spună pe cel mai diplomatic ton cu putinţă (şi credeţi-mă, e diplomat!) lui Patapievici că el nu se consideră reprezentat cultural de duduile decapitate din tablă ruginită din faţa Accademiei di Romania. Replica (total nevertebrată) a primit-o de la ambasadorul nostru la Vatican, domnul Lazurca, care i-a atras atenţia prietenului meu cum că îl jigneşte pe domnul Patapievici. Iar domnul Patapievici a zâmbit superior….
Spre seară când domnul Patapievici a remarcat zâmbind un tricou al meu cu „I m proud to be a conservative” nu am putut să duc dialogul mai departe fiind încă sub impactul poveştii de mai sus.
Abia a treia zi, dialogul a avut loc. Eu eram nedormit, după o veghe de o noapte la zidurile Vaticanului, urma să îmi susţin conferinţa iar domnul Patapievici prezida sesiunea. Nesomnul îmi dezleagă limba mai bine decât vinul (de fapt, vinul mă adoarme) aşa că am discutat cu domnul Patapievici înainte de conferinţă (domnia sa insistând să port tricoul manifest- nu l-am putut purta, din păcate) după şi apoi la masă.

La masă am vorbit despre….CNCD şi, după ce ne-am povestit aventurile pe acolo domnul Patapievici mă ia direct:
„Ştii, mi-a trimis Volo Tismăneanu nişte texte ale tale dar am refuzat să te citesc pentru că ştiu că eşti omul lui Buzura şi îi ţii partea”
Oups! Deci nu numai că eram pe o listă a domnului Patapievici, dar eram şi etichetat. Mai grav: ca „omul lui Buzura”. Am încercat să îi explic că punctul meu de vedere cu privire la ICR nu se va schimba nici dacă Duca va deveni preşedinte a acestei instituţii. Această instituţie trebuie să dispară ca şi orice altă instituţie care îmi cheltuie banii fără să mă întrebe dacă vreau asta.
Că nu l-am înjurat pe Buzura când era preşedintele ICR? Iertăciune, dar am o vârstă şi nu m-am apucat de dat cu părerea ca „spectator angajat” decât după 2005. Că scriu la revista lui Buzura? Sorry dar scriu CE VREAU EU şi nu am fost NICIODATĂ cenzurat. Mai mult chiar, revista „Cultura”, cu toate păcatele ei este încă o revistă privată şi dacă primesc bani (vai! foarte puţini şi foarte rari!) aceia nu sunt bani de la buget. Aşa că am conştiinţa pe deplin împăcată.
Apoi i-am explicat domnului Patapievici că urlu în textele mele împotriva domniei sale pentru că îmi pasă. El e omul care a contribuit la aducerea mea cu picioarele pe pământ. De la el aşteptam multe şi mai aştept încă: Că nu scriu texte la fel de muşcătoare la adresa lui Ion Iliescu? Păi ce treabă am eu cu Ion Iliescu?
Ion Iliescu mă mai poate surprinde doar…plăcut. Şi, cavalereşte, voi puncta aceasta. În rest, socialismul său desuet, un soi de euro-leninism, mă lasă….rece. De ce să îmi ucid neuroni cu domnia sa când îmi sunt ucişi sărmanii de ceea ce cred eu a fi erorile prietenilor şi fraţilor mei de idei? Când urlu chiar mă doare…
Depăşind momentul patetic cu ajutorul domnului Andrei Cornea (ce om! un autentic păltinişean!) am vorbit despre criza economică şi holocaust şi apoi ne-am despărţit…. Probabil definitiv.

Anunțuri

Comentarii»

1. bogdan - Iunie 29, 2009

pai camn asa zicea si dl MP, de sa ii atac pe stangisti daca nu m-au atacat…; cu astfel de argumentare, nu ma mir ca scrii la marea revista de cultura, (sub)Cultura

trist!

2. Bogdan Duca - Iunie 29, 2009

Am atacat stangisti si am fost atacat de stangisti. Sunt nenumarate pagini polemice in revista Cultura in care m-am luat „la tranta” cu Alex Cistelecan, Adrian Paul Iliescu, Mihai Iovanel, Bucurenci, Tichindelean si alti intelectuali marxisti mai tineri sau mai putin tineri.
Am nu putine articole in care m-am luat la harta cu institutii ale stangii precum CNCD-ul sau cu organizaţii non-guvernamentale de stanga. Trebuie doar sa intrebati de mine pe doamna Smaranda Enache, pe domnul Ovidiu Pecican sau pe domnul Istvan Haller…

Dar probabil ca dumneavoastra nu ma cititi domnule Bogdan, desi sunteti interesat de modesta mea persoana. Metoda utilizata de domnul Patapievici („lipirea etichetei”) se pare ca e generalizata….

3. Alex - Iunie 29, 2009

N-ar trebui sa va mirati , domnule Duca. Din putina mea cunostinta, mi-aduc aminte de metodele NKVD-iste de a prinde reactionari in proaspata URSS. Agenti instruiti, fondau miscari ortodoxiste, conservatoare, reactionare…. care pareau originale(comiteau chiar sabotaje) popularitatea si faima acestor miscari erau duse la climax si atunci reuseau sa recruteze membri chiar din diaspora rusa pt ca apoi sa fie culesi ca din oala, umpland gulagul si marind palmaresul NKVD-ist in lupta „internationalista”(globalista) contra burgheziei(Altarului, Tronului si familiei).
Tot asa se intampla si azi, cand plozii NKVD-istilor, inaugureaza miscari de dreapta tocmai pt. a compromite conservatorismul. Vezi activitatea fecaloid-pornoida a ICR.

4. Antiteze - Iunie 29, 2009

Domnule Duca, aveti dreptul la orice dezamagire. Scrieti mai departe, eventual si texte de tinuta academica, prin care sa va individualizati mai bine intelectual si cultural.

Totusi, cu tristete constat ca un tinar conservator ca dumneavoastra incalca elementara distinctie intre public si privat. Nu se face. O conversatie privata nu se relateaza fara acordul interlocutorului (chiar daca nu ati discutat despre secretul bombei nucleare). Nici eu n-as mai dialoga cu dumneavoastra daca as vedea frinturi de conversatie (evident filtrate subiectiv) postate pe blog la citeva zile dupa…

Nu va reprezinta toate manifestarile ICR? Nici pe presedintele ICR nu-l multumesc toate productiile institutiei pe care o conduce. A declarat-o repetat ca nu isi impune propriul gust. Si totusi: de de ce mergeti la un colocviu Noica organizat de ICR daca totul vi se pare atit de trist in zilele noastre?

Sincer, as fi vrut ca ceva din lectia demnitatii predata de filozoful de la Paltinis sa fie mai evident asimilata de un discipol ca dumneavoastra. Va rugam sa ne dati sansa sa va recunoastem in texte care depasesc nivelul pamfletelor lui Ann Coulter sau al birfelor de cafenea.

Cu incredere,
antiteze

5. Ana Petrache - Iunie 29, 2009

Mihai, o discutie intr/o sala de conferinte ce se prelungeste la masa, unde vin toti cei care au participat la conferinta, nu mi se pare o discutie privata. Cam asta ar fi contextul discutie lui Bogdan cu HR.Patapievici. Daca ar fi ceva de obiectat atat postului lui Bogdan cat si comentariului tau, ar fi ca eu ma astept la dezbateri serioase si argumetate si nu la povestiri si critici la ele.
In speranta ca voi asista la ele.
Ana Petrache

6. Bogdan Duca - Iunie 29, 2009

Draga domnule Mihail Neamtu (ar fi absurd sa va spun „domnule Antiteze”). Este foarte greu sa definim spatiul public si cel privat atunci cand suntem la o masa cu cel putin 20 de persoane care converseaza…
Iar cand un functionar public al statului, precum domnul Patapievici, emite o judecata de valoare in fata a 20 de persoane, acea judecata nu este doar una publica dar merita si mediatizata. In fond, pe blogurile noastre noi facem (unii gratuit, altii platiti) nimic altceva decat jurnalism de opinie.
Discutia dintre mine si domnul Patapievici nu s-a purtat in confesional si va asigur de faptul ca eventualele secrete de confesional pe care intamplarea ar face sa le aflu despre domnul Patapievici, raman secrete de confesional.

Textul acesta este menit sa clarifice public relatia mea cu domnul Patapievici. Deja sunt urmarit de o acuza ce nu cred ca ii convine domnului Patapievici asa cum nu imi convine nici mie: acuza conform careia eu as fi intr-o servila complicitate cu acesta. Textul acesta lamureste natura reala a relatiilor mele cu domnul Patapievici spre binele amandorura. Caci asa cum mie nu imi place sa fiu asociat cu domnul Patapievici nici domnului Patapievici probabil ca nu ii convine sa fie asociat cu mine…

Cat despre prezenta mea la colocviul respectiv: ea a fost organizata de catre Universitatea La Sapienza din Roma, Accademia di Romania (o institutie cu o paternitate complicata) si Institutul Cultural Roman. Nu am fost platit de catre Institutul Cultural Roman pentru a sustine aceasta conferinta (acoperindu-se de catre ICR doar cheltuielile de transport si subzistenta pentru cele doua zile ale colocviului). Deci participarea mea a stat sub semnul VOLUNTARIATULUI pentru promovarea filosofiei lui Constantin Noica in spatiul cultural european si pentru o imagine cat de cat mai buna a romanilor in Europa.

Cat despre dimensiunea academica a activitatii mele, va asigur ca aceasta exista si este, sper eu, una consistenta. Daca doriti, va pot pune la dispozitie un calendar al activitatilor mele „academice” precum si o serie de referate de la aceste manifestari. La fel, va pot tine la curent (si cred ca mi-ati fi de un real ajutor) cu evolutia cercetarii mele doctorale.
Dar va rog, nu imi cereti sa postez pe blog cugetarile si cercetarile mele despre Nicolaus Cusanus, Noica, Sfanta Traditie, memorie si identitate, marxism . Ar fi ca si cum dumneavoastra v-ati publica teza de doctorat in paginile cotidianului Evenimentul Zilei….

7. Bogdan Duca - Iunie 29, 2009

Si o completare tot pentru domnul Neamtu (completare pe care o voi dezvolta ca o noua postare).
Sunt intrebat de ce am participat la o conferinta a ICR desi cred ca aceasta institutie trebuie sa dispara. De ce nu?
In definitiv acolo sunt banii mei si ai parintilor mei, bani luati abuziv de catre Statul roman: e dreptul meu ca cetatean roman contribuabil (firma mea, inca mititica, umfla cu cel putin 1000 de lei pe luna buzunarele Statului, nu mai vorbesc de parintii mei) sa beneficiez de banii mei.
Asa ca, imi pare rau, nu am calatorit la Roma pe banii ICR, nu am mancat la Roma pe banii ICR ci pe banii mei si ai parintilor mei. Si desi eu sunt contributor, platitor de bir si mai deloc beneficiar al binefacerilor bugetare (nici macar de banii pentru asigurarile de sanatate nu beneficiez) am locuit in conditii mizere la Roma, in timp ce un functionar platit din banii MEI, si implicit aflat in serviciul MEU, ma refer la domnul Patapievici, desigur, a locuit la hotel de trei stele.

Daca tot ne consideram oameni de dreapta, conservatori si libertarieni, sa mergem pana la capat cu consecintele propriilor noastre optiuni, nu?

8. bogdan - Iunie 29, 2009

asta e dupa facultati, dle Duca…; cand ai sa produci Omul Recent, partea a doua, poate si la 4 stelute; pana atunci, sa ne odihnim prin munca…..

9. Bogdan Duca - Iunie 30, 2009

Dupa facultati? Daca este sa o luam strict dupa parcursul academic, domnul Horia Roman Patapievici este ….coleg cu mine. Amandoi suntem doctoranzi ai Universitatii Bucuresti. Asa ca….povestea cu facultatile nu prea tine.
Va asigur ca domnul Patapievici nu sta la conducerea ICR pentru ca a scris Omul Recent ci IN CIUDA faptului ca a scris Omul Recent. E o chestiune de minima sinceritate sa recunoastem lucrurile acestea.

Cat despre stelutele de la hoteluri: sper ca toti sa ne permitem hoteluri cu cat mai multe stelute. Dar nu sa le platim cu bani publici… De ce trebuie sarmanul muncitor sau mic intreprinzator, suprataxati si supraimpozitati, sa plateasca somnul pufos al alesilor si investitilor neamului? Cu 500 de euro, furati de Stat prin impozitul forfetar, un mic intreprinzator isi poate lua sotia in masina si merge pt o saptamana la trei stelute in Bulgaria, pe malul marii.
Asa, nu ii ramane decat sa se lase spanzurat de o fiscalitate ucigasa si de o guvernare socialista, caci doar e si el ….un patibular, nu?

10. bogdan - Iunie 30, 2009

lasa, te rezolva „liberalii” cand o sa vina la guvernare; o sa te trimita peste tari si mari ca doar esti cel mai filosof politic…

totusi, dl Ptapievici a scris carti, nu ….”pamflete”…; ce-i drept, si varsta conteaza dar dupa cum „argumentezi” ma tem ca-ti tai aripile din start….

11. Eu şi Patapievici… | Secolul 21 ~ 21st Century - Iunie 30, 2009

[…] original post here: Eu şi Patapievici… This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]

12. machiavellian - Iunie 30, 2009

Ciudata reactia domnului Mihail Neamtu. La scandalul cu Ridzi tot amintea de libertarianism si despre minimalismul pe care ar trebui sa-l practice statul. Oricine, dupa un astfel de text, s-ar fi asteptat la solidarizarea cu autorul acestui blog in legatura cu ICR-ul. Mai mult de atat, no comment.

13. salahhe - Iunie 30, 2009

Eu cred ca nu s-a înţeles esenţa acestui text. Văd oameni care au sărit chiţăind, călcaţi pe picioruş de faptul că cineva îl critică pe „El Pata Grande”. Avem dreptul să fim nemulţumiţi de cei care ne dezamăgesc politic zilnic dar nu şi de HRP, pentru că e o somitate culturală? Sincer, am rămas şi eu dezamăgită atunci când am citit acea declaraţie „Am refuzat să te citesc”. Înţeleg ca cineva să spună „am încercat să te citesc dar am refuzat să mai continui pentru că eşti un dobitoc”. Dar să etichetezi fără să cunoşti mi se pare sub demnitatea oricui, mai ales al cuiva ca Patapievici. Şi consider că oricine are dreptul de a fi dezamăgit, chiar public, cu atât mai mult cu cât a fi dezamăgit de cineva pe care îl admiri şi de care îţi pasă înseamnă să rămâi cu un gust amar şi un gol undeva în interior. E o capcană a aroganţei în care trebuie să fi ruşinat atunci când cazi, şi e o lecţie de umilinţă să fi apostrofat pentru asta. Nu ştiu ce părere are domnul Patapievici de textul acesta, probabil că ar refuza să îl citescă. Totuşi cred că i-ar prinde bine să mai coboare puţin pe pământ, lângă noi, muritorii de rând.
Şi incă ceva: faceţi vă rog distincţia între Patapievici scriitorul şi Patapievici administratorul unei instituţii de stat. Îl putem critica pe cel din urmă la sânge şi fără milă, fără ca asta să ne împiedice cu ceva să îl admirăm fără rezerve pe cel dintâiul.

Berkeley - Iulie 1, 2009

Horia, te rog nu cobori pe pamint alaturi de noi muritorii! E groaznic aici!!!…stai acolo..poate reusim sa ajungem unii dintre noi la tine…. Vorbesc foarte serios!
Berkeley

14. jacques - Iulie 1, 2009

@B Duca: Dihotomia Freund-Feind e aplicata foarte literal de intelectualii nostri de top, dupa cum ai putut experimenta si singur. E o ideea preluata in mod stupid de la Carl Schmitt. Pnetru ca Schimitt era constient de simetria dintre cei doi: „Der Feind ist unsere Frage Gestalt/ Und er wind uns, wir ihn zum selben Ende hetzen”.
E distractiv ca Patapievici lasa impresia ca n-ar putea citi decat un text trimis de Volo dar nici pe acesta daca autorul a semnat intr-o revista a „dusmanilor”. Cand intelectualii unei tari opereaza cu distinctii de manelisti, este cred, ceva putred acolo.

@domnul antiteze: In logica lui Horia Roman Patapievici nici eu ar trebui sa te citesc, pentru ca esti omul neolegionarilor si ai semnat un fierbinte elogiu al Capitanului. Totusi o fac, desi pana acum n-am vazut decat texte servile, violent ideologizate sau pur si simplu plate. Sper ca pe viitor sa ma uimesti.
Apropo, am citit un text de-al tau in care-l laudai pe Basescu pentru ca aplica, cu mareata clarviziune, distinctia schmittiana dintre prieten si dusman. Ce ai vrut sa spui, ca presedintele nostru e fascist?

15. Berkeley - Iulie 1, 2009

eu si Patapievici! Foarte frumos! La engleziminima politete obliga sa spui:”Cutarita si cu mine” adica ar fi fost normal sa spui Patapievici si cu mine …mai ales ca nu vorbesti despre liftierul de la hotel

16. Christiansen - Iulie 2, 2009

Trebuie sa imi recunosc si eu o dezamagire.

In esenta, toti care semneaza au un of. Totusi, ce ramane este Omul Recent – o carte exceptionala. Sau Gramatica lui Neamtu – a nu se confunda cu gramatica lui Neamtu de la Litere din Cluj 🙂

Restul sunt opinii. Pana cand ai ceva similar de pus langa asa o carte, nu contezi in acelasi mod. Regret ca si intre cei de dreapta apar astfel de dihonii. Nici eu nu agreez personalizarea. Cred ca ar trebui sa lasam stangii astfel de discutii de blog si sa scriem carti. Carti solide. Succes tuturor, de ambele parti ale baricadei NOASTRE.

17. Bogdan Duca - Iulie 3, 2009

@Berkeley:
Da. Eu si Patapievici. Este blogul meu si imi clarific de pe blogul meu si pe blogul meu, pozitiile mele. Evident, pot parea egocentric si plin de mine dar…asta e!
Ah! Si ma asociez rugaciunii dumneavoastra: domnul Patapievici sa coboare din turnul sau de fildes…. Sau macar sa se reciteasca…

@Christiansen:
Dreapta nu se construieste doar din carti ci si din fapte. Refacerea Romaniei este un proiect politic in aceiasi masura in care este si unul intelectual. Incontestabil, cartea domnului Horia Patapievici (ma refer la „Omul recent”) ca si cartile lui Mihail Neamtu (ma refer la toate- eu il respect mult pe M. Neamtu)sunt foarte importante.
Dar avem nevoie de ceva mai mult decat declaratii publice contrazise de fapte. Libertarianismul din carti si reviste, daca nu devine instrument de presiune politica, nu va scadea impozitele noastre nici macar cu 0,5%. Iar pe noi nu ne doare ca nu se vorbeste frumos de si despre Dreapta. Ne doare ca viata noastra, societatea noastra a fost, este si pare sa se permanentizeze ca o societate socialista.
E minunat ca exista carti bine scrise. Dar ar fi extraordinar sa traim in armonie cu propriile noastre idei, nu?

18. Agonistul - Iulie 6, 2009

Singura problema cu relatarea acestor discutii este ca se pierde tonul, care putea fi ambiguu, mai in gluma, mai in serios. Chiar si in gluma, ceea ce a relatat Bogdan e simptomatic pt. impartirea intelectualilor publici in bisericute.

In orice tara exista grupari culturale, dar in Romania intelectualii foarte vizibili, mai ales cei din ultima generatie sunt picati de pe luna, gata ideologizati. Totul e de import si numai pe hartie: libertarianismul, stanga nationalista si dreapta internationalista (aia ne”o”conservatoare) samd. Tonul polemic mult pronuntat e un semn distinctiv ca totul e polarizat. Si nu inteleg ce au toate astea de-a face cu cultura in sens larg.

Sa luam insa politica, de unde pornesc toti microbistii enumerati, desi aici ar trebui doar sa ajunga. Asta se face cu adeziuni democratice, in sensul real al cuvantului, nu cu pareri; insa nici una din aceste tendinte, care sunt extreme si contradictorii, nu poate avea vreo sansa in Romania, din toate motivele: geografice, economice, istorice, filozofice, religioase. Nici macar in SUA nu ar trebui sa aiba aderenta, iar cand se intampla pretul este excesiv: neoconii au produs o adevarata implozie in partidul republican, degringolada politica si o lipsa de credibilitate pe plan international, cu consecinte greu de prevazut.

Linia ICR-ului este pe aceleasi tendinte gen, de forma fara fond, in stilul aflare-n treaba, si in raspar cu situatia reala, perceputa prin lentila managerilor si ideologilor de serviciu, evaluati de… familie si de gasca. Numai in Romania se poate scrie in revista patronata de presedintele institutiei, ID nr. din 1 iunie a.c. „Pornind de la neprieteni”… (si ajungand implicit la… rude), despre „200 de carti traduse-n 22 tari”, fara nici un avertisment despre posibile conflicte de interes.

Nu asa se evalueaza initiativele culturale, dupa liste de realizari, ca pe vremea socialismului multilateral dezvoltat, ci dupa receptie, adeziuni neinteresate sau conform diverselor reactii la nivel respectabil. Cu cat a crescut nr. studentilor de limba si cultura romana oriunde in lume? Cate recenzii credibile au aparut in publicatiile prestigioase ale domeniilor promovate, fie ca e vorba despre literatura, filozofie, arta, muzica? A crescut pretul artei romanesti la licitatii, ori doreste vreun muzeu sa organizeze o expozitie, sa zicem, despre scoala portretistica romaneasca? Despre receptia si influenta lui Brancusi din perioada interbelica pana azi?

Numai astfel se va arata ca cultura romaneasca a existat si ca exista in continuare. Se scriu teze de doctorat despre filozofia lui Noica in Occident ca urmare a programelor si traducerilor? Se canta mai multa muzica simfonica romaneasca (spontan, in afara sediului ICR) la Paris, Londra si New York? Ramane de vazut, dar numai asa cultura noastra isi va dovedi cu adevarat prezenta si relevanta in toate contextele.

Numai o evaluare riguroasa ar putea duce la o dezbatere despre realizarile institutiei, care (institutia respectiva, intr-o forma sau alta) este absolut necesara. Arta culta, filozofia, cercetarea si dialogul intercultural trebuie incurajate, promovate si sustinute de stat, oriunde, dar mai ales intr-o cultura minora. Mult mai importanta decat vreo consistenta ideologica este relatia tuturor colaboratorilor (nu a membrilor familiei sau bisericutei) cu ideea pe care o reprezinta ICR, nu cu ideologia de moment, sau pretentia de liberalism cultural (adica, valoric) a conducatorilor sai.

Daca tot vorbim de „facultati” de potential si de realizari, nici lui Bogdan Duca, nici lui Mihai Neamtu sau chiar lui Patapievici si tuturor prietenilor (sau dusmanilor) nu le-ar strica sa-si imagineze cum se vor citi articolele sau cartile dumnealor, dupa cum e cazul, in Romania, peste 100 de ani. Sau peste 30, oricat de consolidate vor fi pozitiile lor pe la edituri, reviste sau alte institutii private si de stat.

19. imperialistul - Iulie 19, 2009

Care sunt declaratiile publice contrazise de fapte, domnule Duca? Eu va spun atat: mi se pare extrem de nefericit sa vad cum discursul antenist e preluat de oameni de la care ai pretentii. Nu vi se pare corect ca domnul Patapievici sa va critice in public, dar vi se pare normal sa il criticati cu fiece ocazie pe acelasi Patapievici.
Ganditi-va si la asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: