Martorii lui Băsescu

Aproape toţi ne-am ciocnit în viaţă cu reprezentanţii cultului Martorilor lui Iehova. Sunt acei bărbaţi şi femei ce, cu zâmbetul pe buze, ne oferă reţeta mântuirii şi un bonus alcătuit din reviste şi broşurele colorate. Mai puţini ştiu însă că această grupare religioasă are o istorie ce conţine câteva prognoze (evident greşite) ale sfârşitului lumii. Nici una din aceste profeţii neîmplinite nu a determinat însă pe martorii lui Iehova să îşi părăsească credinţa ba chiar au căpătat trăsături fanatice.

Asemeni acestor credincioşi sunt şi cei fideli lui Traian Băsescu şi legiunii sale de îngeri: PD-L-ul.. Oricâte manipulări, oricâte gafe ar face Preşedintele Băsescu (căruia prietenii şi nepreitenii îi mai spun şi Zeus, ştiu ei de ce!), acest grup îi rămâne fidel, slujindu-i interesele şi făcându-i apologia indiferent de condiţii. Acestui grup îi voi spune, mai ales după negocierea alianţei PSD-PD-L, negociere ce dă măsură de crasa imoralitate a Preşedintelui şi partidului său, „Martorii lui Băsescu”. Incapabili să vadă lipsa de temeinicie a credinţei lor, neputând înţelege că ei sunt principalii trădaţi prin necinstea sufletească a zeului lor, oameni de la care aşteptam un minimum de raţiune, se încăpăţânează să rămână fanatici unei credinţe idolatre.

Unul dintre aceşti sectanţi politici este domnul Traian Ungureanu. Ani de-a rândul domnul Traian Ungureanu a lăsat impresia că soarta României depinde de victoria „dreptei” pedeliste şi de îndeplinirea „proiectului Băsescu”. Orice ar fi făcut Preşedintele a beneficiat de susţinerea din oficiu a jurnalistului nostru. De dragul lui Zeus, domnul Traian Ungureanu a acceptat să îşi anuleze propriul prestigiu de jurnalist, fiind o inepuizabilă sursă de amuzament pentru cei care doreau să rememoreze (într-o variantă tragicomică şi, desigur, băsesciană) stilul jurnalistic al „jurnaliştilor de pază” ai lui Ceauşescu, Eugen Barbu sau Corneliu Vadim Tudor.

Când cu ultima dovadă de imoralitate a lui Băsescu şi politicienilor săi „de dreapta”, toţi s-au îngrijorat mai mult sau mai puţin sincer de soarta domnului Traian Ungureanu. Mai ales că domnul Traian Ungureanu, ca un kamikaze, promitea să se arunce de pe blocuri în capul duşmanilor lui Zeus.

Dar domnului Ungureanu i-a trecut repede criza. Ca un bun credincios, domnia sa a conştientizat, desigur, că domnul Băsescu nu poate să greşească şi că ultima mizerie morală a domniei sale nu i se datorează lui ci….duşmanilor domniei sale.

Hai să sintetizăm ultimele perle apologetice ale domnului Ungureanu. Voi folosi textul articolului „Raţiunea nesimţirii”, din Cotidianul (numărul din 12 decembrie 2008). Din punctul de vedere al domniei sale, vinovaţi de alianţa PD-L-PSD sunt…..domnii Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Cristian Tudor Popescu şi Cristian Pârvulescu.

Domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Dinu Patriciu sunt vinovaţi, desigur, pentru că au refuzat să se alieze cu PD-L. Cu alte cuvinte, vinovaţi pentru că nu împărtăşesc aceiaşi credinţă cu domnul TRU (cum îi mai place să se semneze). Adică: cum de nu cred liberalii în faptul că pedeliştii şi Băsescu ar fi politicieni de dreapta? Şi mai ales, cum de îşi permit să nu se lase pentru încă 4 ani supuşi presiunilor venite de la Cotroceni de a se unifica cu partidul prezidenţial?

Domnii Cristian Tudor Popescu şi Cristian Pârvulescu sunt vinovaţi pentru că sunt ….adepţii libertăţii de a alege. În opinia domnului TRU, aceşti doi inculpaţi au îndemnat alegătorii să apeleze la opţiunea votului alb, ca semn de protest firesc faţă de o clasă politică nereprezentativă.

Pentru domnul TRU, cei care au depus voturile albe în urnă ar fi votat altfel cu PD-L. Care este logica raţionamentului domniei sale? Evident că nici una. Dar nu e nevoie de prea multă logică atunci când, cu disperarea sclavului credincios, trebuie să aperi nesimţirea stăpânilor.

Şi mai departe, în acelaşi articol, teologul domnului Băsescu chiar asta face: apologia nesimţirii Preşedintelui şi politicienilor din PD-L: După momentele de reflecţie suicidală domnia sa a avut revelaţia: alianţa nesimţită (deşi naturală, aş adăuga eu) dintre Băsescu şi gaşca lui şi PSD, este fundamentată pe un pragmatism politic extraordinar: alianţa cu PSD-ul va fi distructivă pentru aceştia din urmă (îngerii pedelişti vor exorciza demonii social-democraţi) şi va salva pe zeu, ce va putea să îşi asigure astfel încă 5 ani de mandat prezidenţial.

Cu alte cuvinte: …. mamei lor de principii! ….mamei lor de valori! …. mamei ei de democraţie! Important este ca preşedintele Băsescu să fie permanentizat la Cotroceni!

Un alt jurnalist de curte al lui Traian Băsescu, domnul Cristian Pătrăşcănoiu, a preluat fără comentarii pe blogul său interpretarea „salvatoare” a domnului Traian Ungureanu. Zeul nu a greşit, nu ne-a minţint, nu şi-a bătut joc de noi! Doar a făcut o mutare strategică.

Iată că secta martorilor lui Băsescu se consolidează şi în momente de criză. Sper doar ca cei ce se pretind a fi elita intelectuală a României să nu continue să facă parte din acesastă sectă….. Nu de alta, dar dacă se vor compromite şi elitele în acest fel, FSN-ul (reprezentat de Băsescu şi de pedeliştii lui) va definitiva opera de tâmpire a României, începută în iunie 1990 prin Piaţa Universităţii.