jump to navigation

Iconostasul bisericuţei din Cotroceni Aprilie 3, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Locul icoanelor este în biserici. Scopul lor nu este acela de a fi doar admirate ci sunt obiecte de cult, căi de facilitare a întâlnirii omului cu Dumnezeu.
Am avut prilejul nefericit de a vedea în muzee icoane, sfinte vase, sfinte moaşte expuse din raţiuni…strict estetice sau pentru a justifica în muzee săli dedicate unor epoci istorice.

Icoanele însă nu sunt vestigiile a ceva trecut ci imaginea mereu vie, mereu actuală a lui Hristos, Cel ce Este. Ştiu că mulţi şi-ar dori să vadă Creştinismul ca exponat de muzeu. Dar acest lucru este, din fericire pentru noi, imposibil.

Ca urmare susţin demersul Patriarhiei române şi al Administraţiei Prezidenţiale de a cere întoarcerea acasă a icoanelor bisericuţei din Cotroceni.

Anunțuri

Comentarii»

1. Tavi - Aprilie 7, 2009

Sfinte moaste intr-un muzeu?!? Asta chiar e smintitor! Daca tot nu cred, atunci sa le ingroape. E totusi un om!

2. Ionuț Epurescu - Aprilie 15, 2009

Desigur, în general lucrurile așa stau, icoanele sunt obiecte de cult, ș.a.m.d. Neîndoielnic că nu ar fi benefic ca toate icoanele să fie puse în muzee. Dar aici e un caz aparte, o excepție, dacă vreți, datorită valorii artistice și istorice a iconostasului în cauza (și a altor artefacte care sunt revendicate pentru Cotroceni). În cazuri speciale – sau în orice caz complexe, aici prin dubla calitate de obiect de cult și de artefact cu valoare istorică – se impun măsuri speciale. Este de altfel practica europeană. Cu toții am văzut obiecte de cult medievale de mare valoare artistică și istorică expuse în muzee din Europa, și asta nu doar în țări mai degrabă laice (cazul Franței, să zicem), ci, pildă, în țări ca Italia, în care catolicismul rămâne important. Din câte am înțeles dintr-un articol de pe saitul revistei Observatorul Cultural, principalul argument în favoarea păstrării iconostasului într-un muzeu ține de conservarea acestui obiect de artă veche, ce trebuie menținut în anumite condiții de umiditate și temperatură, condiții dificil de asigurat la Cotroceni; mai este apoi și chestiunea transportului, foarte riscant în cazul unui obiect cu suport fragil, de lemn. Un alt avantaj l-ar reprezenta faptul că la Muzeul național de artă iconostasul este accesibil mai multor iubitori de artă, fiind de presupus că la Cotroceni publicul larg va ajunge mai greu, în cadrul unui program de vizitare mai restrâns, etc. (cel puțin asta a fost experiența mea de vizitator acum câțiva ani). În plus pe saitul Rețelei naționale a muzeelor din România se afirmă că biserica de la Cotroceni este încă neterminată, e construită din beton (!!), chiar dacă pe vechile fundații ale bisericii cantacuzine; astfel încât locul iconostasului e mai degrabă la Muzeul național de artă, acolo unde este expus într-un context istoric și muzeistic, alături de obiecte de artă românească din secolele precedente și următoare, astfel încât vizitatorii pot surprinde foarte bine diacronia artei românești. Dar sigur că ar fi absurd să punem toate icoanele vechi în muzee. Multe pot fi admirate pentru valoarea lor artistică și istorică acolo unde s-au aflat și se află, în biserici, unde este rostul lor ca obiecte de cult (o fericită compatibilitate!). Cazul de față este însă unul special, cum reiese, zic eu, foarte clar inclusiv din tratarea subiectului în presă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: