jump to navigation

JURNAL ROMAN: BAZILICILE PONTIFICALE Iunie 14, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

M-am plimbat o noapte întreagă prin Roma aşteptând să se deschidă Vaticanul (la ora 7 dimineaţa) şi să văd şi eu catedrala San Pietro, mormântul Apostolului şi reşedinţa episcopului Romei. O noapte faină şi liniştită cu o lună splendidă ce se reflecta în Tevere dar şi cu discuţii între teologi şi filosofi despre Dumnezeu, bunătate, dreptate şi cele de la facerea lumii….Ce putea să fie mai minunat?
Au fost şi momente….haioase: toată via della Reconciliazione (care duce la piaţa San Pietro) era plină de cupluri de gay care se ţineau de mână şi se sărutau, încercând, într-un soi de manifestaţie nocturnă, să sfideze fermitatea etică a Bisericii Catolice. Dar cum pentru occidentali spectacolul de prost gust al gay–ilor e la ordinea zilei, nimeni cu excepţia mea nu prea îi băga în seamă….
Dar cum toate lucrurile frumoase se termină urât (iar lucrurile urâte se termină şi mai urăt- am fost furat de bani şi paşaport la sfârşitul sejurului meu roman) a sosit dimineaţa şi am putut intra în Vatican. Chiar dacă am intrat în Vatican la 7 dimineaţă tot am stat la coadă. De ce? Deoarece după un obicei probabil străvechi la toate altarele secundare din bazilica Sfântului Petru se fac liturghii în acelaşi timp. Şi nu sunt puţine altare secundare….Aşa că armate de preoţi, episcopi şi credincioşi din toate limbile pământului s-au pus pe slujit provocând în biserică o adevărată babilonie lingvistică.
Biserica e….mare. Cred că te poţi plimba cu eun elicopter prin ea. Dar nu pot spune prea multe lucruri pozitive despre ea. De ce? Deoarece nu îmi place stilul acela încărcat, renascentist-baroc şi ce o mai fi de acolo, pentru că nu m-a impresionat nimic: nici măcar mormântul lui Petru, pe care l-am văzut doar de sus fără să pot coborî până la el.
Da, desigur, am văzut Pieta şi poate că mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu aş fi citit plăcuţa informativă pentru turişti şi nu aş fi citit acolo că trebuie să remarc schimbul de priviri plin de iubire, durere şi speranţă. Dialog în contextul în care Hristos era mort??? Enfin… Ei, în clipa aia m-am uitat mai atent la statuie şi….m-a pufnit râsul. Departe de a părea plin de durere „dialogul” vizual părea să spună: „Ce mă fac cu cadavrul ăsta din braţele mele?”
Cât despre celelalte statui şi tablouri…Ştiţi, există o schiţă umoristică cu cei de la Monty Phyton cu Papa şi Michelangelo în care Papa îl ceartă pe pictor pentru că a pus prea multe de la el într-o variantă iniţială a Cinei de Taină (un cangur, mai mulţi apostoli, etc). Enervat, Michelangelo îi replică Papei spunându-i: „Tu nu ai nevoie de un artist ci de un nenorocit de fotograf”.
Dar hai sa vedeti sceneta aici:

Umblând prin San Pietro mi-am dat seama că dialogul putea să fi avut loc iar Papa să îşi fi găsit fotograful. Care, mai grav era şi paparazzi.
Toţi Sfinţii din tablourile de la Vatican sunt surprinşi în diferite ipostaze care poate că îi „prind bine” dar nu au nimic iconic în ele. Nici măcar nu se uită la tine. Mi-a rămas întipărit în minte chipul unei Sfinte călugăriţe ce parcă fusese surprinsă în timp ce gătea o ciorbă.
Am stat la o Liturghie fiind disturbat între timp de alte două Liturghii (cum spuneam mai sus, la multele altare se tot oficiau liturghii iar cum altarele sunt la 5-6 metri distanta unul de altul era greu să nu se audă cel puţin trei Liturghii în acelaşi timp. Iar când m-am obişnuit cu Liturghia la plural la care asistam au început….bormaşinile (se repara ceva pe acolo).
Cum timp de muzeele Vaticanului nu aveam am ales să vedem muzeul basilicii San Pietro. Offf Doamne, de ce m-ai lăsat? (Dar de ce m-ai lăsat să nu pun portofelul în rucsac, de m-au furat, foarte probabil, nişte concitadini de-ai mei???) Am văzut multe cruci cu pietre preţioase, veştminte frumoase, tabachera unui papă (atenţie antifumătorilor!) dar şi….sfinte moaşte. Capul Sfântului Sebastian, de exemplu, era …piesă de muzeu. Ca şi degetul Sfântului Petru sau moaşte ale Sfântului Dominic Savio (Sfânt din secolul XIX dar datat de muzeografii vaticani….în secolul XIII).
Iar ca să cârcotesc până la capăt trebuie să vă spun câte ceva despre magazinul de obiecte religioase din bazilică ca şi despre librăria editurii Vaticanului. Fecioarele sticlă de plastic, cu coroana deşurubabilă stăteau lângă rozarii din cioburi de sticlă ce imitau pietre preţioase, medalione cu Benedict si Ioan Paul al II-lea, iconiţe chicioase sau diptice cu Papa precum şi diverse alte porcărele umpleau rafturile. Cât despre librăria editurii Vaticanului, cred că nici Ceauşescu nu şi-ar fi imaginat că poate arăta astfel o librărie. Exceptând câteva titluri oficiale obligatorii: Biblia, Catehismul, Breviarul şi alte cărţi de cult, librăria Vaticanului este dedicată operelor papei Benedict al XVI-lea în nenumărate ediţii precum şi cărţilor de şi despre Ioan Paul al II-lea. Sfânt Părinte infailibil, nu neg, dar Biserica Catolică nu consideră că mai există teologie catolică şi în afară de cea a papei Ratzinger?
O altă librărie catolică era la opusul celei a Vaticanului. Impresionant de multe cărţi, reprezentând, la porţile pieţei Sfântului Petru, toate tradiţiile teologice catolice. Cu această librărie nu am putut fi cârcotaş. Mai mult chiar, o recomand tuturor celor ce mergând în pelerinaj sau turism în Roma, vor să îşi cumpere cărţi de teologie şi filosofie creştină.
Apoi Santa Maria Maggiore. Numită cândva şi Santa Maria della Neve, e o biserică sluţită de arta renascentistă şi barocă dar….nu definitiv. Printre atâtea tablouri şi statui mai poţi vedea şi icoane, precum splendida încoronare a Maicii Domnului din Altar sau o frumoasă icoană a Fecioarei dintr-un altar secundar.
O chestie amuzantă de la Santa Maria Maggiore: fiecare confesional din biserică era dedicat spovedirii vorbitorilor câte unei limbi de circulaţie internaţională în parte. Însă la unul din confesionale, cel cu numărul 14, se găsea un anunţ pe uşă în limba italiană: „Mă puteţi găsi la numărul 9”.
O altă chestie amuzantă. Am vizitat bazilica cu bagajele după mine. Şi a trebuit să îmi car valiza nu să o plimb pe rotiţe (deşi mergea ca unsă pe podeaua aceea). De ce? Ca să nu disturb liniştea. Liniştea a ce? A blitzurilor, a grupurilor de turişti care discutau între ei? Căci de rugat, sorry, dar mai greu…
Chiar mă gândeam amuzat că dacă m-aş fi rugat aş fi devenit …obiectiv turistic. S-ar fi găsit suficienţi turişti japonezi să pozeze şi un credincios, bonus pe lângă catedrală, nu?
A urmat apoi, în altă zi, bazilica San Giovanni in Laterano. Un pic mai bine decât la Santa Maria Maggiore dar aceiaşi atmosferă…turistică. Dacă sunteţi credincioşi, merită să fugiţi repede din Laterano şi, traversând strada să ajungeţi la fosta capelă a Papilor. În faţa ei, în momentul vizitei mele tronau steagul Vaticanului lângă un drapel cu Guevara, ambele vândute de un pakistanez, probabil.
În acea capelă se găsesc nişte scări, presupuse a fi cele din palatul lui Pilat din Pont, pe care le-a urcat Hristos la judecata Sa. La capătul lor este o icoană, nefăcută de mână omenească a Domnului. Eu nu cred nici una, nici alta. Dar acolo oamenii vin să se roage, acolo oamenii vin să urce în genunchi acele scări într-un act de penitenţă fizică fără corespondent în comoda civilizaţie occidentală.
Acolo o călugăriţă italiancă m-a apucat de braţ pentru a îmi relata un miracol euharistic. Nu am mai putut să fiu cârcotaş văzând credinţa ei frumoasă…
În sfârşit, a patra bazilică este San Paolo Fuori le Mura. Stilul roman nu a fost sluţit de renascentisto-baroc. Fresca e monumentală iar biserica te cheamă la rugăciune. Ca să nu mai vorbesc de „întâlnirea” cu mormântul şi lanţul Sfântului Pavel, Apostolul meu preferat.
Dar de ce să nu fiu un pic cârcotaş şi aici? Există în bazilică reprezentări picturale ale tuturor papilor de la Petru încoace. Unii Sfinţi, alţii, nu. Dar prin grija binevoitoare a administratorilor bazilicii doar chipul actualului Suveran Pontif era luminat….Aveau nevoie de Ceauşescu italienii ca să se prindă cât de cretin este cultul personalităţii….
Şi o altă chestie de cârcotăşit. Deşi este în mijlocul bisericii, deşi nu se poate fura sau strica nimic acolo, mormântul apostolului Pavel se…”închide” la o oră anume şi se deschide la o alta….

Închid şi eu nu înainte de a mă întreba de ce are nevoie Vaticanul de o armată de portari şi paznici îmbrăcaţi ca şi cărătorii de bagaje de la Hilton? Oare nu ar fi mai frumos, mai „acasă”, ca genul acesta de servicii să fie făcute de călugări sau de maici? Măcar ei ar fi mai dispuşi să înţeleagă şi sensul a ceea ce fac.
Când am întrebat un tip din aceştia despre moaştele din muzeul Vaticanului, dacă sunt autentice sau nu, mi-a confirmat fericit ca da. Când mi-a vâzut dezamâgirea nu a putut-o înţelege deşi eu, cu italiana mea am încercat să îi explic că respectul faţă de sfinţi face ca rămăşiţele lor să stea în biserică, pentru închinare, iar respectul faţă de morţi face ca trupurile lor să fie înhumate sau (după caz) incinerate. Cadavrele şi scheletele din muzee nu sunt altceva decât…..sacrilegiu.
Ah, şi apropos de italiană. Mi s-a tot lăudat italiana zilele astea încât mai mai că mă credeam şi eu bun cunoscător al limbii. Când, într-o dimineaţă, având urgentă nevoie de o imprimantă, după o lungă discuţie cu poliţia pe tema cazului meu, i-am pus pe toţi în situaţia imposibilităţii de a mă înţelege. Eu tot le ceream o „imprimante” când termenul italienesc este „stampante”. Deh, nu seamănă italiana cu româna pe cât mi-aş dori eu…

Anunțuri

Comentarii»

1. JURNAL ROMAN: BAZILICILE PONTIFICALE | Secolul 21 ~ 21st Century - Iunie 14, 2009

[…] original post here: JURNAL ROMAN: BAZILICILE PONTIFICALE This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]

2. Ilie Catrinoiu - Iunie 14, 2009

Domnule Duca, de ce nu sunt invitati la dezbaterile privind comunismul supravietuitorii comunismului? De ce trebuie sa vorbeasca despre comunism cei care au beneficiat si beneficiaza de pe urma crimelor comuniste: Traian Basescu, Tismaneanu, Mihnea Berindei, Cristian Preda, etc?? http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/12/eveniment-editorial-istoria-comunismului-din-romania/

De ce nu sunt invitati eroii anticomunisti care mai traiesc si azi, cum ar fi Paul Goma, Radu Marculescu (94 de ani – http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/840618/Romanii-care-nu-i-au-vandut-sufletele/ ) , Oleg Dombrovschi (90 de ani – http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/836751/Un-om-cat-tot-secolul-XX/ )?

De ce sa nu spuna ei ce a fost comunismul?

Asa cum despre antisemitism nu au voie sa vorbeasca beneficiarii antisemitismului – si e bine ca e asa – de ce despre comunism au voie sa vorbeasca beneficiarii comunismului?

Vi se pare corect ca se procedeaza asa? Mie imi place echitatea istorica si as vrea sa-i vad la TV, in dezbateri si in jurul aparatului de stat pe supravietuitorii comunismului, pe anticomunisti, nu pe oportunisti.

3. Lili - Iunie 19, 2009

„Deoarece nu îmi place stilul acela încărcat, renascentist-baroc şi ce o mai fi de acolo, pentru că nu m-a impresionat nimic”
Vezi ca asta e un cliseu al celor care nu pricep ca biserica in fata oamenilor simpli s-a impus in trecut prin maretie si fast, pentru cei mai dezghetati s-a scris biblia iar pentru cei inteligenti Biblia Hazlie.
Desigur arhitectura bisericilor noastre e de o mie de ori mai frumoasa si decat stilul gotic si decat cel renascentist. Ai nostri ca brazii…

4. ana - Iunie 22, 2009

un articol prost si plin de dispret la adresa BC, asemenea comentarii le-am auzit de multe ori la cei care pretind ca apreciaza doar arta bizantina… un articol plin de clisee.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: