jump to navigation

Despre darwinism şi altele (anchetă a revistei Cultura) Aprilie 6, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

2009 reprezintă, pentru evoluţionism, un dublu eveniment: bicentenarul naşterii lui Charles Darwin (sărbătorit în februarie) şi 150 de ani de la apariţia lucrării fundamentale a naturalistului, „Originea speciilor” (în noiembrie). Cele două aniversări sunt marcate prin zeci de evenimente organizate în toată lumea; de asemenea, un prilej pentru promovarea unor programe şi idei legate de educaţia publică şi de gândirea ştiinţifică.

Aniversările Anului Darwin au parte, în România, de o mediatizare relevantă? Reprezintă ele evenimente şi prilejuiesc organizarea unor evenimente accesibile pentru publicul larg?

Fiecare an este dedicat, prin bună-voinţa ONU sau a cine ştie cărei alte organizaţii internaţionale, unei personalităţi, unui eveniment sau unui fenomen care, cred organizatorii, merită atenţia publicului larg.
Anul Darwin este un asemenea an. Există fonduri alocate pentru organizarea evenimentelor din cursul acestui an, există instituţii şi organizaţii dispuse să acceseze aceste fonduri. Şi aici în ţară ca şi orice alt colţ al lumii. „Reuşita” (consemnată de obicei prin gradul de mediatizare, căci banii oricum sunt cheltuiţi într-o logică non-profit) depinde de felul în care acest eveniment poate fi făcut interesant sau nu. Nu ştiu dacă anul Darwin se va bucura de un mare răsunet în Cehia sau în Bulgaria, dar în România mediatizarea lui este destul de puternică. Secretul? Cei dispuşi să se ocupe de accesarea fondurilor şi organizarea evenimentelor sunt domnii grupaţi în două sau trei ONG-uri „libere de conştiinţă” şi reprezentaţi de unul şi acelaşi activist vocal, domnul Remus Cernea. Iar cum domnul Remus Cernea este el însuşi un personaj de eveniment, foarte probabil şi anul Darwin va fi un eveniment destul de bine mediatizat.

Discuţiile despre Anul Darwin ajung, de obicei, la conflictul insolvabil dintre creaţionişti şi evoluţionişti. Reprezintă această direcţie o linie moartă şi o trivializare a semnificaţiei ştiinţifice a aniversării?

Darwinismul este reprezentativ pentru evoluţionism cam în aceiaşi măsură în care teoria conform căreia lumea a fost creată de Dumnezeu în 6 zile de câte 24 de ore mai este reprezentativă pentru creaţionism. Ambele teorii, atât evoluţionismul cât şi creaţionismul, sunt teorii ştiinţifice vii şi implicit evoluează. Desigur că dezbaterea dintre teorii rămâne, dar este din ce în ce mai mult o dezbatere a forurilor ştiinţifice, fiind străină de atmosfera gen: „procesul maimuţelor”.
Dacă mai există puseuri polemice, ele sunt motivate de raţiuni deloc epistemice. Creştini dispuşi să facă Biblia „guler” oricărei persoane mai puţin dispuse să o interpreteze ad-literam au existat, există şi vor mai exista. Iar reciproca este valabilă. Nu întâmplător cei care se ocupă de organizarea anului Darwin la noi sunt cei care s-au făcut remarcaţi în campanii agresiv anticreştine de-a lungul ultimilor ani, semn clar, după modesta mea părere, că anul Darwin este văzut de ei ca un soi de bazooka (cu finanţare ONU) ce poate fi folosită împotriva Creştinismului (şi a religiei în general) din România.

Pe de altă parte, este un moment prielnic pentru o „ofensivă evoluţionistă” ce reafirmă că există un singur adevăr – cel ştiinţific – şi că evoluţia e o teorie ştiinţifică incontestabilă, singura care explică apariţia omului (vezi Richard Dawkins în „Times Literary Supplement”, 11 februarie 2009). „Cel mai prudent lucru pe care îl poţi spune despre teoria evoluţionistă e acela că ea funcţionează. Toată lumea, cu excepţia pedanţilor, merge mai departe şi afirmă că aceasta e adevărată”, scrie Dawkins. Unde greşeşte Dawkins/unde greşesc cei care-i contestă argumentele?

Citatul propus de dumneavoastră din Richard Dawkins apără neştiinţific caracterul ştiinţific al teoriei evoluţioniste, caracter necontestat de nimeni (sau poate doar de către talibani). Nici Biserica nu neagă caracterul ştiinţific al evoluţionismului şi nici nu contestă această teorie în ansamblul ei. Ceea ce trebuie afirmat este un lucru de bun simţ: această teorie este…o teorie şi nu o teoremă. Şi categoric nu este o axiomă. Acest lucru trebuie să ne determine să o lăsăm în seama oamenilor de ştiinţă în ciuda tentaţiei de a o transforma într-un instrument politic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru teoria creaţionistă.
Eu nu sunt om de ştiinţă ci teolog. Ca teolog sunt un om credincios şi cred în Dumnezeu pentru simplul motiv că vorbesc cu El în rugăciune. Ca urmare, credinţa mea mă face imun la genul acesta de dezbateri cu oul şi cu găina. Dar mai sunt, prin voia lui Dumnezeu şi pregătire profesională şi politolog. Ca om interesat de fenomenul politic nu pot să nu neg o evidenţă: ideologizarea unei teorii ştiinţifice, ceea ce presupune implicit dogmatizarea ei, este un rău cu inevitabile consecinţe sociale.
Bisericii din Apus i-a plăcut să îşi ideologizeze viziunea ştiinţifică (preluată mai mult de la Aristotel şi grecii antici, decât din Biblie). Aceasta a dus la arderea unor oameni pe rug (nu atât de mulţi pe cât se crede, dar totuşi…), arestarea altora şi interzicerea gândirii libere în domenii în care Dumnezeu însuşi ne-a oferit libertatea de reflecţie.
Când a apărut darwinismul, acesta a fost instrumentalizat la rândul lui justificând „ştiinţific” atât crimele bolşevice cât şi masacrele naziste. Darwin transformat în axiomă a fost motivaţia ştiinţifică a Gulagului şi Holocaustului, fapt despre care ar cam trebui să vorbim în acest an comemorativ.


Oricât ar fi de tentantă generalizarea, evoluţionismul nu reprezintă, totuşi, o filosofie sau o teologie. Unii teologi susţin chiar că evoluţionismul, depăşindu-şi competenţele „tehnice”, a devenit o religie. E teoria evoluţionistă înzestrată cu instrumentele necesare/îndreptăţită pentru a face speculaţii despre originea omului şi sensul acestuia în Univers?

Nu ştiu în ce măsură ar putea fi considerat evoluţionismul o teologie. În mod cert el poate fi ideologizat şi a şi fost ideologizat (cum am arătat mai sus). Iar ideologiile suferă de acest blestem: oricât de ateiste ar fi (doctrinar vorbind) sunt…religii. Ele solicită de la cei fideli lor dăruire religioasă, solicită sacrificiu chiar. Dar spre deosebire de religiile autentice nu au nici cel mai mic sentiment al…toleranţei (deşi folosesc abuziv de des acest cuvânt). Şi spunând aceasta mă gândesc la agresivitatea fundamentalistă a militanţilor pro-Darwin (cum aş putea să îi numesc altfel? „liberi de conştiinţă”, după un ONG reprezentativ pentru ei) în faţa propunerii unei alternative creaţioniste în studiul biologiei din România. Sau mă gândesc la o memorabilă „recomandare ” cu privire la creaţionism, a Consiliului Europei de anul trecut, text demn de raporturile interne ale oricărui partid comunist, dar care nu face deloc cinste unei instituţii ce pretinde că apără între altele şi valorile toleranţei.

În România teoria evouţionistă a pierdut, în ultimii ani, tot mai mult teren în programele şcoalre. Pentru manualele de clasa a XII-a, aceasta a fost eliminată, se pare, complet din programa şcolară. Care ar fi explicaţia acestei „reforme curriculare” şi ce consecinţe ar putea avea un asemenea şir de decizii?

. În România evoluţionismul a fost până în decembrie 1989 axiomă. El era argumentul ştiinţific menit să justifice construcţia filosofică considerată perfectă a materialismului dialectic. Era firesc ca, după decembrie 1989, majoritatea cadrelor didactice ce predau biologia să nu se poată adapta unei viziuni ştiinţifice mai largi. Am amintiri amuzante cu profesoare de biologie ce nu consideră o problemă să fie foarte bune credincioase ortodoxe fără să vadă o incompatibilitate în aceasta cu propria lor programă şcolară.
Dar douăzeci de ani de libertate au fost, cred eu, suficienţi pentru depăşirea acestei carenţe. Ca urmare, tendinţa de a prezenta evoluţionismul ca o teorie şi nu ca lege imuabilă a ştiinţei, este una firească şi, din punctul meu de vedere, una cerută imperativ chiar de valorile (acestea imuabile!) ale democraţiei.

Anunțuri

Comentarii»

1. bubu - Aprilie 7, 2009

Creationismul – teorie stiintifica ?!!!

2. moromete - Aprilie 7, 2009

Cateva observatii:

1) Inainte de 89 nu evolutionismul si sau darwinismul erau baza materialismului dialectic si mai degraba tampenia care a fost lamarckismul (mut iubit de Stalin si de sovietici).

2) Creationismul nu este prezentat de nimeni ca teorie stiintifica pentru ca nu permite un test de baza pentru orice teorie, verificarea prin chiar implicarea unei superputeri (Dumnezeu) care nu suporta verificare, ci doar credinta.

3) Darwinismul a fost invocat ca fiind suport ideologic, intr-o forma sau alta, pentru nazism si crimele comuniste, dar el nu ofera un astfel de sprijin decat in variantele sale pervertite.

4) E de dezbatut daca orice ideologie e, in fapt, o religie. Atat raspunsurile de comportament cat si cele neurologice sunt foarte diferite…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: