jump to navigation

Neajunsurile Dreptei româneşti Mai 1, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Voi începe cu mărturisirea crezului meu politic: mă consider a fi un conservator creştin, adept necondiţionat al economiei de piaţă şi al respectului faţă de proprietate. Cred că societatea (şi nu numai cea românească) trăieşte consecinţele nefericite ale tragicului eveniment reprezentat de Revoluţia franceză.

Mai cred că destinul omenirii este pecetluit, umanitatea fiind condamnată să ajungă la un sfârşit tragic din care numai Dumnezeu o va mai salva prin ceea ce numim sfârşitul lumii.

Cred că un conservator autentic trebuie să fie un reacţionar, dar mai cred că misiunea lui nu este aceea de a provoca contra-revoluţii ci doar aceea de a păstra vie în memoria societăţii credinţa că binele umanităţii nu poate fi oferit nici de revoluţii, nici de ambiţioase inginerii sociale, această lume nefiind altceva decât o „vale de lacrimi” pentru „surghiuniţii fii ai Evei”. Ca urmare, Raiul pe pământ nu numai că nu este posibil dar orice aspiraţie de acest gen nu poate fi decât o luciferică tentaţie.

Acestea fiind spuse intervin şi eu într-o polemică ce a început să „încingă” blogurile. Este vorba de un articol al profesorului Paul Gottfried, un respectabil gânditor conservator american. Articolul îl puteţi citi aici. Este vorba de un articol de opinie, discutabil şi care ar fi fost bioe să provoace o polemică…constructivă.

Receptarea articolului în mediul românesc a fost însă condiţionată de haosul ce domină gândirea românească de dreapta. Articolul a devenit un bun prilej pentru a înteţi focul în care se perpelesc inutil toţi „dreptacii” noştri.

Fac abstracţie de limbajul vulgar al unor participanţi la această polemică. Mihail Neamţu a atras foarte bine atenţia asupra lipsei duhului creştin din acest fel de a polemiza.

Mă voi referi însă la personajele implicate în această polemică, fiecare în parte, reprezentativă pentru ceea ce am putea numi „dezbinata familie a Dreptei româneşti”. Unele persoane menţionate aici nu s-au implicat în polemică ci au fost implicate, probabil fără voia lor.

Voi începe, desigur, cu domnii Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu, autorii cărţii „A treia forţă. România profundă”, o carte manifest. Se pare că domnul Mircea Platon ar fi fost chiar cel care a inspirat articolul „buclucaş” al lui Paul Gottfried…

A treia forta

Am avut prilejul de a discuta şi polemiza de câteva ori (nu suficiente!) cu domnii Platon şi Hurduzeu. Am devenit un personaj al cărţii domniilor lor, chiar. I-am cunoscut personal, am primit cartea cu dedicaţie, am asistat la lansare…

Mai mult chiar, am încercat acum câteva luni să iniţiez un dialog cu cei doi domni, dialog respins de domnul Mircea Platon ce m-a trimis la….Tismăneanu „al meu”. Enfin…

Domniile lor sunt nişte personaje atipice pentru Dreapta românească. Amândoi se declară conservatori şi, indubitabil, sunt. Dar viziunea domniilor lor este mult mai elastică decât cea a admiratorilor. Îmbrăţişaţi de către o bună parte a ortodoxiştilor, priviţi cu relativă simpatie de către neolegionari, domnii Platon şi Hurduzeu încearcă să împace conservatorismul american cu o gândire socială catolică tradiţionalistă şi cu un naţionalism românesc de descendenţă interbelică.

Deci izvoarele domniilor lor sunt mult mai ramificate decât viziunea politică a grupului de ucenici politici ai părintelui Iustin Pârvu şi categoric superioare intelectual ideilor simpliste valorificate de militanţii neolegionari sau din gruparea Noua Dreaptă.

Domniile lor au însă, din punctul meu de vedere. două mari probleme: prima este reprezentată de acel amestec de păşunism, filetism ortodox şi naţionalism european care produce credinţa greşită conform căreia poporul nostru ar fi mai cu moţ decât altele. Dacă domnii Platon şi Hurduzeu nu o spun direct, adepţii lor o cred.

Al doilea păcat este acela că lasă impresia că unica problemă a Dreptei româneşti este reprezentată de curentele de centru-dreapta. stângă îndreptăţită şi dreapta stângace ce împestriţează familia noastră.

Ca urmare, domniile lor au un hobby: deconstruirea Dreptei prin inepuizabile polemici cu cei din familia noastră. E bine? E rău? Eu cred că trebuie să ne coerentizăm discursul dar nu cred că trebuie să ideologizăm Dreapta oferindu-i un singur discurs şi o singură biblie: cartea domnilor Platon şi Hurduzeu.

În definitiv marea calitate a noastră (care este şi marele defect al „mişcărilor” noastre) este libertatea şi individualismul. Nu putem să fim „un cuget şi o simţire”.

Aceste polemici ale domnilor Platon şi Hurduzeu nu fac decât să ne dezorienteze. Stând să vedem cine are dreptate, Platon sau Tismăneanu, Hurduzeu sau Patapievici, pierdem din vedere faptul că lumea aceasta, ignorând şi pe Platon, pe Tismăneanu ca şi pe Duca merge spre utopia finală fără să aibe parte de toată opoziţia pe care i-am putea-o contrapune.

Un alt personaj al polemicii este, desigur, Tismăneanu.

Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismăneanu este asociat în această polemică cu Horia Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Mihail Neamţu. Eu îl voi „disocia” dintr-un motiv pe care îl voi explica mai jos.
Vladimir Tismăneanu, spre deosebire de majoritatea beligeranţilor este politolog. Şi nu un politolog oarecare ci o personalitate academică cunoscută şi recunoscută şi dincolo de „ograda” României.
El este un om de centru-dreapta, suficient de moderat ca să punem accentul pe ideea de „centru”. Dovadă capacitatea domniei sale de a găsi calităţi chiar şi lui Barak Obama, spre stupoarea multora.

Marea calitate a lui Vladimir Tismăneanu este anticomunismul său ferm, anticomunism ce nu se limitează doar la condamnarea comunismului de formaţie leninistă şi stalinistă. Din păcate însă acest anticomunism al său l-a determinat să se alieze doctrinar cu cine nu trebuie: Adam Michnik şi, desigur, devierea de dreapta a socialismului românesc, Partidul Democrat-Liberal condus de Traian Băsescu.

El însă nu este victima propriilor defecte ci a calităţilor sale. Nu se supără nimeni pe el pentru că ar fi prea pro-Obama sau că ar gira prea mult stânga europenizată poloneză (Michnik- Geremek) sau că ar fi necritic şi solidar cu actuala guvernare socialistă de la Bucureşti. Asta îi deranjează doar pe unii din prietenii sinceri ai domniei sale, între care şi subsemnatul.

El este acuzat de mulţi din familia Dreptei tocmai pentru calităţile sale. Prima calitate este aceea de a fi un fost marxist şi de a fi avut puterea de a scăpa din vraja utopiei dedicându-şi apoi viaţa combaterii ei. Cu toate acestea mulţi din familia Dreptei îl acuză pe mai departe pentru ceea ce a fost (sau mai bine spus, pentru ce au fost părinţii săi) şi nu pentru ceea ce este el acum.

A doua calitate a domnului Tismăneanu este aceea de a aparţine unei naţiuni demne de tot respectul: poporul evreu. Dar asemenea calitate nu poate fi apreciată la justa sa valoare de către aşa-zişi creştini care comit păcatul antisemitismului.

Domnul Patapievici este şi indubitabil un om de dreapta. Mai la dreapta decât domnul Tismăneanu şi mult mai clar în expunerea poziţiei sale decât domnul Liiceanu. Incontestabil, domnia sa este un conservator autentic şi un om cu o viziune intelectuală ce l-ar propune din oficiu ca lider spiritual al Dreptei româneşti de la noi.

Horia Patapievici

Dar opţiunile politice imediate ale domniei sale (susţinerea necondiţionată pentru Băsescu şi PD-L) precum şi gafele monumentale comise din postul de conducere a Institutului Cultural Român, au creat nenumărate prilejuri pentru contestarea rolului domniei sale.

Un alt nume vehiculat în această dezbatere este cel al lui Mihail Neamţu.

Mihail Neamtu

Despre Mihai Neamtu se vorbeste din ce in ce mai mult. Nimeni nu ii poate insa contesta conservatorismul crestin autentic şi cultura serioasă. Însă i se reproşează faptul că Mihail Neamţu s-a despărţit de ortodoxism evoluând spre Ortodoxie fără să facă însă compromisuri ecumeniste (deşi este, indubitabil, un spirit ecumenic).

Criticile aduse lui Mihail Neamţu vin mai ales dinspre Dreapta ortodoxistă, Dreaptă incapabilă să depăşească tentaţia legionarismului. Dar, cred eu, dacă Ortodoxia românească doreşte să îşi construiască un discurs social critic, o doctrină socială autentic creştină şi capabilă să dea seama de semnele timpului, nu o va putea face fără oameni precum Mihail Neamtu.

Anunțuri

Comentarii»

1. Neajunsurile Dreptei româneşti | Secolul 21 ~ 21st Century - Mai 1, 2009

[…] the original here: Neajunsurile Dreptei româneşti This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]

2. Bogdan - Mai 1, 2009

si uite asa ar trebui sa ne ducem spre PNL-ul lui Chucky, marele partid de traditie, adevarata dreapta

ce gluma!

3. Bogdan Duca - Mai 1, 2009

Mea culpa….inca scriu la acest text. Oricum, nu as vrea sa ofer sfaturi electorale in acest text. Din punctul meu de vedere, orice om de dreapta poate acorda votul sau oricui crede ca il reprezinta cu adevarat…

Costel - Mai 2, 2009

salut Bogdan, intrucat nu am o adresa a ta iti trimit invitatia la dezbaterea Reconstructia dreptei aici:

Institutul de Studii Populare (ISP) si Centrul pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) va invita marti, 5 mai,
la Hotelul Hilton, sala Le Diplomate, incepand cu ora 11:30 la dezbaterea:

Reconstructia dreptei

Dezbaterea are ca punct de plecare cartea Reconstructia Dreptei: intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc de Valeriu Stoica si Dragos-Paul Aligica, aparuta recent la editura Humanitas.

Programul dezbaterii:
11:30 -12:00 Sosirea invitatilor, cafea;
12:00 -12:10 Cuvant din partea moderatorului dezbaterii, domnul Gabriel Liiceanu.
12:10 -13:15 Vorbitori: Sever Voinescu, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Valeriu Stoica, Dragos-Paul Aligica.
13:15 -14:05 Interventii ale participantilor;
14:05 -14:30 Reactii ale vorbitorilor.

Costel

4. Neajunsurile dreptei romanesti: O interventie a dlui Bogdan Duca « Memorie, libertate, moderaţie - Mai 1, 2009
5. Bogdan - Mai 1, 2009

chestia cu poneiul roz trece drept „gafe monumentale”, ca sa stiu?

6. Bogdan Duca - Mai 1, 2009

Nu. Daca veti avea rabdarea sa gasiti postarea mea despre Patapievici de pe blog veti vedea ca nu ma refeream la ponei roz ci la penisuri si vaginuri, scoala de vara a lui Sorin Antohi si finantarea unor participari la festivaluri gay.

7. mihai - Mai 1, 2009

Cred ca societatea romaneasca are nevoie de un dus rece. Publicatii precum „Evenimentul zilei”, „22”, „Dilema veche” au facut din Vl. Tismaneanu un guru al culturii romane. Omul este un oportunist de rand care, plecat de la „Stefan Gheorghiu”, trecut prin poala lui Ion Iliescu, pozeaza astazi in anticomunist. Si-a gasit admiratori interesati, multi dintre ei amatori de deplasari in SUA, in speranta ca Volodea le va inlesni o bursa.
Fara a fi antisemit, nu pot sa nu remarc faptul ca, in recentul sau articol din revista „22” (scris in colaborare cu Cristian Vasile), articol in care cei doi critica un oportunist de aceeasi factura cu V.T., Petru Dumitriu, toti cei mentionati sunt evrei, fara insa ca autorii sa le dea numele adevarate. O logica intrebare: daca noi condamnam, pe buna dreptate, Holocaustul din Romania, nu este normal sa aratam rolul de auxiliari ai URSS detinut de evrei? A. Soljenitan a facut-o in Rusia intr-o lucrare magistrala, care, in Romania, a trecut neobservata. Mai multa decenta din partea lui Vl. Tismaneanu si Cristian Vasile ar fi fost de dorit.

8. Victor Roncea - Mai 1, 2009

Vai de capul vostru!

9. machiavellian - Mai 2, 2009

Si modificarea Raportului Tismaneanu pe sit-ul presedentiei fara anunte pe nimeni unde intra?

10. Bogdan Duca - Mai 2, 2009

Din cite cunosc, nu s-a modificat pe versiunea de site-ul AP decit
informatia (eronata)
privindu-l pe Dumitru Dobre, unul din liderii grevei din Valea Jiului,
initial prezentat ca decedat, pe baza unui raport al Amnesty
International. De asemenea, s-a inserat o nota, semnata de Vladimir
Tismaneanu, in care
propunea o perspectiva mai nuantata despre E. Jebeleanu (perioada de de
dupa 1965).
Prin urmare, absolut nici un fel de modificari esentiale.

Oricum, a i se atribui lui Tismaneanu fiecare cuvint, fiecare virgula
tine de o
hiperbolizare absurda a rolului sau. A spus-o chiar el de multe ori: el
a
fost coordonatorul, nu autorul RaportuluiFinal. RF este opera colectiva,
asumata de
tot membrii Comisiei Prezidentiale (inclusiv de Monica Lovinescu si de
Ticu Dumitrescu, de Stelian Tanase si Marius Oprea, de Romulus Rusan si
Alexandru Zub).

Nu s-au operat corectari tocmai ptr a nu altera valoarea documentara: pe
baza acelui text, asa cum era el, Presedintele Basescu a condamntat
dictatura.

Ulterior, ptr editia Humanitas, cei trei editori (Vladimir Tismaneanu,
Dorin Dobrincu, Cr. Vasile) au facut adaugiri, au fost facute
restructurari
de ordine a capitolelor, s-a adusa la zi bibiografia, s-a accentual, in
urma discutiilor cu Florin Postolachi, natura anticomunista a
revoltei de la Brasov, s-au ameliorat unele formule din capitolul despre
minoritati.

11. machiavellian - Mai 3, 2009

Bogdan, exista o anumita metodologie a cercetarii si o anumita etica a cercetarii pe care comisia Tismaneanu se pare ca nu le-a folosit.

Orice carte serioasa, orice studiu serios, pana si orice articol publicat intr-un ziar „quality” adera la urmatoarea norma: Cand ai facut o greseala, o anunti, iti cer scuze pentru ea, nu o modifici miseleste, pe la spate, poate poate ca nu se prinde nimeni. Iar coordonatorul Tismaneanu trebuia sa stie asta daca tot e „prof. univ. dr.” la Maryland. Si nu e vorba numai de „etica” cercetarii, este vorba si de bun simt in a iti recunoaste propriile greseli.

Asa ca raspunsul tau nu este satisfacator fiindca eu te-am intrebat de mere si tu imi raspunzi cu cozonaci.

Ba chiar mai mult, sa continui pe cele spuse de tine: suta aia de mii de euro scoasa din bani publici nu a fost suficienta pentru un raport corect, nemodificat de doua ori pe sit-ul presedentiei si apoi inca o data in editia Humanitas? Tu cum vrei sa faci o condamnare definitiva daca tot modifici, radical sau nu, pe ici colo?

12. tismaneanu - Mai 3, 2009

De unde si pina „suta de mii” de euro”?
In interviul meu din „Cotidianul”, luat de Raul Balogh in decembrie 2006, am afirmat categoric ca toate cheltuielile Comisiei Prezidentiale nu s-au apropiat nici in vis de o suta de mii de dolari cit a costat o conferinta pe care am organizat-o in 1999 la CEU.
Deci eu afirm nici in vis, iar unii depasesc orice vis…
Repet, a nu stiu cita oara, membrii CP nu au fost remunerati, au lucrat pro bono.
Dl „machiavellian” ar putea sa citeasca atent nota editurii Humanitas si ar intelege logica unui proces de cercetare care nu s-a sfirsit odata cu Raportul Final (Final pentru ca este al unei Comisii, nu pentru ca inchide o tematica sub lespedea pretentiei de definitiva exhaustivitate).
In rest, recomand articolul lui Mircea Mihaies (va apare joi in „Romania Literara” din care am postat fragmente pe blogul meu.

13. Bogdan Duca - Mai 3, 2009

Multumesc domnului Tismaneanu pentru interventiile de pe forum.
Punctul meu de vedere pe acest subiect a mai fost expus de nenumarate ori. Dar pare un subiect inepuizabil. Ceea ce, obiectiv vorbind, nu este deloc rau.
Sper sa reusesc coordonarea unui volum cu principalele reactii critice la Raportul final si condamnarea comunismului. Se pare ca ar fi nu numai o carte necesara ci si de succes…

14. machiavellian - Mai 4, 2009

Dle Tismaneanu, se pare ca singurul lucru care v-a deranjat la comentariul meu a fost „suta de mii”.

Buuuun. Si acum, sa trecem la treburile cele mai serioase. Cum explicati abaterile grave (ca sa le spunem pe nume) de la metodologia si etica cercetarii? Ca vad ca daca sunteti cu totii intrebati despre asta, va faceti ca ploua.

15. Victor Roncea - Mai 5, 2009

Au! Aici i-ai atins Mr Machiavellian. Sa nu te astepti, insa, la vreun raspuns. Cel putin nu la unul de bun simt…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: