jump to navigation

E festivalul homosexualilor, deci vorbim despre homosexuali Mai 20, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Cei ce s-au autoproclamat a fi reprezentanţii homosexualilor şi transexualilor din România au reuşit o dublă performanţă. Mai întâi, au reuşit să inducă în România (care oricum suferă de boala mimetismului intelectual şi instituţional) o idee foarte la modă în Occident: aceea conform căreia felul în care faci sex te defineşte cultural, social şi politic. Într-un cuvânt, au inventat o nouă realitate socială: cea a minorităţii sexuale. A doua performanţă este aceea că au reuşit să trezească în societatea românească, în forme mai mult sau mai puţin agresive, conştiinţa conservatoare, pe care comuniştii şi BOR-ul (mă refer la instituţie, nu la confesiune) o anesteziaseră. Doar confruntarea cu o temă ce sfidează flagrant bunul-simţ i-a putut scoate din anestezie. Deci, avem şi motive să vă mulţumim domnilor militanţi lgbt!

Provocarea ridicată de militanţii lgbt nu este una mică. Avocaţii homosexualilor şi transexualilor militează pentru a impune, prin lege, dacă se poate, normalizarea anormalităţii. Biblia, tradiţia creştină, doctrina Bisericii, condamnă homosexualitatea ca fiind un păcat „strigător la Cer”, pe care Dumnezeu l-a pedepsit cu cea mai mare asprime (relatarea biblică cu privire la cetăţile Sodoma şi Gomora).

Natura însăşi nu include homosexualitatea decât la categoria „deviere”. Practicile homosexuale nu au nici un argument anatomic şi fiziologic în favoarea unei presupuse normalităţi a lor. Era nefiresc deci ca marea majoritate a oamenilor să considere ca fiind „firesc” ceva ce este străin de…natură.

Cât despre practicile sociale, viaţa de zi cu zi a exclus posibilitatea înţelegerii familiei altfel decât în logica ei heterosexuală. Mai mult chiar, instituţionalizarea unei practici nenaturale, prin apariţia familiilor de homosexuali ar fi aruncat familia în criză (lucru mai mult decât evident în ţările în care militanţii homosexuali au obţinut îndeplinirea doleanţelor lor).

Nici militanţii homosexuali nu au avut ce argumente serioase să aducă în favoarea lor. Unicul argument care, indubitabil, ţine, este felul barbar în care au fost trataţi homosexualii în diverse regimuri politice. Problema homosexualităţii nu se poate rezolva cu execuţii şi pedepse penale, homosexualitatea ţinând de patologia psihiatrică şi nu de realitatea infracţională.

În rest, e imposibil să defineşti cultural o practică sexuală. Doar multă imaginaţie poate să producă legături între un tablou al unui artist şi anusul dezvirginat al acestuia. Şi nu o imaginaţie prea sănătoasă. E un fapt acela că homosexualii nu pot „fabrica” reprezentanţi publici mai buni decât un infractor de drept comun ce se doreşte a fi femeie şi se prostituează ( „Naomi”) sau domnul „Cici Balerina”. Şi chiar e de înţeles de ce: homosexualii şi transexualii nu sunt adepţii unui curent cultural sau al unui cult religios, care să îi motiveze îşi construiască un discurs intelectual. Nu. Ei sunt nişte oameni care practică un pachet anume de perversiuni sexuale şi, mai grav pentru ei, devin dependenţi psihic de acestea.

Manifestările gay-pride sunt incapabile să producă altceva decât un sentiment de dispreţ sau, în cel mai fericit caz, de superior amuzament. Bărbaţi îmbrăcaţi nu ca nişte femei ci ca nişte curve (şi din alea ieftine, caricaturale), abuz coloristic, enorm de mult kitch, erotism deviat afişat precum şi multă stupiditate- la ce reacţii pozitive să te aştepţi când afişezi aşa ceva?

E amuzant faptul că aceste manifestări se repetă în aceleaşi standarde joase de kitch şi vulgaritate peste tot în lume, numindu-se peste tot la fel: gay-pride. Se pare că şi homosexualii înşişi recunosc că nu se pot mândri cu altceva decât o manieră nenaturală, vulgară şi kitch de a îşi trăi homosexualitatea, nu? Grav este însă când din raţiuni de „toleranţă” acest kitch este încurajat şi în rândul heterosexualilor. La Bruxelles, Manneken Piss, statuia simbol a oraşului (şi izvor nesecat pentru multe statuete kitch din toată lumea, fără să fie ea însăşi un kitch) a fost îmbrăcată în haine lucioase, în semn de „simpatie” faţă de minorităţile sexuale. Ca bunul gust să nu rămână neafectat nici el, nu?

Dar, deşi militanţii lgbt nu pot să demonstreze că homosexualii şi transexualii merită să primească recunoaştere, respect şi drepturi doar pe baza unei vieţi sexuale perverse şi (vedem privind la manifestările gay-pride) penibile în vulgaritatea şi kitch-ul lor, ei insistă. Iar cea mai bună armă de apărare este atacul. Homosexualii nu sunt victimele celor care vor să facă din ei ceva mai mult decât nişte perverşi sexual. Ei sunt, desigur, victimele „fasciştilor”, extremiştilor şi, în general, ale unor oameni „încuiaţi”, incapabili să perceapă şi să „serbeze” diversitatea..

Nu întâmplător, de ceva vreme toate forumurile şi blogurile conservatoare şi creştine care tratează ferm problema homosexualităţii, sunt pline de personaje (desigur, anonime) care susţin că ar fi buni creştini ortodocşi şi nu înţeleg de unde atâta ură faţă de homosexuali. Unii ajung chiar să „înveţe pe popa carte” oferind citate scoase din context din Scriptură, citate ce, la prima lectură, ar fi argumente în favoarea „noii toleranţe”.

Intervenţiile lor sunt bine coordonate. Unul din proiectele politice conservatoare cele mai coerente de pe Internet, blogul „Ortodocşi la vot”, a fost atacat încă din primul moment de către militanţi pentru drepturile homosexualilor, folosindu-se strategia de mai sus. Motivul atacului este evident: România, ţară în care Dumnezeu şi Creştinismul mai sunt încă populari, are toate şansele ca, dacă conservatorii creştini se vor uni şi mobiliza, să construiască o opoziţie politică creştină, de tipul atât de eficientelor majorităţi morale din Statele Unite. Or blogul atacat susţine tocmai un astfel de demers.

Dar dacă aceste lupte sunt cumva de înţeles, nu mai este de înţeles încăpăţânarea organizaţiilor „umaniste” şi homosexuale de la noi care cheltuie banul public şi sfidează o întreagă ţară insistând să îşi facă kitchosul marş. Documentându-mă pentru acest text am dat peste rezultatele unei cercetări comandate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (adică starostele bugetofag al homosexualilor şi altor minoritari militanţi): cercetarea ne arată că: 74% din locuitorii României nu vor să aibă prieteni homosexuali, 57 % nu vor colegi cu astfel de orientări iar 54% nu vor nici măcar vecini cu astfel de orientări.

Păi dacă o ţară întreagă nu îi vrea, de ce insistă homosexualii să sfideze cu marşurile lor? De ce cheltuiesc banul public (gândiţi-vă cât costă doar blocarea unui bulevard central din Capitală, desfăşurarea impresionantă de forţe de ordine- ca să nu mai vorbim de banii pe care îi primesc de la Stat „pe la spate” fără ştirea presei, militanţii lgbt)? Nu este aceasta o sfidare şi o bătaie de joc faţă de o majoritate ce nu înţelege de ce nişte perversiuni sexuale sunt transformate în fenomene sociale?

Anunțuri

Comentarii»

1. machiavellian - Mai 20, 2009

„Păi dacă o ţară întreagă nu îi vrea, de ce insistă homosexualii să sfideze cu marşurile lor?”

Fiindca daca repeti o minciuna de destule ori, devine adevarata, nu? In plus, priveste metoda:

1) Niste mentiuni in presa la inceput, prin carti sau diferite nise (Kinsey e foarte relevant din acest punct de vedere prin falsul grosolan pe care l-a creat).
2) Filme, 1-2 si apoi din ce in ce mai multe.
3) Acapararea unei bune parti a mass-mediei.

Reactiile oamenilor vin in ordinea urmatoare:
1) Bleah!
2) Bleah mai mic.
3) Nu-mi place, dar, deh, treaba lor ce fac.
4) Neutralitate totala.
5) Da ei nu-s oameni?
6) Sunt egali cu noi si merita toate drepturile.

Evident, intre pasii aia (nu se doresc a fi exhaustivi) doza de informatie pro creste.

2. E festivalul homosexualilor, deci vorbim despre homosexuali | Secolul 21 ~ 21st Century - Mai 20, 2009

[…] E festivalul homosexualilor, deci vorbim despre homosexuali This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]

3. booktrotter - Mai 20, 2009

ba da, domnule, aveti perfecta dreptate. homoţecţualii vor, în primul rând, să corupă familia şi valorile creştine. Încă de acum vreo 2500 de ani, pe vremea când creştinismul nu exista, tot asta vroiau. Pentru îndeplinirea acestui lucru, at night, iei umblă drapaţii în rochii purpurii şi suflă peste creştinii heterosexuali din românia un praf ce conţine gena homosexualităţii. Cei ce respiră acest praf devin a doua zi homosexuali şi nu mai pot defini deloc cultura. Fac doar sex anal şi pervers toată ziua şi scriu cărţi chicioase şi de prost gust cum ar fi „A supraveghea şi a pedepsi”, o carte ce mi.a rămas şi acum în memorie ca o aberaţie totală. În ultima vreme, creştinii din romania au observat că tot mai mulţi creştini îşi schimbă idolul şi devin din satanişti convinşi, adulatori ai lui Ba’al, ceea ce este un lucru tragic pentru mişcarea satanistă de pretutindeni.
Uniunea Europeană a salutat iniţiativa romaniei de a infiintţa primul spital din lume pentru reconversia homosexualilor. Aici, pe lângă psihanaliza sălbatică se mai foloseşte cu succes terapia prin şocuri electrice.

Transsylvania Phoenix - Mai 21, 2009

D-le booktrotter,

Apreciez raspunsul dumitale de o ironie si inteligenta iesita din comun. Sint mai mult ca sigur ca nici unul din fraierii asta homofobici si Crestini care ti-au citit remarcabila postare nu s-a prins ca faci misto de ei.

Sint absolut sigur ca dorinta dumitale ca Romania sa devina in viitor o tara toleranta in care homosexualitatea sa fie un stil de viata normal, se va indeplini intr-o buna zi. Ca o avanpremiera, iti prezint un foto-reportaj de la parada homosexualilor din San Francisco, care se cheama Folsom Street Fair. Sper sa-ti placa: http://www.zombietime.com/up_your_alley_2008/part_1_full/index.php

Atentiune cititori: nu deschideti link-ul daca nu puteti suporta imagini necenzurate de barbati facind sex in public.
Scopul postarii acestui fotoreportaj este de a demonstra d-lui booktrotter unde poate duce toleranta pe care domnia sa o propune pentru manifestari sexuale anormale.

Ana - Mai 28, 2009

Ha Ha, esti super tare. Sa traiesti frate.

4. Dan Patrascu - Mai 20, 2009

Cred ca este o datorie de bun simt a tuturor oamenilor normali sa combata aceste manifestari cu caracter obscen, as spune. Iesirea la suprafata a unor astfel de manifestari este una dintre tarele democratiei. Lumea, fiind prea libera uneori, nu mai face distinctia intre libertate si libertinism.
Insasi din forma anatomica a omului reiese faptul ca a fi homosexual nu este deloc ceva normal, ci anormal.
Apoi eu nu inteleg un lucru. In timp ce religia (in speta cea crestina, caci cea islamica nu) se vrea impinsa in sfera privatului, homosexualitatea este impinsa spre sfera publicului. Totusi, exista ceva mai „privat” decat sexualitatea? Eu nu cred.

5. Razboi întru Cuvânt » De la sfintii inchisorilor la propagandele uraciunii si criza sociala (Noutati 25-26 mai 2009) - Mai 25, 2009

[…] E festivalul homosexualilor, deci vorbim despre homosexuali […]

6. lixdem - Mai 8, 2010

Post lung si plictisitor…. ceva noutati?!

7. lixdem - Mai 8, 2010

btw … e LGTB… data viitoare informeaza-te putin mai mult.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: