jump to navigation

Pastiluţe Martie 2, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Am devenit om de afaceri. Impresionant, nu? În contextul crizei economice, chiar curajos! Dar vă spun sincer, nu atât criza economică mă sperie (care va trece, iar noi, asociaţii acestei edituri nou înfiinţate nu ne grăbim să o înfruntăm chiar de pe acum), cât birocraţia tolerată şi consolidată de cel care s-a crezut a fi cel mai de dreapta premier al României postcomuniste.

Tentaculele birocraţiei

A descrie taxele impuse de birocraţia românească: iată subiectul unei teze de doctorat despre cauzele eşecului normalizării României. Mă rezum doar la a spune că spectacolul oferit de chitanţele (defalcate, din raţiuni de transparenţă) plătite pe la diferite „registre” „agenţii” şi „oficii” este unul suprarealist. Bine că nu trebuie şi justificat… Căci fiecare monolog justificativ ar deveni în sine o capodoperă a teatrului absurd.

Opţiunea mea practică pentru capitalism nu a făcut decât să îmi întărească convingerile de dreapta. Confruntat de o lună de zile cu monstrul birocratic, cu aproape toate sumele investite până acum plătite pe taxe cerute de stat, nu am putut să nu constat pe propria piele că cel mai mare adversar al economiei de piaţă şi al liberei iniţiative este chiar Statul.

Eşecul socialismului real a fost dovada incapacităţii Statului de a-şi asuma rolul de actor economic. Criza aceasta economică este dovada eşecului intervenţionismului şi al controlului birocratic al Statului asupra pieţei. Şi să nu te întrebi cum de majoritatea intelectualilor au devenit socialişti?

Paradoxuri CFR

Căile Ferate Române, al căror client fidel (de nevoie) sunt de ani buni, reuşesc performanţa să surprindă mai mereu prin incoerenţa lor. De exemplu, dacă doriţi să plecaţi din Timişoara spre Bucureşti, cu tren de noapte, aveţi două trenuri de rang egal, rapid-rapid. Numai că, dacă vă urcaţi în primul, veţi trăi, vorba reclamei, senzaţii tari din 1968. Trenul este fetid, cu vagoane vechi, bănci ce se prăbuşesc sub propria greutate.

Temperatura în compartimente este suficient de mare pentru a prăji nişte ouă. Temperatura de pe coridor este suficient de scăzută pentru a păstra mâncarea în condiţii de frigider. Luminile pot funcţiona fără întrerurepere (oricât ai apăsa pe întrerupător) sau pot să nu funcţioneze deloc, lăsându-te într-un întuneric la fel de dens ca noaptea.

Al doilea tren, ce poate fi luat la acelaşi preţ, oferă condiţii decente. Dacă nu aveţi somn, vagoanele au scaune conforabile, climatizarea este bine reglată, toaletele sunt curate şi atmosfera este una de standarde europene.

Dacă doriţi să vă odihniţi, vagoanele de dormit impresionează prin eleganţa decentă, şi vi se pune la dispoziţie, din partea CFR, atât o periuţă de dinţi, cât şi pastă, săpun, şerveţele de faţă, de mâini şi chiar de pantofi.

Am uitat un element interesant: primul tren este unul tren internaţional: Belgrad-Bucureşti. Vrem oare să îi impresionăm pe sârbi cu sărăcia noastră?

Prezentări interactive cu Obama

Pe Internet circulă câteva slide-show-uri (sau, mai pe româneşte, prezentări interactive) cu Barak Obama. Unul dintre ele mi-a atras atenţia în mai mare măsură. Este cel despre mama sa.

Era cumva firesc să apară şi o „mariologie” a acestui mesia fabricat de mass-media de stânga. Urmărindu-l, am aflat lucruri interesante. Tatăl lui Obama l-a abandonat pe acesta pe când avea o vârstă fragedă, el fiind practic crescut într-un mediu foarte WASP, de către bunicii săi materni. Mama sa era însă o bună reprezentantă a noii stângi. A fost mai tot timpul departe de copilul ei, preferând grijii materne acţiunile umanitare prin întreaga lume.

Din punct de vedere sexual, orientările sale vizau bărbaţi de altă rasă, parcă din ambiţia de a construi o familie multiculturală. Acest lucru nu se poate spune despre cei doi copii, însă. Obama şi-a ales o soţie de culoare, iar sora sa (născută în urma unui mariaj cu un indonezian) – un soţ chinez. Semn că nici unul dintre cei doi copii nu a apreciat multiculturalismul.

Amuzant este însă faptul că un slide-show bine făcut poate să transforme o mamă neglijentă într-un soi de mamă eroină. Hmmm… Asta o să mă facă să devin din ce în ce mai rezervat de fiecare dată când o să mi se mai facă prezentări în power-point.

Să iau însă şi partea bună: actualul Preşedinte mi-a devenit un pic mai simpatic. Măcar şi pentru faptul că a fost crescut de bunici, ca şi mine.

Sectologie

Am cumpărat nişte cărţi de la editura Humanitas. La casă, primesc un semn de carte gratuit. Când mă uit pe el, găsesc un citat din regina Maria a României, personalitate faţă de care am, de altfel, tot respectul.

Iată citatul: „Dacă vreodată numele lui Baha’u’llah sau Abdu’l-Baha vă cade sub ochi., nu le respingeţi scrierile. Cercetaţi în cărările lor şi lăsaţi cuvintele şi lecţiile lor glorioase, purtătoare de pace şi pline de dragoste, să vă pătrundă inimile, aşa cum au pătruns în inima mea.”

De când face Humanitasul propagandă sectei Baha’i?

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: