jump to navigation

Recitind Decalogul II Februarie 16, 2009

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

3.Să nu iei numele Domnului în deşert.

Nici măcar această poruncă nu e îndeplinită în societăţile noastre. Mituiţi cu promisiunile eshatologice ale ideologiilor, fiind supuşi presiunilor de a gândi slab şi de a crede slab, e inevitabil ca modul nostru de a îneţelege Divinitatea, alături de orice reflecţie metafizică a noastră, să fie transformate în… fast food.

Moartea lui Dumnezeu, moartea metafizicii, moartea teologiei, moartea filosofiei sunt simptomele micimii spirituale la care este condamnat omul recent.

Consecinţele în viaţa de zi cu zi? Priviţi cum arată sărbătoarea Crăciunului sau a Paştelui. Sau uitaţi-vă la emisiunile americane cu tele-evanghelişti (dintre care unii mai sunt şi „vindecători”). Sau, mai bine, urmăriţi cum marea cultură, marile cărţi, valorile autentice sunt îngropate de mormane de „tratate” de literatură motivaţională, sau de lucrări „practice” ce te ajută să devii un bun tâmplar în 10 lecţii şi un mic buddha doar în şapte.

Această parodiere a tuturor valorilor nu este altceva decât luarea numelui Domnului în deşert. Ei nu i se poate opune decât seriozitatea apropierii faţă de valorile autentice ale spiritului.

4. Să cinsteşti ziua odihnei

Poate părea paradoxal modul în care, în epoca progresului tehnic, când viaţa noastră ar fi trebuit să fie mult mai simplă şi mai liberă de griji, această poruncă nu mai poate să fie păstrată.

De ce? Deoarece am făcut din muncă un scop şi nu un mijloc. Munca şi stresul nu mai sunt necesitatea şi consecinţa nefastă a acesteia, ci au devenit însuşi modul nostru de viaţă.

Chiar şi atunci când ar trebui să ne odihnim, odihna noastră s-a transformat în gălăgie şi stress. Căci până şi dreptul la odihnă ne e administrat de alţii. De la team-buildinguri şi petrecerile din firme până la oferta de timp liber ce include discoteci, cluburi, baruri şi mall-uri gălăgioase…

Ziua odihnei, timpul odihnei (cititorii Bibliei ştiu că „oferta” nu se limita doar la o zi de odihnă pe săptămână, ci şi la ani sabatici) ne sunt date pentru a permite persoanelor, evenimentelor şi lucrurilor să se aşeze, să se liniştească. Timpul de odihnă este un timp de meditaţie şi de contemplaţie. Este timpul în care primim şi nu producem sau oferim ceva. Despre un asemenea timp vorbea Constantin Noica atunci când spunea că invidiază magazinele ce intră în inventar sau primesc marfă şi că şi-ar fi dorit să poată să pună şi el pe „uşa” persoanei sale un astfel de anunţ.

O lume fără odihnă este o lume stresată şi pesimistă, o lume ce poate să cadă mult mai uşor pradă oricărui profet apocaliptic de ocazie la fel cum se poate încredinţa orbeşte oricărui guru (spiritual sau politic) care i-ar promite accesul la o iluzorie fericire.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: