jump to navigation

Imbecilul colectiv August 12, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat supărarea pe un ministru al guvernului Tăriceanu care, în „imbecilitatea” lui, punea primarii din zonele sinistrate în urma inundaţiilor din Moldova să îşi părăsească satele pentru a participa la şedinţele dintr-un centru de criză fix.

Fără să îl facă imbecil, Preşedintele a vrut să „dea de pământ” cu un primar ce venise, în plină criză provocată de inundaţii, îmbrăcat….la costum.

Voi continua „cercetările” prezidenţiale pe tema „imbecilităţii” noastre, atrăgând atenţia asupra vizitelor inutile din punct de vedere practic ale Preşedintelui şi premierului în aceleaşi zone sinistrate. Ba chiar, având în vedere faptul că vizitele de lucru ale acestor înalţi demnitari au avut rezultate numai în imagine, mă întreb: a cui imbecilitate este mai mare? A unui ministru care stătea într-un comitet de criză încercând să îşi facă treaba? Sau a unei armate de politicieni care au împiedicat prin impozantele lor prezenţe, să se muncească efectiv pentru limitarea efectelor inundaţiilor?

Şi, mergând mai departe, pentru a justifica titlul (preluat din opera filosofului brazilian Olavo de Carvalho), oare imbecilitatea nu este a acelora care cer Preşedintelui, premierului, politicienilor de „la centru” să fie prezenţi fizic la tot soiul de evenimente tragice pe care le-ar fi putut rezolva poate mult mai bine de la Bucureşti?

Raţiunile electorale sunt mult mai puternice decât raţiunile de stat. Preşedintele, premierul, miniştri, deputaţi şi senatori au „alergat” cu avioanele, elicopterele şi coloane de maşini, prin toată ţara ca să… facă act de prezenţă. De ce? Deoarece aşa vrea imbecilul colectiv. Vrea să îl vadă pe Băsescu între babe, pe Tăriceanu cu cizme de cauciuc, pe Elena Udrea prefăcându-se interesată de dramele bucovinenilor cu gospodăriile inundate…

Iar politicienii noştri se conformează (că e an electoral). Umblă prin zonele sinistrate şi… încurcă lucrurile. Hai să gândim logic. Preşedintele sau premierul nu au venit singuri acolo. Au venit cu şoferi, agenţi SPP, consilieri, consultanţi. Toţi aceşti oameni au primit diurne, au fost hrăniţi, au fost cazaţi cu….bani de la buget.

Dar au fost mobilizaţi şi oamenii din acele zone pentru scopuri inutile. Primarii, consilierii, prefecţii, subprefecţii au trebuit să alerge după şefii de la Bucureşti. Au trebuit amenajate salonaşe de protocol. Au fost aduse sticluţe cu apă minerală ca să se răcorească şefii. Primarii, sărmanii de ei, se îmbrăcau în hainele de duminică ca să poată să primească insultele prezidenţiale. Oamenii de rând, în loc să ajute la îndiguiri, stăteau ciorchine în jurul oficialităţilor „îngrijorate”. Dintre jandarmii şi poliţiştii care munceau să salveze oameni şi animale din mijlocul apelor, unii au fost chemaţi să contribuie la paza delegaţiilor oficiale iar alţii să direcţioneze coloanele oficiale.

Toate acestea sub pretextul coordonării unor acţiuni pentru care există primari, consilii comunale, consilii municipale, consilii judeţene, prefecţi, subprefecţi, celule şi comitete pentru situaţii de urgenţă şi de criză. Nu spun că nu trebuia să se ocupe şi centrul dar… alocarea de fonduri suplimentare de la buget nu se putea face decât doar după ce Băsescu, Tăriceanu, Vosganian şi Korodi făceau poze în mijlocul apelor? Căci nimeni nu este mai decis, ca aceiaşi politicieni, să ceară descentralizarea şi aplicarea principiului subsidiarităţii.

Dacă s-ar face un calcul, am vedea că bugetul alocat pentru toate aceste activităţi inutile, face cel puţin cât 10-15 case la preţul pieţei din acele zone sinistrate. Dar iată că sunt bani duşi pe apa….Siretului. Sau ai campaniei electorale.

Deci, cine este imbecilul?

Dar hai să evităm insultele şi să vorbim, asemenea Preşedintelui nu de persoane ci de stări de fapt şi atitudini imbecile. În definitiv, nu trebuie să fie omul imbecil ca să se comporte ca atare, iar prin imbecilul colectiv nu înţelegem atât o comunitate umană de imbecili ci o stare de spirit.

Această stare de spirit este întreţinută de către mass-media, clasa politică, elitele incapabile şi subculturi. Să le luăm pe rând:

Mai întâi avem mass-media. Aici, în fruntea topurilor facilitatorilor imbecilizării colective se găseşte postul de televiziune OTV.

Acolo, într-un studio micuţ îşi fac veacul în fiecare seară oamenii realităţii. Nu elitele, nu oamenii de cultură, nici măcar politicienii. Acolo avem adunaţi în fiecare seară să discute diverse subiecte pe ambasadorii străzilor, cartierelor, mediului rural. Oameni simpli, îmbrăcaţi în portul popular reprezentativ pentru mediile din care provin, mai mult sau mai puţin agramaţi, discută pe teme care sunt racordate la realitate. Căci realitatea nu este reprezentată de inundaţii, de luptele politicienilor şi nici măcar de creşterea pensiei. Ea este realitatea cartierului, pe care OTV-ul o reprezintă la scară naţională.

E mult mai important să ai habar de cine e „barosanul” din cartierul tău, să trăieşti dramele străzii (cu omoruri, furturi, violuri, manele, petreceri cu mici lângă tomberonul de gunoi) decât să te preocupe cine te guvernează. Aceasta simte marea majoritate a oamenilor şi de aceea această mare majoritate se simte reprezentată de către OTV.

Desigur, mediul în care trăieşte această majoritate este un mediu imbecilizant. Dar nu poţi să ceri schimbarea acestui mediu din interior.

Pentru asemenea schimbări sunt responsabili mass-media, mediile culturale şi politicienii. Dar nici unul din aceste medii nu este, se pare, interesat sau motivat să producă aceste schimbări. Mass-media gândeşte comercial. Rolul de formator de opinie este riscant pentru interesele sale şi ca urmare preferă să se lase ea formată de mase. Acolo unde nu se poate discuta despre „cazul Elodia”, se pot difuza telenovele, se pot face emisiuni lacrimogene, sau se poate discuta politică cu preluări de pe Youtube, cu ţipete şi miştocării ieftine.

Politicienii sunt mulţumiţi de această realitate. Ce s-ar face ei într-o Românie în care cetăţenii ar fi interesaţi cu adevărat de viaţa cetăţii? Asemenea elitelor din lumea lui Orwell au tot interesul să încurajeze subcultura acestui lumpen majoritar în societate.

Ca urmare, CNA-ul amendează modest posturi de televiziune precum OTV-ul dar interzic videoclipuri publicitare ce îndeamnă masele să se trezească la realitate (să ne aducem aminte de povestea aceea cu videoclipul care ne îndemna să ne alegem cu grijă stăpânii).

Politicienii se simt bine în mijlocul acestui imbecil colectiv. Fac vizite de lucru inutile dar, în definitiv, plăcute. Fac băi de mulţime, mănâncă câte un mititel şi au grijă ca somnul raţiunii să nu fie deranjat prea tare, deoarece îi naşte şi îi creşte pe ei, în definitiv.

Mediile intelectuale sunt fie politizate fie imbecilizate. Hegemonia culturală a unei stângi gramsciene ne determină să cheltuim banii alocaţi culturii pentru expoziţii stupide. Mizerii subculturale sunt prezentate triumfalist la New York, „subcultura” gay este finanţată de la buget, iar atunci când mai rămân nişte bani de cheltuit şi pentru interese non-ideologice, e tot timpul loc de finanţat nişte prieteni, chiar dacă acei prieteni sunt dovediţi ca fiind nişte şarlatani şi necinstiţi sufleteşte (cazul lui Sorin Antohi).

În faţa acestor evidenţe îţi dai seama că unica schimbare posibilă este cea individuală. Prin redescoperirea demnităţii personale oamenii nu vor mai fi parte organică a imbecilului colectiv. Iar când imbecilul colectiv va dispărea, atunci imbecilitatea va rămâne doar o formă patologică de manifestare a prostiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: