jump to navigation

Slalomul moral August 22, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Vara aceasta a fost zguduită de mai multe scandaluri care m-au determinat să reflectez ceva mai mult asupra a ceea ce am putea numi, „autoritatea judecătorească” a societăţii civile. O primă concluzie ar fi aceea că ceea ce noi numim societate civilă este de fapt o realitate străină de ceea ce simte opinia publică.

Ca să luăm un exemplu: scandalurile din jurul Institutului Cultural Român au provocat nişte reacţii cel puţin amuzante din partea societăţii civile. Desigur, interesele imediate erau mult mai puţin legate de dezbaterile culturale. Gafele conducerii ICR au determinat societatea noastră civilă să se polarizeze pe criterii politice. Cei care au vrut să dea în Băsescu au găsit şi „sacul de box” numit ICR. Cei care au vrut să îl apere pe Băsescu, s-au grăbit (iresponsabil, zic eu) să apere ICR-ul.

Dar pentru că era nevoie şi de o dimensiune culturală a acestei dezbateri, aceasta a fost construită pe criterii bine definibile ideologic. Astfel, stânga intelectuală, pornită împotriva conservatorilor de la conducerea ICR, a „atacat” doar câteva aspecte ale gafelor acestora, trecând cu vederea stângăciile (desigur, de stânga) ale domnilor Patapievici, Mihăieş, etc.

Dreapta intelectuală a făcut zid în jurul ICR-ului, adoptând o logică preluată de la Partidul Democrat-Liberal, probabil. Logica e simplă: orice se face la Cotroceni (sau la emanaţia culturală a acestuia, ICR-ul)e bine făcut şi trebuie apărat de…comunişti. Pentru mulţi „dreptaci” a-i da dreptate, fie şi punctual lui Văcăroiu, Păunescu sau Buzura este un păcat mai mare decât a te compromite intelectual dând dreptate oricând şi oricum lui Băsescu sau Patapievici.

Dar haideţi să vedem cum s-au „administrat” scandalurile în care a fost implicat ICR-ul. Mai întâi s-au cheltuit bani pentru finanţarea unor manifestări gay peste hotare. Pe banii ICR (adică ai noştri, desigur), reprezentanţi ai homosexualilor din România au fost la marşuri şi festivaluri de promovare internaţională a pidosniciei. Pe banii ICR, un film despre lesbiencele românce este plimbat prin lume, cu actori cu tot.

Deşi este vorba de o evidentă încălcare a principiilor de funcţionare ale ICR ca şi a valorilor apărate de conducătorii acestei instituţii, aproape toată lumea a tăcut. Cu excepţia creştinilor (direct afectaţi de acest gen de propagandă homosexuală făcută pe banii lor) mediile intelectuale au stat liniştite. Era şi firesc, intelectualii de stânga nu aveau motive să se revolte iar cei de dreapta sunt…pedelizaţi. Ceea ce spune Cotroceniul, e în mod necesar bun şi de apărat.

Apoi a început scandalul legat de domnul Sorin Antohi. În acest caz, s-a ajuns la un fel de consens între dreapta şi stânga asupra….acuzaţiilor. Sorin Antohi a fost acuzat ca fiind informator al Securităţii şi…. doar atât. Faptul că el este un escroc dovedit, a fost trecut duios cu vederea. De ce? E simplu. Stânga e fericită să identifice pe „securiştii” dreptei iar prietenii domnului Antohi sunt mulţumiţi să vadă că adevărata mizerie este ascunsă cuminte sub covor. Privind acest scandal de la o oareşce distanţă nu pot să nu mâ întreb: oare câţi escroci „academici” mai găzduieşte dreapta şi stânga românească de un om precum Sorin Antohi este atât de bine protejat?

Al treilea scandal este legat de o expoziţie de (pseudo)artă la New York. Şi aici s-a făcut slalom moral. Stânga intelectuală, ataşată de această nouă artă, a „alunecat” printre penisuri, reprezentări vaginale şi alte exponate ale frustrărilor sexuale ale „ artiştilor” şi s-au legat de…o zvastică. Căci oricât de decadentă, imorală, penibilă, batjocoritoare ar fi, noua artă trebuie să fie totuşi….antifascistă.

Ca urmare, acuzele venite dinspre stânga au fost cele de….fascism. Lucru care a priit, paradoxal, dreptei adunate ca un zid în jurul conducerii ICR. Păi e mai greu să justifici (deşi au făcut-o cu destul de multă nesimţire) cum de se aruncă banii de la buget, banii noştri, pe penisuri şi vaginuri „artistice”.

Slalomul moral a fost deci sportul „olimpic” al verii noastre culturale. Desigur, nu vreau să spun câ intelectualii noştri au inventat abia acum „apa caldă”. Etica la jumătate de normă este caracteristica majorităţii intelectualilor noştri postcomunişti, prea obişnuiţi să se inspire din politic decât să inspire politicul. Vă mai aduceţi aminte de momentul în care Preşedintele României smulge un telefon mobil din mâna unei jurnaliste şi pleacă cu el (infracţiune penală) şi….este acuzat de discriminare? Aceiaşi logică ca şi cea care stă la baza scandalurilor de acum.

Dar dincolo de toate aceste scamatorii etice care au partea lor bună: ne arată cine suntem şi care ne sunt limitele, avem totuşi o problemă.

Problema este următoarea: de ce banii mei, daţi pe impozite exagerat de mari, în loc să îmi fie lăsaţi mie spre cheltuială sau să fie folosiţi pentru promovarea internaţională a culturii române, sunt cheltuiţi nu pe aiureli ci pe campanii menite să distrugă cultura şi civilizaţia căreia îi aparţinem?

Nu cred că 1 % din populaţia României, dacă ar fi responsabilizată să îşi poate de grija propriilor venituri administrate de Stat, ar fi de acord ca banii săi să se ducă pe nişte penisuri (ce nu sunt nici măcar vibratoare), pe campanii împotriva familiei sau pentru umplerea buzunarelor unor infractori.

Şi mai mult ca sigur aceiaşi cetâţeni plătitori de impozite ar fi foarte frustraţi să afle câ în timp ce se cheltuiesc sume importante de bani pentru promovarea unei pseudoculturi, onorabilul ICR nu mai are bani pentru alocarea de burse studenţilor români plecaţi în afara graniţelor României. E vina lor că sunt fizicieni, chimişti, matematicieni, istorici sau filosofi şi nu artişti profunzi, specializaţi în epilarea pubisului prietenelor lor. Dacă ar fi astfel de artişti, dacă ar elogia avantajele drogurilor prin cărţi proaste, sau ar face caricaturi cu tentă erotică, probabil că ar primi mai mult decât nişte burse, nu?

Ce este mai trist e faptul că cei care administrează aceste venituri (domnul Patapievici, în special) sunt nişte oameni declarat libertarieni, duşmani ai banului public, prieteni ai proprietăţii private, adepţi ai statului minimal. Într-un mod de-a dreptul inconştient îşi subminează propria viziune asupra lumii prin funcţiile pe care le acceptă şi le administrează iresponsabil.

Resping de la bun început acuza de a fi făcut afirmaţii infantile. De multe ori în viaţa mea am primit oferte de muncă bine plătite care erau incompatibile cu credinţele şi ideile mele. Deşi nu am, probabil, nici 10 % din veniturile lunare ale libertarienilor ce conduc instituţii bugetofage, am ales tot timpul să trăiesc mai împăcat cu propria conştiinţă decât cu propriul buzunar. De aceea, departe de a fi infantil, îndrăznesc să afirm că am autoritatea morală de a judeca pe cei ca domnul Patapievici (pe care de altfel îl iubesc pentru ce scrie, dar nu pot să îl susţin în ceea ce face).

Oricum, concluzia cea mai tristă este alta. Schimbarea în bine a României nu poate să vină nici de la „păltinişeni” şi nici de la „postmoderni”, ambele tabere infestate de o mentalitate proastă, de supravieţuitori ai comunismului: „facem ca ei şi gândim ca noi:”

Din păcate pentru ei, România are nevoie de ieşirea din dualism şi din schizofrenie. Iar ei se pare că nu pot să ofere soluţiile pentru această ieşire.

Anunțuri

Comentarii»

1. Catalin Timofciuc - August 23, 2008

Care este solutia? De la cine poate veni schimbarea in bine in Romania?

2. ovidiu hurduzeu - August 25, 2008

Solutia? A Treia Forta

3. Bogdan Duca - August 25, 2008

Unde este aceasta a Treia Forta? Si eu scriu despre ea, ma gandesc la ea, visez la ea, ma pun in slujba ei, dar…nu stiu de unde sa o iau. Ma ajuta cineva?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: