jump to navigation

Reflecţii despre Basarabia şi români Aprilie 12, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Nu am de unde să ştiu care va fi cursul evenimentelor din Basarabia până în momentul apariţiei acestui articol. Poate vom învinge, poate vom înfrânge, poate vom fi învinşi. În momentul scrierii acestor rânduri, fraţii români de dincolo de Prut sunt pe mai departe victimele ultimului regim comunist de tip leninist din Europa.
Evenimentele de la Chişinău din ultimele zile ca şi reacţiile lor din societatea românească mi-au prilejuit însă câteva reflecţii asupra poporului român şi a istoriei noastre. Cred că suntem victimele unui mit: acela că suntem mici şi insignifianţi, o simplă piesă pe marea de tablă de şah a marilor puteri.
Această stupizenie, care însoţeşte ca un refren un alt mit inept, potrivit căruia nu am avea eroi autentici şi că toată istoria noastră ar fi un soi de pişoar pentru marile puteri cu interese regionale, este un sedativ periculos pentru firea românilor şi mai ales pentru capacitatea de reacţie a elitelor româneşti.
Sedaţi cu astfel de mituri, intelectualii români, politicieni sau nu, preferă comoditatea ideologiilor timpurilor noastre. Aceste ideologii sunt, în definitiv, comode. Trebuie să privim spre Occident cu evlavioasă atitudine, trebuie să credem în U.E. ca în unicul mod de viaţă posibil ca naţiune liberă, trebuie să opunem oricărei alte dorinţe idealul democraţiei, democraţie înţeleasă însă conform cu standardele propuse de „colegii” universitari din SUA şi din acelaşi idilizat spaţiu al UE.
Evenimentele de la Chişinău au fost însă un bun prilej pentru a observa cât de mare este distanţa dintre aceste elite româneşti şi voinţa oamenilor de rând.
LA Chişinău, zeci de mii de tineri au ieşit în stradă pentru a spune nu comunismului, pentru a cere refacerea României mari şi asumarea valorilor democraţiei, aceleaşi şi pentru românii de dincolo cât şi pentru cei de dincoace de Prut. Au ieşit să protesteze. Au fost fermi, au cucerit instituţiile statului pe care, nedemocratic, comuniştii moldoveni şi le „concesionaseră” pentru încă 4 ani de zile. Tinerii aceia erau autentic contra revoluţionari. Ei au răsturnat comunismul prin unica metodă prin care acesta se poate răsturna: acţiunea populară fermă.
Instituţiile comunizate ale statului au fost devastate. Combinaţiile de reviste porno şi icoane, cu care comuniştii din Basarabia adaptau marxism-leninismul realităţilor de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, au fost aruncate pe fereastră din clădirile ce trebuiau eliberate pentru a face loc reprezentanţilor unui sistem politic mai democrat.
Chestia asta a buimăcit pe cei închistaţi în miturile prezentate mai sus. Brusc au apărut îngrijorări de genul: „Oare e bine să se arboreze tricolorul românesc? Oare SUA ce spune? Dacă supărăm pe Putin? Cum interpretăm declaraţia de la Washington? Dacă cerem unirea cu România nu suntem acuzaţi de fascism?”
Opoziţia democratică basarabeană nu a putut să iasă din aceste dileme. Şi pentru că nu aveau nici bărbăţia minimală de a tăcea din gură, au subminat cu bună ştiinţă mişcarea anticomunistă de la Chişinău.
Băieţii şi fetele ce au ieşit în stradă la Chişinău curăţaseră Parlamentul şi Preşedinţia pentru politicienii democraţi. Politicienii democraţi, dacă nu au primit nici un telefon de la Moscova, Bruxelles sau Washington, au preferat să nu intre în aceste instituţii. Ba chiar au fugit să se întâlnească cu Vladimir Voronin, preşedine cu mandat expirat (potrivit Constituţiei) şi să negocieze cu el, ce? Renumărarea voturilor şi permisiunea lui de a mai apărea şi ei la televizor, pe postul naţional Moldova 1.
Vă imaginaţi pe liderii revoluţiei din decembrie 1989 fugind după elicopterul lui Ceauşescu pentru a negocia cu el dreptul de a avea şi ei parte de o oră de emisiune la TVR? Evident că nu. Basarabenii luminaţi au preferat însă să negocieze cu regimul ilegitim.
Ca urmare, revoluţia ce se putea încheia uşor în cursul după-amiezei unei singure zile, prin construirea premiselor unui regim politic democratic, a fost anihilată de proprii săi lideri pentru că, preluându-l pe conul Leonida, nu se poate face revoluţie fără voie de la primărie, nu?
Nici românii intelectuali de dincoace de Prut nu au fost mai breji. S-au grăbit să denunţe „ideologizarea” luptei pentru democraţie a fraţilor basarabeni. Prin „ideologizare” ei denunţau, desigur, dorinţa de unitate a românilor, o formă periculoasă de „naţionalism”.
Numai că ideologia nu este ceea ce numesc ei ca fiind „ideologie”. Dragostea de neam, loialitatea, eroismul şi cultul eroilor nu sunt elemente ideologice ci fac parte din felul de a fi al omului, sunt „componente” ale spiritului uman de când există acesta. Ideologiile sunt în schimb construcţii intelectuale servile zeiţei raţiunii, de cele mai multe ori prin ignorarea firescului şi al tradiţiei civilizaţiilor umane. Ele pleacă de la premisa că istoria însăşi poate fi direcţionată sau schimbată împotriva cursului ei firesc.
Comunismul este o ideologie. Dar tinerii basarabeni nu manifestau în gesturile lor de revoltă atitudini ideologice. Când au cerut unirea cu România nu au făcut-o calculat, drămuind impactul acestui gest în contextul ruso-euro-atlantic. Ei au cerut ceva firesc, de bun simţ. Este natural ca poporul român să locuiască într-o singură ţară şi nu în două. Ah, că birocraţii de la Bruxelles consideră şi patriotismul ca fiind o formă de naţionalism, aceasta este o altă problemă: problema intelectuală a birocraţilor respectivi.
Dar şi pentru elitele dâmboviţene a intervenit spaima faţă de cei „mai mari”. O spaimă la fel de nejustificată ca şi la Chişinău. De parcă nu am fi fost stat membru al UE şi al NATO am dat colţ în colţ tolerând inepţiile celor de la OSCE şi declaraţiile pro-comuniste ale domnului Solana. Autorităţile de la Bucureşti au tăcut atât de „responsabil” încât aveai senzaţia că Voronin nu acuză România ci Bangladeshul iar noi ne învecinăm la Prut cu Mozambicul şi nu cu Basarabia.
Nimeni din autorităţile de la Bucureşti şi din elită nu a avut curajul de a spune lucrurilor pe nume. Ce presupunea asta?
Că suntem direct interesaţi de situaţia din Republica Moldova acest subiect fiind deosebit de sensibil pentru noi, că încurajăm un regim politic care să fie favorabil României şi sperăm ca, într-o formă sau alta, viitorul să ne rezerve posibilitatea de a reface unitatea politică cu fraţii români de peste Prut.
Ce ne-ar face Uniunea Europeană dacă ne-am exprima intenţia de a ne uni cu basarabenii? Ne-ar da afară? Nu au cum. Şi sub ce motiv? Că vrem să facem ceea ce au făcut şi germanii?
Ce ne-ar putea face Rusia? Un şantaj cu gaze naturale, cum a mai făcut mai mult sau mai puţin eficient şi înainte. S-ar supăra dar…le-ar trece. Că doar plătim pentru gazele acelea iar regimul de la Kremlin are mai mare nevoie de banii noştri decât de orgoliul de a patrona de la distanţă şi ineficient, o republică amărâtă şi fără potenţial.
Cât despre Statele Unite, poate că a sosit momentul să i se arate domnului Obama că viziunea politică externă a lui George W Bush era una mult mai eficientă şi mai demnă decât milogelile pe care le face Casa Albă acum pe lângă cuplul dictatorial Putin-Medvedev şi ceata de troglodiţi de la Teheran.
Elitele noastre ar trebui să înveţe că România şi-a trăit marile împliniri în istorie în ciuda şi nu datorită marilor puteri, fie că a fost vorba de Unirea de la 1 Decembrie, fie că a fost vorba de independenţă sau de Unirea de la 1859.
Poate că nu întâmplător se întâmplă toate acestea în preajma Sfintelor Paşti. Aşa cum a înviat Hristos, poate că va învia şi neamul românesc din neghiobia falsei sale smerenii.

Anunțuri

Comentarii»

1. Horia C. - Aprilie 12, 2009

Felicitari pentru articol. Cred ca e cea mai onesta analiza a evenimentelor pe care am citit-o in ultima perioada.

2. Reflecţii despre Basarabia şi români | Secolul 21 ~ 21st Century - Aprilie 26, 2009

[…] the original post: Reflecţii despre Basarabia şi români This entry is filed under Bogdan Duca, Romania. You can follow any responses to this entry through […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: