jump to navigation

Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic Mai 16, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

• Credinţa în Dumnezeu.
Această credinţă, în Dumnezeu şi în învăţătura Sfintei Biserici a Răsăritului (căci, da! sunt ortodox, chiar dacă nu voi înceta să caut diferite căi de a ajunge în comuniune deplină cu Roma) o manifest public şi refuz să o consider ca ţinând doar de sfera privată a vieţii omeneşti. Această credinţă îmi doresc să îşi pună amprenta pe toate opţiunile mele publice.
Cred însă că Bisericile, confesiunile şi cultele trebuie să respecte, spre binele lor, principiul separării de Stat. Acest lucru, departe de a le scoate din viaţa publică, trebuie să încurajeze cultele să se implice tot mai mult în sfera societăţii civile şi să menţină permanent un dialog constructiv şi critic cu Statul. Separarea Bisericii de Stat nu presupune ruperea Bisericii de societate şi categoric nu poate fi considerată a fi sinonimă cu desacralizarea şi secularizarea societăţii.
Statul, în virtutea datoriei morale pe care o are faţă de Bisericile sărăcite şi prigonite în România de către autoritatea politică de la Alexandru Ioan Cuza încoace, are obligaţia de a se îngriji de salarizarea echitabilă a clerului dar trebuie să acorde respectul său Bisericilor care, prin însăşi istoria lor, au contribuit la naşterea şi definirea naţiunii române, meritându-şi astfel statutul de Biserici naţionale (Biserica Ortodoxă română şi Biserica Greco-Catolică).
Ţin să fiu atent şi ascultător faţă autoritatea bisericească şi cea duhovnicească. Mă rog lui Dumnezeu ca, în orice acţiune publică a mea să primesc darul duhovnicesc al „deosebirii duhurilor”.

• Credinţa în libertate ca atribut fundamental al persoanei umane.
Persoana umană a fost creată de Dumnezeu ca fiinţă liberă şi capabilă să îşi exercite liberul arbitru. Aceste caracteristici fundamentale ale persoanei umane nu trebuiesc ignorate în demersul politic.
Libertatea şi liberul arbitru al persoanei umane sunt premisele de la care şi limitele până la care trebuie gândit orice gest şi orice act politic. Departe de a îngrădi libertăţile, legile trebuie să fie garante ale acestora. Creştinismul răsăritean a intuit această dimensiune a legislaţiei atunci când s-a raportat la poruncile divine ca fiind „porunci ale libertăţii” (Sfântul Marcu Ascetul).
Libertatea înseamnă însă responsabilitate şi intră în obligaţia societăţii, prin instituţiile sale fundamentale: familia, Biserica şi comunitatea (şi nu doar a Statului) educarea persoanelor umane pe baza principiului responsabilităţii şi respectului faţă de libertatea celuilalt. Cred că această educaţie, pe cât este de necesară pe atât nu trebuie instituţionalizată, pentru a evita astfel ideologizarea ei.
Atunci când o persoană abuzează de propria sa libertate ca şi de liberul său arbitru pentru a încălca libertatea şi drepturile altui semen al său, acea persoană trebuie sancţionată sau, după caz, eliminată din societate. Sunt adeptul reintroducerii şi aplicării pedepsei cu moartea, aşa cum voi arăta mai jos.

• Demnitatea umană şi onoarea
Cred că fiecare fiinţă umană trebuie să se bucure de dreptul la demnitate în faţa semenilor săi. Mai cred că onoarea este o virtute umană de prea multe ori ignorată în contemporaneitate.
Cerem de cele mai multe ori semenilor noştri să fie cumsecade, toleranţi, buni cetăţeni, dar uităm să le cerem să se străduie să devină şi să rămână oameni de onoare. Virtuţi precum fermitatea crezurilor religioase, politice sau morale, sunt desconsiderate şi tratate ca forme de intoleranţă. Prin pierderea lor, cred eu, persoana umană tinde să îşi piardă chiar respectul de sine ajungând să îşi piardă propria libertate prin integrarea sa într-o masă cât mai uniformă de fiinţe fără personalitate.

• Toleranţa
Departe de sensurile sale actuale (deloc străine de familii ideologice stângiste) toleranţa nu presupune nimic altceva decât (ca să îl parafrazăm pe Karl Popper): „armistiţiul tuturor credinţelor până la sfârşitul lumii.”
Armistiţiul nu este însă sinonim cu pacea şi categoric nu este sinonim cu capitularea. Prin toleranţă trebuie să înţelegem coabitarea cât mai bine posibilă cu semenii noştri ce au credinţe şi moduri de viaţă diferite de cele ale majorităţii. Acest lucru nu trebuie să excludă discriminarea, în sensul ei neutru, acela al deosebirii diferenţelor dintre noi.
Nici o minoritate, de orice tip ar fi aceasta, nu trebuie să pretindă schimbarea felului de a fi al majorităţii în funcţie de caracteristicile şi specificul său. De asemenea, nu poate să ceară Statului ca acesta să discrimineze pe majoritari (ceea ce se întâmplă prin aşa-numitele „măsuri afirmative”) ci trebuie doar să solicite şi să se mulţumească la libertatea de a îşi trăi fără îngrădiri propriul stil de viaţă.

• Homosexualii
Cred că pretenţia activiştilor homosexuali de a considera homosexualitatea ca fiind un fenomen social şi politic şi de a solicita, implicit, statutul de minoritate cu identitate socială şi culturală proprie, este nejustificată. Opţiunile sexuale ale oamenilor ţin exclusiv de sfera lor privată. „Valorificarea” vieţii sexuale ca instrument politic este fundamental greşită.
Cred că fiecare persoană cu opţiuni sexuale diferite de cele normale (înţelegând aici prin normalitatea sexuală îmbinarea între plăcere şi capacitatea de procreare) poate să îşi exercite aceste opţiuni în propriul spaţiu privat, ca şi cuplurile heterosexuale, de altfel.
Pretenţia homosexualilor de a solicita dreptul de a întemeia familii este una neavenită în contextul în care familia (monogamă sau poligamă) nu s-a definit altfel decât heterosexual de-a lungul întregii istorii. La fel, rolul familiei nu este doar acela de a oferi un cadru oficial activităţilor sexuale ci are şi o dimensiune socială deosebit de importantă, în familie născându-se şi fiind educaţi copiii.

• Avorturile
În ciuda punctului de vedere generalizat şi „oficial”, credinţa mea este aceea că avortul este sinonim cu omuciderea. Copilul conceput, embrionul, este o fiinţă umană şi trebuie tratată ca atare.
Nu cred că cineva, oricine ar fi acea persoană sau instituţie, poate decide când sau între ce interval de timp o fiinţă umană mai este sau nu…..om.
Legat de acest aspect, consider şi eutanasia ca şi sinuciderea asistată ca fiind manifestări criminale în esenţa lor, sinuciderea nefiind doar o crimă faţă de darul vieţii primit de om de la Dumnezeu ci şi forma supremă de laşitate.
În consecinţă militez şi voi milita pentru incriminarea avortului sau asistării la aşa-numitele sinucideri „medicale”, ca omucidere şi cred în necesitatea condamnării lor penale.

• Proprietatea privată
Dreptul la proprietate privată este un drept indisolubil legat de de libertatea fiinţei umane. Proprietatea privată garantează posesorului libertatea economică a acestuia. Cred că nimeni nu poate atenta legitim la proprietatea privată iar Statul are obligaţia de a fi garantul acestei proprietăţi.

• Economia de piaţă
Istoria ne arată că nu există altă formulă economică care să poată oferi în acelaşi timp ocazia bună-stării materiale şi respectul faţă de libertate în afara economiei de piaţă.
Cred că economia de piaţă este unicul sistem economic ce poate fi acceptat nu doar pentru că şi-a dovedit funcţionabilitatea ci şi pentru că respectă libertatea fiinţei umane, dreptul acesteia la iniţiativă.
Statul este un rău necesar atunci când vorbim despre economia de piaţă. El este însă un rău necesar doar atunci când se rezumă la a fi garant al libertăţii individuale şi al dreptului la proprietate privată. Însă atunci când Statul se doreşte a fi actor economic, impune reguli, impozite şi taxe nejustificate de necesităţile stricte ale obligaţiilor sale de administrator al unei anumite societăţi, atunci Statul respectiv nu mai este un rău necesar ci un pericol la adresa proprietăţii private şi a libertăţii individuale.
Dar economia de piaţă nu poate funcţiona fără o etică, oferită de adevărata societate civilă: familia şi credinţa religioasă. Lipsa acestei etici ca şi, mai grav, înlocuirea ei cu o etică generată de ideologie, a provocat crize economice şi a generat mult temuta şi totalitara mentalitate corporatistă, un soi de comunism în haine capitaliste.
Economia de piaţă exclude din oficiu pretenţia la egalitate între fiinţele umane. Cred că acest lucru nu este unul rău. Fiinţele umane sunt şi trebuiesc încurajate să fie în concurenţă unele cu celelalte. Căci numai în urma unei concurenţe reale, persoanele umane îşi pot oferi şi pot oferi celorlalţi ceea ce pot da mai bun.

• Egalitatea
Cred că nu putem beneficia şi, mai important, nu trebuie să beneficiem decât de o singură formă de tratament egal: egalitatea în drepturi şi în obligaţii în faţa legii.
Egalitatea este un mit. Mai grav, este un mit ideologic, inventat în Iluminism şi cu consecinţe politice tragice în timpul revoluţiei franceze sau în contextul marilor ideologii totalitare şi criminale: comunismul şi nazismul. Căci acesta este blestemul cu miturile ideologice: ucid. Ucid mai întâi libertatea şi mai apoi iau şi viaţa.
Credinţa în egalitatea dintre oameni a făcut mai multe victime omeneşti decât orice altă idee din istorie. Căci atunci când egalitatea devine un obiectiv social automat generează ura de clasă, ura faţă de alteritate şi dorinţa de a nivela societatea.
Voi lupta pentru egalitatea în faţa legii a tuturor dar voi denunţa orice ideologie egalitaristă ca fiind liberticidă.

• Naţiunea şi naţionalismul
Cred că naţiunea este o realitate istorică de care trebuie să ţinem seama.
Naţionalismul nu este însă decât o formulă ideologică. Şi ca orice ideologie, este liberticid. Naţionalismului nu trebuie însă să îi opunem multiculturalismul, o altă ideologie, cel puţin la fel de nocivă. În schimb, cred că ar trebui să cultivăm virtuţile personale: demnitatea, onoarea, respectul faţă de propria tradiţie, faţă de propria istorie.
Cred că toţi avem obligaţia de a fi patrioţi, de a fi solidari cu propria noastră patrie, de a îi dori binele, de a învăţa să o iubim şi de a îi fi loiali, chiar şi cu preţul vieţii noastre.
Toţi trebuie să ne cunoaştem istoria în aşa fel încât să fim mândri de ea şi obligaţi faţă de înaintaşii noştri pentru a le prezerva valorile şi a le corecta greşelile.

• Europa unită
Cred că dorinţa unora de a vedea născându-se în Europa o replică a Statelor Unite este o utopie periculoasă. Europa a fost vatra naţiunilor şi este „condamnată” (vă rog să observaţi ghilimelele) să rămână o Europă a naţiunilor. Europa nu se poate împlini altfel decât ca un continent în care mai multe naţiuni cu civilizaţii şi istorii glorioase ajung să înlăture conflictul armat dintre ele şi să ajungă la o strânsă colaborare pe mai multe planuri.
Uniunea Europeană îşi propune însă mai mult. Numai că acest vis al funcţionarilor de la Bruxelles tinde să se transforme într-un coşmar al cetăţenilor din diversele naţiuni europene. Căci Uniunea Europeană se construieşte pe un proiect ideologic şi nu pe o realitate istorică.
Nu pot să nu îmi ascund îngrijorarea atunci când văd cum birocraţii de la Bruxelles preferă să ignore jocul democratic decât să îşi vadă visul periclitat. Felul în care se fabrică şi se impune popoarelor Europei o Constituţie ce ignoră cele două fundamente ale Europei: Creştinismul şi naţiunile, ar trebui să provoace valuri de revoltă la nivelul întregii Europe.
La fel, activitatea Comisiei europene şi a Parlamentului european, aparent nevinovată şi plină de rezoluţii inocente (precum interzicerea şnururilor de la hanoracele copiilor) este construită pe o logică liberticidă, ce trebuie, cred eu, monitorizată cu cea mai mare atenţie.

• Israelul
Susţin cauza Israelului. Cred cu fermitate în dreptul istoric al poporului evreu de a reveni în vatra sa: pământul Canaanului. Acest drept istoric al evreilor este la fel de legitim ca şi dreptul istoric al sârbilor asupra regiunii Kossovo (teritoriu cu o „independenţă” autoproclamată de către minoritatea albaneză) sau ca şi dreptul istoric al românilor asupra Transilvaniei.
Un anumit timp de propagandă pe care o consider a fi un antisemitism de stânga (cu nimic mai puţin nociv decât antisemitismul clasic) acuză Israelul de faptul de a oprima populaţia palestiniană. Un observator atent ar putea însă remarca faptul că acţiunile poliţieneşti sau militare ale Israelului sunt….defensive. Populaţia agresată, victimă a terorismului organizat şi susţinut de mai multe state islamice, este populaţia evreiască. Cât despre populaţia palestiniană, atunci când nu este o pepinieră pentru soldaţi şi kamikaze ai organizaţiilor teroriste, este o bună resursă de victime, atât de necesare pentru impresionarea opiniei publice occidentale şi reactivarea sentimentelor antisemite.
În general duşmanii Israelului uită un fapt esenţial. Miza organizaţiilor teroriste nu este înfrângerea Israelului ci nimicirea lui.
De asemenea cred că Israelul şi naţiunea evreiască sunt un model de patriotism şi de eroism pentru orice naţiune a lumii. Mi-aş dori ca poporul meu să manifeste aceiaşi dragoste de ţară, de neam şi de credinţă pe care o manifestă evreii.

• Antisemitismul
Cred că antisemitismul este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Creştinii nu au dreptul să se manifeste ca antisemiţi în contextul în care, pentru noi, Dumnezeu S-a făcut om şi şi-a întemeiat Biserica în sânul acestui popor.
Antisemitismul este însă o boală veche, atestată în Europa încă din timpul Imperiului Roman. Această boală a adus prea multă suferinţă asupra poporului evreu, culminând cu Holocaustul, ce nu este altceva decât combinaţia fetidă dintre inteligenţa demonică şi cea umană: omorul organizat la scară industrială.
Cred că trebuie să păstrăm vie memoria Holocaustului şi să facem tot ceea ce ne stă în putere ca nebunia antisemită să înceteze.
Legat de antisemitismul modern sunt nenumărate teorii ale conspiraţiei (cu privire la „înţelepţi ai Sionului”, grupuri oculte, masonerii şi organizaţii secrete), incredibil de stupide dar, în acelaşi timp, incredibil de populare. Refuz să cred că există conspiraţii oculte, altele decât negocierile secrete între state şi între concernele economice, negocieri pe cât de secrete, pe atât de fireşti într-o lume ce stă sub semnul complexităţii.

• Rusia
Rusia este şi va rămâne o ameninţare pentru democraţie. Aceasta pentru că vechea Rusie nu a înţeles ce presupune moştenirea imperială a Bizanţului iar noua Rusie este incapabilă să scape de visul panslavist al ţarilor şi de cel imperialist al comuniştilor sovietici.
Rusia (şi sateliţii săi, precum Bielorusia) sunt forme de manifestare a despotismului barbar şi al dispreţului faţă de om în Europa secolului XXI. Cred că regimurile politice de la Moscova (fără nici o excepţie, din păcate) ne ţin vie în memorie o lecţie teribilă: unde poate duce dragostea faţă de ţară şi dispreţul faţă de popor.
Cred că statele democratice trebuie să găsească soluţii cât mai rapide problemei dependenţei energetice de Rusia şi să evite să cedeze (cum din păcate au tot făcut) presiunilor de a susţine economic neo-barbarii precum Rusia şi China.

• Ciocnirea civilizaţiilor
Ca şi concurenţa dintre persoanele umane, ciocnirea civilizaţiilor este un proces natural şi firesc. Întâlnirea dintre civilizaţii, cred eu, nu are cum să fie altfel decât conflictuală. Tot ce putem face este să evităm ca această ciocnire între civilizaţii să fie sângeroasă. Iar dacă nu se poate altfel, trebuie să fim gata să pornim la război.
Cred că ideoologii precum multiculturalismul, tiermondismul, noua toleranţă sau corectitudinea politică nu fac decât să slăbească civilizaţiile occidentale în conflictul inevitabil şi, repet, natural cu celelalte civilizaţii ale lumii.
Utopiile stângiste şi pacifiste, neognosticismul şi sincretismul generat cultural de neomarxism în anii 60 sunt principalii responsabili pentru atentatele de la 11 septembrie şi pentru atacurile fundamentaliştilor musulmani. Occidentul a adoptat, la presiunea unei filosofii, în ultimă instanţă marxiste o atitudine tot mai slabă, incoerentă şi lipsită de încredere în propria sa civilizaţie.
Creştinismul a fost alungat din societatea occidentală fiind înlocuit de o ideologie ce, visând la o lume mai bună, a expus toate valorile civilizaţiei occidentale (inclusiv democraţia) atacurilor directe ale neobarbarilor.
Cred că o viziune pragmatică, străină de un spirit „telenovelistic” trebuie să domine reflecţia politică, ferind-o de utopii şi asumând ca fapt firesc (deşi regretabil) necesitatea războaielor.

• Comunismul
Comunismul a fost şi va rămâne cea mai nocivă şi mai criminală ideologie din istorie. Nu o spun eu, o arată cifrele.
Şi dacă pretindem că despre nazism nu se mai poate vorbi rezonabil după Holocaust (lucru cu care sunt total de acord), cred că acelaşi lucru este valabil şi despre comunism. Cred că este necesară condamnarea prin lege a comunismului în toate statele democratice. Cred că este necesar ca procesul comunismului să fie dus până la capăt.
Mai cred că avem obligaţia morală de a încerca răsturnarea regimurilor comuniste şi neocomuniste, fie că vorbim de absurda tiranie a lui Kim Jong Il, de regimul comunist „în două sisteme” din China, de dictatura fraţilor Castro sau de regimul deloc promiţător al lui Hugo Chavez.

• Nazismul
Nazismul a fost o ideologie ce a negat libertatea şi demnitatea persoanei umane. Rasişti, atei, cu o viziune socială egalitaristă, naziştii pot fi cu greu etichetaţi ca fiind la dreapta sau la stânga scenei politice. Înclin să îi văd ca fiind o erezie socialistă ce a încercat să fie mai criminală şi mai barbară decât „ortodoxia” bolşevică.
Coşmarul nazist a arătat încă o dată ce poate face ideologia din om: o bestie ce îşi neagă propria libertate transformându-se în călău al semenilor săi.
Cred că nazismul trebuie privit (împreună cu regimul comunist) ca fiind manifestarea violentă a Diavolului în istorie. De aceea, rememorarea crimelor nazismului este o bună soluţie pentru a evita renaşterea unor ideologii similare.

• Democraţia
Cred că nu există un sistem de guvernare mai bun pe acest pământ decât sistemul democratic. Şi mai cred că cel mai mare pericol pentru democraţie nu vine din partea inamiciilor exteriori (tirani, islamişti sau anarhişti) ci provine dintr-o tentaţie intelectuală internă: cea a ideologiei.
Democraţia nu este şi nu trebuie să se transforme în ideologie. Probabil nici nu ar trebui teoretizată prea mult. Democraţia trebuie să rămână o formă de guvernare în care o naţiune să fie guvernată prin reprezentanţi aleşi direct de către comunitatea cetăţenilor şi în care cetăţenii să fie consultaţi direct în toate problemele de maximă importanţă pentru aceştia.
Mai cred că democraţia este un bun teren unde diverse doctrine politice pot concura loial pentru captarea bunăvoinţei electoratului. De aceea consider firesc ca ideologiile nedemocratice să fie scoase în afara legii.

• Adevărul
Sunt unul din cei (tot mai puţini) care cred că există Adevărul şi care respinge în total acord cu Papa Benedict al XVI-lea „dictatura relativismului”.
Cred că sunt lucruri ce nu pot fi relativizate precum şi adevăruri ce trebuiesc spuse indiferent de consecinţe.
Una din greşelile majore ale civilizaţiei noastre occidentale este, după mine, cultivarea minciunii prin intermediul aşa-numitei corectitudini politice, ca şi impunerea de limite libertăţii de a proclama adevărul. Consider nefiresc ca adevăruri creştine, precum imposibilitatea mântuirii sufletelor homosexualilor, celor ce comit sau susţin avortul, celor ce duc o viaţă dezordonată şi plină de vicii, să nu mai poată fi rostite de către creştini pe motiv că ar.. discrimina.
Consider a fi şi o minciună evitarea afirmării unor adevăruri ce ar putea contribui la rezolvarea unor probleme. Ca să dau doar un exemplu: complexul de minciuni corecte politic ce învăluie problemele comunităţilor ţigăneşti- s-a ajuns până acolo încât s-a schimbat chiar numele acestei comunităţi.

• Islamismul
Islamismul este, în opinia mea rezultatul întâlnirii dintre religia islamică (integristă şi războinică prin propria sa natură) şi mentalitarea revoluţionară, născută din ereziile milenariste creştine.
Dacă însă islamismul este suficient de puternic să reprezinte acum o ameninţare asupra civilizaţiei occidentale, aceasta se datorează nu atât forţei islamiştilor cât slăbiciunii unui Occident care nu mai crede în el însuşi, în propriile valori, în propria istorie.
Cred că islamismul trebuie contracarat prin oprirea politicilor de „integrare” a musulmanilor din societate occidentală, „integrare” ce pare să fie mai degrabă sinonimă cu un efort de islamizare al Occidentului.
Mai cred că a sosit momentul ca Occidentul să fie ferm cu toţi cei care îi pretind să se schimbe după chipul şi asemănarea lor.

• Pedeapsa cu moartea
Tocmai datorită respectului pe care îl am faţă de demnitatea şi libertatea persoanei umane nu cred că este posibilă şi firească „reeducarea”, sub orice formă s-ar produce aceasta.
Cred că pedepsele penale nu au un rol de „reeducare” ci trebuie tratate ca…pedepse. Izolarea unei persoane de comunitatea faţă de care a greşit este menită, în opinia mea, să aducă iertare şi uitare pentru faptele comise, ideal şi pocăinţa făptaşului. De asemenea, prin duritatea ei, pedeapsa penală trebuie să fie un avertisment serios pentru orice potenţial infractor.
Există însă crime ce fac imposibilă iertarea, uitarea şi căinţa. Atunci pedeapsa nu poate să fie decât cea cu moartea. Departe de a fi o simplă reeditare juridică a „răzbunărilor” din vechime, pedeapsa cu moartea nu face altceva decât să lichideze un pericol pentru viaţa şi libertatea cetăţenilor şi să se constituie în exemplul cel mai ferm al lipsei totale de toleranţă pe care trebuie să o manifestăm faţă de infracţiune.

Comentarii»

1. vladica - Mai 16, 2009

bravo. frumos sistem. genial. astept sa vina australopitecii sa arunce cu noroi. ca nu se poate sa nu apara macar unul si asta cat de curand

2. Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic | Secolul 21 ~ 21st Century - Mai 16, 2009

[…] the article here: Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]

3. booktrotter - Mai 17, 2009

domnule duca, sper ca titlu textului este doar retorică, descrierea unei stări de spirit pe care v.o asumaţi. nu.mi pot închipui că acestă încăpăţânare v.ar urma fidelă şi in cazul în care vi s.ar demonstra că nu aveţi dreptate.

din textul dvs aş vrea să reţin pentru moment acestă frază:

„Departe de a fi o simplă reeditare juridică a „răzbunărilor” din vechime, pedeapsa cu moartea nu face altceva decât să lichideze un pericol pentru viaţa şi libertatea cetăţenilor şi să se constituie în exemplul cel mai ferm al lipsei totale de toleranţă pe care trebuie să o manifestăm faţă de infracţiune.”

as vrea sa va intreb care este relatia intre valorile spatiului spiritual crestin, valori pe care vi le asumati banuiesc in totalitate, şi această uluitoare apologie a pedepsei capitale. mai precis, prin ce procedeau ati reusit impacati gandul responsabilitatii uciderii unei persoane cu iubirea faţă de aproapele tău.

o a doua intrebare este cea referitor la eroare. sper ca sunteti de acord ca sistemul juridic este imperfect. inca nu am ajuns la stadiul in care faptele sunt introduse intr.un calculator, iar decizia juridica este impartiala. presupunand ca aveti perfecta intemeiere in sustinerea pedepsei capitale, cum deveniti coerent si consistent in sistemul dvs de valori cu eroarea judiciara, cu faptul ca exista posibilitatea (e suficient sa cautati pe net pentru a observa ca aceasta posibilitate e deseori transformata in realitate) uciderii unui om nevinovat?

ma rezum pentru moment la aceste doua intrebari.
as vrea sa inchei cu o observatie subiectiva: credeti ca un criminal care ucide un numar variabil de persoane de varste diferite, de la copii la adulti de ambele sexe prin procedee nu tocmai normale, ar prefera life prison sau death penalty?

4. vasilica - Mai 17, 2009

„Statul, în virtutea datoriei morale pe care o are faţă de Bisericile sărăcite şi prigonite în România de către autoritatea politică de la Alexandru Ioan Cuza încoace, are obligaţia de a se îngriji de salarizarea echitabilă a cleruluI”

Halal liberal, ieri cu Imperiul azi cu Statul (mama lor de coabitari); las-o balta cu teologia politica, esti pe langa…;zici ca Rusia n-a priceput mostenirea Bizantului, imi vine sa rad; de cand idolatrizam Bizantul, la urma urmei a fost un experiment nefericit, au cazut pe mana lor iar otomanii au profitat; biblioteca te asteapta…

5. booktrotter - Mai 17, 2009

inca o observatie: sinuciderea, eutanasia si avortul sunt crime la adresa vietii oferite, primite de la Dumnezeu, dupa cum spuneti.
fara a ne pierde in discutii despre dreptate şi iertare, cum aţi caracteriza pedeapsa cu moartea din aceasta perspectiva? este ea o crima? cum se impaca acest lucru cu caracterul sfant al vietii pe care doar Dumnezeu o poate oferi li lua?

6. Bogdan Duca - Mai 17, 2009

@vladica:
Multumesc mult.

@booktrotter:
Pedeapsa cu moartea nu este o crima ci o operatie chirurgicala. Crestinismul, in numele caruia se cere acum abrogarea pedepsei cu moartea pretutindeni in lume, nu a exclus aceasta pedeapsa niciodata, de fapt. Pana si Statul Vatican a abrogat pedeapsa cu moartea abia in anii 70 (din cate stiu eu, se poate sa gresesc si sa fie anii 80).

Este o diferenta intre crima si actiunea bratului secular de a proteja societatea prin indepartarea unor tumori.
Promit sa revin pe tema asta…

@vasilica:
Sunt conservator si nu libertarian extremist. Si categoric nu sunt anarhist. Cred ca Statul trebuie sa existe si cred ca Statul roman, in particular, are niste datorii materiale si morale pe care trebuie sa si le achite.
Cat despre Bizant….permiteti-mi sa fiu si eu romantic.

7. booktrotter - Mai 17, 2009

chiar v.aş ruga să vă precizaţi punctul de vedere în această problemă.
probabil că şi exprimarea mea a fost imprecisă. întrebările mele anterioare se refereau la „valorile spaţiului spiritual creştin”. se pare că a fost o formulare defectuasă. spunând acest lucru, am dorit sa intelegeti apartenenta pe care v.o asumati la valorile universal impartasite de orice crestin de orice confesiune din aceasta lume. banuiesc ca „sa nu ucizi” poate fi considerat un imperativ la care subscriu toate persoanele crestine.

nu am vrut bineinteles sa ma refer la Biserică şi la orice structură socială sau administrativă ce gestionează moştenirea spirituală a lui Isus Hristos. din simplul motiv că deciziile pe care aceste structuri le iau sunt perfectibile, failibile şi-sau variabile, pe cand, sa zicem Predica de pe munte nu cred ca este nici perfectibila si nici variabila. Sper ca sunteti de acord ca nu, asa cum spuneti, CRESTINISMUL nu a exclus aceasta pedeapsa, ci structurile sociale prin care s.a manifestat crestinismul in decursul timpului.
nu inteleg de ce deciziile statului catolic vatican de a abroga sau aproba pedeapsa cu moartea ar trebui sa va influenteze pe dumneavoastra.
amnesty international nu cere abrogarea pedepsei capitale in numele crestinismului, ci in numele unui umanism, sa.i spunem, commmon sense humanism.
continuand….alegoria dvs cu practicile medicale (lasand la o parte faptul ca nu m.ai lamurit deloc de ce pedeapsa cu moartea nu este o crima, din moment ce doar Dumnezeu ofera viata si din moment ce avortul, sinuciderea le considerati crime) stiti foarte bine ca interventiile chirurgicale au loc (cel putin in statele civilizate) in lipsa oricarui alt mijloc eficient de remediu. chiar nu vedeti nicio alta modalitate de a pedepsi?

imaginea pe care o propuneti este exagerata si din alt motiv.(probabil se bazeaza si pe interpretarea Statului ca un intreg). tumora este indepartata din organism deoarece altfel ar duce la moartea acestuia. de ce moartea mai bine decat incarcererea reprezinta indepartarea din organism?

astept cu nerabdare raspunsurile dumneavoastra in urmatoarea perioada.

8. booktrotter - Mai 17, 2009

error
exprimarea „…(lasand la o parte faptul ca nu m.ai lamurit” nu este una ireverentioasa, ci pur si simplu lui „m.ai” îi lipseşte un „ţ”.

9. Dan Patrascu - Mai 17, 2009

Interesant sistem de gandire. Nu sunt intru totul de acord cu ciocnirea civilizatiilor. Cred ca lucrurile sunt putin mai nuantate, chiar daca, in principiu aveti dreptate. Am recitit de putin timp Ciocnirea Civilizatiilor, pentru ca doresc sa fac un studiu comparativ a aceste carti cu o alta opera de capatai: Sfarsitul istoriei si ultimul om, de Fukuyama.
Apropos de Fukuyama, in cartea sa am gasit un fragment de eseu scris de VAclav Havel despre comunism. Pornind de la acel fragment am facut o scurta reflectie despre comunism. Consider ca raul pe care l-a provocat comunismul nu poate si nu trebuie cuantificat doar prin prisma victimelor, ci si prin prisma actiunii sale subliinale. Puteti consulta materialul la http://www.patrascudan.wordpress.com .

10. costin - Mai 17, 2009

mi-a facut placere sa citesc articolul. intr-o lume care o cam ia razna, un astfel de text vine o adiere de aer proaspat. intr-o lume nebuna bunul simt, masura si realismul inteligent devin nonconformism. „Cool” chiar!

11. Dan Patrascu - Mai 17, 2009

Mi se pare chiar interesant acest sistem de gandire. Sunt de acord cam cu toate punctele, dar consider ca referitor la „ciocnirea civilizatiilor” trebuie nuantat putin. Tocmai am recitit „Ciocnirea civilizatiilor” a lui Huntington, caci doresc sa fac un studiu comparativ cu o alta opera importanta, si anume „Sfarsitul istoriei si ultimul om” scrisa de Francis Fukuyama.
Si apropo de Fukuyama, pornind de la o parte din eseul lui Vaclav Havel „The Power of the Powerless” am incercat sa meditez putin asupra comunismului. Cred ca atrocitatea acestei ideologii/regim nu trebuie cuantificata doar prin intermediul victimelor ci si prin actiunea sa subliminala de distrugere a oamenilor din interior.
http://www.patrascudan.wordpress.com

12. Transsylvania Phoenix - Mai 17, 2009

Care este pozitia ta in ceea ce priveste dreptul unui cetatean obisnuit de a poseda arme de foc?

13. Bogdan Duca - Mai 17, 2009

@ Dan Patrascu
Astept cu interes comparatia intre Huntington si Fukuyama.

@Costin
Multumesc mult.

@Booktrotter
Maine o sa va raspund la provocarea de pe blogul dumneavoastra. Promit.

@ Transsylvania Phoenix
Cred in proprietate si in dreptul nostru de a ne apara viata si proprietatea. Implicit, cred ca avem nevoie si de arme pentru a ne apara viata si proprietatea.
Apoi, in contextul in care infractiunile armate se inmultesc si in Romania, este absurd sa nu oferi si cetatenilor onesti sansa auto-apararii.
Sunt cucerit de Constitutia americana care nu doar permite ci, intr-o anumita interpretare, chiar impune obligatia de a detine arme de foc pentru….apararea cetatenilor de eventualitatea instalarii unui regim tiranic.

Transsylvania Phoenix - Mai 18, 2009

Multumesc. Am sa-ti postez raspunsul pe blogul meu.
Curaj si mult noroc. Sper ca intr-o buna zi sa te vad Presedintele Romaniei.

14. Mircea Popescu - Mai 18, 2009

Pãrul de un negru viguros este corect pieptãnat spre stînga, lãsînd sã se vadã fruntea înaltã ºi simetricã. Ochii sînt iuþi ºi privirea intensã – în combinaþie cu fruntea, trãdeazã o inteligenþã cu totul ieºitã din comun. Buzele subþiri, dantura perfectã, pomeþii obrajilor accentuaþi. Pielea are culoarea serilor de varã ºi gestul acesta, cu mîna stîngã ridicatã pînã la nivelul umãrului ºi degetele încordate îndreptate în sus, ca ºi cum ar prinde decisiv un mãr, denotã putere de cea mai purã extracþie. E ciudat cum poate sã emane atîta ºi asemenea putere o femeie cu o aºa staturã, cu o aºa talie, cu atîta feminitate graþioasã, cu o constituþie fragilã, care obiºnuieºte sã cînte la pian în clipele sale de singurãtate (îmi imaginez uºor pianul enorm aºezat pe parchetul aristocrat, falduri grele de perdele de brocart îl feresc de lumina ferestrelor înalte ºi doar lumini discrete, de paloarea lumînãrii, cuprind realitatea aceasta, iar silueta suavã atinge îngînduratã clapele: desigur, Chopin…). Privesc îndelung fotografia fãcutã secretarului de stat american pe 18 ianuarie, în timp ce conferenþia la renumita universitate „Georgetown” din Washington DC. Doamna Rice are aerul suprem al unei feline crude, bine manieratã ºi fermã. Mã fascineazã. Este atît de persuasivã, de inteligentã, de fermecãtoare! Trec cu greu de la fotografie la textul conferinþei. Va fi, ca de atîtea ori cu doamna Rice, o trecere de la un fel de ameþealã cãlduþã ºi confortabilã la o luciditate ca aerul rece al unei nopþi de iarnã perfectã.

15. Bogdan Duca - Mai 18, 2009

@Transsylvania Phoenix:
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si onorante. Din pacate, Romania nu e SUA. Natiunea noastra, desi se declara crestina la toate colturile de strada, pare complet dezinteresata de toate temele de pe agenda Dreptei crestine.
Va spun sincer, ambitia mea este aceea de a ajunge in Parlamentul european ca sa deranjez pe domnii, doamnele domnisoarele si persoanele de sex incert de pe acolo… Altceva nu mai putem face, oricum.
Sansa UE si a Romaniei este reprezentata de Statele Unite. Nu pot decat sa ma rog sa revina conservatorii la putere acolo.

16. Transsylvania Phoenix - Mai 18, 2009

D-le Duca, nu dispera. Sint foarte multe asemanari intre psihologia maselor din America si cele din Romania. Dovada? Americanii tocmai au dat dovada de prostie tipic Romaneasca: l-au ales pe cel mai nepotrivit si incompetent candidat: Obama.
Insa…citeodata in America politicienii sau sportivii care pornesc o cursa dintr-o intr-o pozitie dezavantajata sint numiti „underdog”.
De multe ori „underdogs” reusesc sa cistige pentru ca isi folosesc inteligenta si inventivitatea ca sa recupereze handicapul de la start: lipsa de bani, sponsori si popularitate. Pe parcurs lumea incepe sa-i admire si sa-i ia in seama tocmai pentru ca sint diferiti fata de restul competitorilor si au dat dovada ca pot lupta chiar dintr-o pozitie dezavantajata. „against all odds” De unde vine expresia „everybody loves an underdog”.
Iti urez mult noroc, curaj si determinare; dreptatea si adevarul sint de partea ta iar asta este cel mai important lucru.

17. machiavellian - Mai 18, 2009

Vad ca tot e la moda sa ti se ceara parerea. Bogdan, comenteaza asta:

„Nu sint adeptul casatoriilor homosexuale, dar admit dreptul la uniuni civile.”

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5713738-discutie-online-traian-ungureanu-impozitul-forfetar-creatia-psd-fost-propus-laudat-inca-din-16-iulie-2008-constantin-nita-membru-psd.htm

Stiu ca te intrebai de ce nu l-au nominalizat cei de la AF. Acum banuiesc ca ti-ai primit raspunsul.

18. Bogdan Duca - Mai 18, 2009

@ machiavellian:

Cred ca intrebarile adresate mie au scopul de a ma testa si nu sunt rodul unei (in definitiv nejustificate) admiratii fata de un tip ca mine.
Traian Ungureanu ramane inca pentru mine jurnalistul ale carui comentarii pe teme de politica externa merita citite cu toata atentia.
Din pacate pentru el, Traian Ungureanu a renuntat la valori pentru a se dedica unei persoane- Traian Basescu. Aceasta admiratie l-a determinat sa o consilieze pe Anca Constantinescu in alegerile pentru Parlamentul european. Care Anca Constantinescu? Doamna deputat „ciocu mic”.
Aceasta admiratie l-a facut sa devina candidatul PD-L si sa faca declaratii care sa il prezinte ca fiind un europarlamentar model.
De aici si chestiunea cu homosexualitatea…
Desigur ca sunt dezamagit…Dar ce sa ii fac domnului Ungureanu? E insa o lectie pentru crestini: putem vedea unde duce idolatria.

Insa, in contextul in care Parlamentul european este un soi de Komintern cu veleitati liberale, domnul Traian Ungureanu va fi mai mult ca sigur unul din relele cele mai mici.

19. Bogdan Duca - Mai 18, 2009

@Transsylvania Phoenix:

Am retinut expresia „underdog”. E chiar un…concept pe care as vrea sa il valorific.

20. machiavellian - Mai 18, 2009

Cred ca m-ai inteles gresit. Eu doream parerea ta. Nu incercam nici sa te testez (cum a facut booktrotter) si nici nu incercam sa insinuez vreo „admiratie nejustificata”. Iar raspunsul l-am primit, multumesc.

Dar, te rog, nu-mi mai spune de „rele mici si mari”. Ca desi e mai bine sa te scalzi in mocirla decat in troaca porcului, dupa nici una din ele nu iesi curat.

21. Bogdan Duca - Mai 18, 2009

Politica se face si cu rele mai mici. In definitiv, votul alb, pe care unii conservatori il lauda, nu este deloc o virtute. Ca urmare trebuie sa votam alegand rele mai mici. Eu nu pot vota cu TRU pentru ca nu pot vota cu PD-L. Insa daca TRU va sustine puncte de vedere in care sunt de acord cu el, desigur ca il voi sustine.
Aceasta fara sa cred ca Traian Ungureanu are dreptate totdeauna.

22. name - Mai 21, 2009

da, m-ati speriat. portretul condoleezzei + arme + pedeapsa capitala. mi-am amintit, fara implicatii doctrinare, pasajul asta (cap.13).
http://www.tiuk.reea.net/14/sandu_letopizdet.html

sper sa reveniti la idei, sa scapati de exaltati si de admiratori emotivi.

23. Bogdan Duca - Mai 22, 2009

@name

Nu inteleg de ce este de speriat imaginea doamnei Rice. O femeie de o inteligenta sclipitoare, rafinament intelectual de invidiat, o frumusete distinsa si o cariera academica,politica si de afaceri de tot respectul poate….sa sperie?
Cat despre armele de foc, ele pot sa sperie doar atunci cand sunt in mainile infractorilor. Or ele sunt in mainile acestora. In timp ce noi suntem dezarmati (la propriu) de o legislatie ce acorda mai multe drepturi criminalului decat cetateanului onest.
Cat despre pedeapsa capitala: sa va puneti o clipa in pielea celui caruia un criminal i-a violat si ucis copilul. Cum v-ati simti sa aflati ca trebuie sa platiti din impozitele dumneavoastra, „pedeapsa” cu ani „grei” de inchisoare a acelui criminal, care trebuie sa se bucure de caldura, o anumita ratie alimentara, televizor in camera, posibilitati de recreere si chiar si de sex?

Multumesc pentru indemnul la lectura…E foarte trist acest text recomandat de dumneavoastra. Foarte trist….

name - Mai 27, 2009

D-na Rice a fost consilier în probleme de securitate nationala (2001-2005) si Secretar de Stat (2005-2009). Asta ma sperie, ceea ce a fost si a facut. Pe de alta parte nu ma las sedus de imagine. Nu înteleg cum credeti concomitent în Dumnezeu dar si în chipul cioplit.

Credeti ca ne vom putea apara cu pistolul de o armata de mercenari dotati cu tehnica militara de ultima ora ? Dar, fara îndoiala, ne vom putea ucide între noi, arunca in aer, decima. Priviti în Irak sau Sudan.

Nu ma gîndesc la grozavii criminale si resurse platite pentru întretinerea puscariasilor. Ma gîndesc ca într-o buna zi Simulacrul ne va putea ucide legal, lasîndu-ne copiii fara aparare.

Intru pe blogul acesta pentru a citi. V-am împartasit temerile, nicidecum nu v-am îndemnat la lectura. Nici macar nu-mi permit sa va recomand vreun text. Poate ma ajutati sa-mi înteleg teama. Explicati-mi de ce este trist acel text.

24. booktrotter - Mai 22, 2009

Bogdan Duca, o discuţie măcar la limita raţiunii nu se poate purta cu tine. Observi că am schimbat registrul pronumelor personale. Îmi menţin totuşi părerea anterioară, sunt câteva idei pe care le împărtăşesc cu tine. Faptul că în această problemă particulară (lgbt) eşti pur şi simplu iraţional, mă face să cred că am avut dreptate în a considera fundamentalismul creştin drept una din originile lipsei de toleranţă a românilor.
De ce eşti iraţional? Te.am rugat, în textul anterior de pe blogul meu, să cădem de acord măcar în această privinţă: din pdv al psihiatriei şi psihologiei, homosexualitatea nu este o perversiune sexuală şi nici o boală psihică, fapt dovedit de oameni imparţiali, şi mai ales, de oameni ce îşi asumă rigoarea cercetării ştiinţifice. Continui să sugerezi acest lucru mecanic, ca o moară hodorogită de platitudini.

În privinţa pedepsei capitale:
1. n.ai fost niciodată într.un penitenciar, altfel n.ai povesti aberaţii gen căldură, sex recreere, televizor.
2.nu poti, pur si simplu nu poti sa sustii pedeapsa cu moartea pe considerente puerile cum ar fi ochi pt ochi. nu poti sa sustii pedeapsa cui moartea doar pe considerente morale. adu.mi domnule studii psihologice şi statistice care să arate rata omorului deosebit de grav printre alte infractiuni, adu.mi studii carele sa arate tipologiile si efectele incarcerarii de lunga durata asupra psihicului uman. ce rezolvi cu moartea? modalitatile in practica actuala iti ofera o moarte rapida si fara prea mari complicatii, cu excepetiile de rigoare. nu crezi ca detentia pe viata, in conditiile in care studiile ar arata ca 80 la suta din condamnati o iau razna, ar fi de preferat?
si mai las.o moarta….nimeni nu se bucura in inchisoare.
per total, e ultima intrevedere cu aberatiile pe care le produci.

25. Bogdan Duca - Mai 22, 2009

@booktrotter:

Nu exista un punct de vedere al psihiatriei si psihologiei ci exista punctele de vedere ale unor psihologi si psihiatri (fie ei si majoritari). Aceste puncte de vedere au fost codificate in niste documente la inceputul anilor 70, in plina revolutie sexuala si intr-un context intelectual foarte bine conturat ideologic.
Asa ca valoarea stiintifica a acestor documente nu e straina de valoarea stiintifica a aprecierilor Academiei sovietice fata de descoperirile lui Miciurin.

26. machiavellian - Mai 22, 2009

Las-o balta, booktrotter.

„din pdv al psihiatriei şi psihologiei, homosexualitatea nu este o perversiune sexuală şi nici o boală psihică, fapt dovedit de oameni imparţiali, şi mai ales, de oameni ce îşi asumă rigoarea cercetării ştiinţifice.”

Cand s-a facut trecerea de la DSM-III la DSM-IV si s-a scos homosexualitatea dintre bolile psihiatrice, unul dintre argumente a fost „lumina” adusa asupra problemei de catre Alfred Kinsey. Il tii minte pe Kinsey, ala care a ajuns la concluzia ca 10% din populatia adulta este homosexuala si 36% din populatia adulta a avut un contact homosexual in timpul vietii? Este acelasi Kinsey despre care un mare statistician spunea ca „O alegere aleatorie a trei persoane ar fi fost mai buna decat un grup de 300 ales de Kinsey”.

http://www.swlearning.com/quant/kohler/stat/biographical_sketches/bio15.1.html

Ce sa mai vorbim de faptul ca in esantionul lui Kinsey, 25% au fost in inchisoare si 5% erau barbati care se prostituau cu alti barbati. Foarte reprezentativ pentru intreaga populatie, ce sa zic.

„modalitatile in practica actuala iti ofera o moarte rapida si fara prea mari complicatii, cu excepetiile de rigoare. nu crezi ca detentia pe viata, in conditiile in care studiile ar arata ca 80 la suta din condamnati o iau razna, ar fi de preferat?”

Aha, deci moartea se poate face facil, nici o complicatie. Bun, am inteles. Apoi 80% din detinuti o iau razna (banuiesc ca vorbesti de cei pe viata, desi esti cam ambiguu, poate ne dai shtudiile, sa vedem singuri). Am inteles si asta. Deci ori extrasul din textul tau contine si raspunsul la intrebare, ori ai o placere masochista sa te autocontrazici.

27. booktrotter - Mai 23, 2009

aha, si revolutia sexuala tot continua din 68 incoace nu? contextul intelectual o sa fie acelasi si la DSM V, ala carele o sa apara in 2012, nu? daca ajungem pana prin 2030-32, cand o sa apara dsm VI, tot revolutia sexuala ie motivul malefic pt care homosexualitatea o sa ramana scoasa din dsm? si eu fraierul de mine, credeam ca e progresul cercetarii. ntz, ntz…
despre terapia de reconversie ce pareri aveti? ie ….buna?

machiavellian, as dori sa.ti comunic ca procesul trecerii de la un dsm la altul e unul foarte complex şi de durata şi in niciun caz o intrare nu este scoasa sau adaugata decat daca o gramada de chestii converg in aceasta decizie. apoi, homosexualitatea a fost scoasa inca din DSM II.

both of you, nici unul dintre noi nu este lector in genealogia ideilor, aşa că ar trebui să ne limităm la opiniile pe care le putem susţine.
a nega ceea ce se afirmă clar în 3 editii ale DSM (punand la socoteala si draftul DSM V care va fi facut public in acest an) mi se pare intr.adevar o mentalitate prizoniera propriilor idiosincrazii si prejudecati, by all means asemănătoare evului mediu.
machiavellian, scrie.le te rog repede o scrisoare task force (astfel este numit colectivul ce editează DSM) şi roagă.i să se mai gândească odată la kinsey şi la revoluţia sexuală înainte de a continua cu omiterea homosexualităţii dintre bolile psihice.

„Nu exista un punct de vedere al psihiatriei si psihologiei ci exista punctele de vedere ale unor psihologi si psihiatri (fie ei si majoritari)”.

deci admiţi că majoritatea se poate înşela sau acţiona din motive nu tocmai oneste? da, admiţi asta, altfel nu ai fi scris fraza de mai sus.
din nefericire, în cazul de faţă opinia a vreo 40 de mii de psihologi si psihiatri conteaza mult mai mult decat presupoziţiile culturale. it just doesn.t work like that, cu majoritati sau minoritati. de obsedează cumva cuplul acesta de termeni? cum ar fi să spunem că o majoritate impresionantă de cercetători admit că 2+2=4?

28. machiavellian - Mai 24, 2009

„aha, si revolutia sexuala tot continua din 68 incoace nu?”

Daca tot e vorba de Kinsey si de revolutia sexuala, chiar sa ne limitam la ceea ce putem sustine. Kinsey si-a scris cartile in 1948 si 1953. Deci prima bila neagra.

„apoi, homosexualitatea a fost scoasa inca din DSM II.”

Nu, homosexualitatea este prezenta in DSM II, la 302.0, langa

„despre terapia de reconversie ce pareri aveti? ie ….buna?”

Terapia de reconversie are sanse de maxim 60%, depinde pe cine citezi. De altfel, nici psihoterapia care inca se aplica nu are sanse mai mari de reusita. Si mai mult, unele studii mai noi spun ca sertralina sau paroxetina (antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei) nu sunt mai eficiente statistic decat placebo, dar asta nu inseamna ca depresiile sunt un lucru normal si sanatos, nu? A doua bila neagra.

„mi se pare intr.adevar o mentalitate prizoniera propriilor idiosincrazii si prejudecati, by all means asemănătoare evului mediu.”

Banuiesc ca nu trebuie sa-ti explic de ce acesta este un sofism, deoarece stii si tu, nu? A treia bila neagra.

„deci admiţi că majoritatea se poate înşela sau acţiona din motive nu tocmai oneste?”

Eu cel putin admit ca o majoritate, fie ea si stiintifica, se poate insela. De ce toate ghidurile pentru tratarea bolilor de inima spun ca trebuie redus neaparat consumul de grasimi saturate cand exista studii care spun ca, cel putin in cazul femeilor, consumul de grasimi saturate e favorabil in cardiopatia ischemica sau in sindromul metabolic (considerat factor de risc pentru boli cardiovasculare)? A patra bila neagra.

„cum ar fi să spunem că o majoritate impresionantă de cercetători admit că 2+2=4?”

Faci confuzii grosolane, dar rau de tot. 2+2=4 se deduce din definitia numerelor naturale si din proprietatea tranzitivitatii. Definitia lui 4 este 3+1, al lui 3 2+1 samd. Dar hai sa revenim la oile noastre.

Inainte de 1800 in Europa se considera ca daca dai drumul la sange dintr-o vena era benefic pacientului. Prin 1900 dogma oficiala in fizica era mecanica newtoniana. Dar probabil ca conform sofismului tau statistic acestea sunt singurele adevaruri posibile, ca doar majoritatea primeaza. Deci hai sa-i injuram pe Pauling, Einstein, de Broglie, Schroedinger, Heisenberg si Dirac, ce cu atata mecanica cuantica? A cincea bila neagra.

„both of you, nici unul dintre noi nu este lector in genealogia ideilor, aşa că ar trebui să ne limităm la opiniile pe care le putem susţine.”

Intocmai. Limiteaza-te la ce poti sustine. Poti tu argumenta ca homosexualitatea nu este boala? Poti folosi toate tratatele de anatomie, toate tratatele de psihiatrie de care ai nevoie, toate studiile stiintifice posibile, dar demonstreaza-mi irefutabil (te las sa folosesti si statistica matematica daca iti e utila).

Pana atunci, 5 bile negre sunt cam mult pentru o pagina de text.

29. razvan - Iunie 1, 2009

bogdan, propun sa urmaresti acest filmulet. te vei distra, sint convins.e despre conservatori

30. Despre conservatorism. Și mai ales despre conservatorismul meu « Noul Conservatorism - Noiembrie 16, 2009

[…] lor. Ceea ce am declarat despre crezurile mele în alte pagini ale acestui blog (mai ales în textul “Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdic”) este şi va rămâne valabil. Cu toate acestea îmi doresc să rămân un om al dialogului şi o […]

31. George - Aprilie 15, 2010

Te rog sa muti ultima ta valoare chiar sub prima, si poate o sa-ti sara si tie in ochi contradictia. Multumesc.

32. George - Aprilie 15, 2010

Am uitat si bibliografia:

1) Sa nu ucizi. (dintre valorile impartasite de Moise)

2) Nu judeca pe alti ca sa nu fi si tu judecat

3) multe altele

Evident acum se pare ca am incalcat si eu regula de la punctul 2)…

33. Platforma unui conservator român | În Linie Dreaptă - Septembrie 8, 2011

[…] Se merită citit… cine ştie, poate descoperiţi afinităţi. Eu unul am descoperit destule.Să vă speriu? Valorile de la care mă încăpăţânez să nu abdicPS – 18 octombrie 2010 Între timp, Bogdan Duca i-a susţinut pe Geoană şi Crin Antonescu […]

34. Naţionalismul | alphablog.ro - Decembrie 5, 2012

[…] Repudiem naţionalismul, dar uităm că naţionalismul a născut naţiunea, iar naţiunea naţionalismul. Nu se poate una fără alta. Restul e „balivernă conservatoare”. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: