jump to navigation

Monarhia – o soluţie? August 1, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Dacă în decembrie 1989 regele Mihai I ar fi avut curajul de a reveni în România, probabil că multe dintre involuţiile noastre postcomuniste ar fi fost împiedicate. Dominaţia nocivă a stângii (FSN, FDSN, PSDSR, PSD, PD, PDL), apariţia unor mituri politice precum cele întrupate de Ion Iliescu sau de Traian Băsescu ar fi fost probabil evitate într-o Românie ce ar fi redescoperit echilibrul monarhiei tradiţionale.

Eşecul familiei Hohenzollern

Dar nu a fost să fie aşa. Regele Mihai I nu a fost în stare să facă gestul de curaj de a reveni în România în chiar zilele revoluţiei. A venit prea târziu, când nu se mai putea face nimic în vederea unei restauraţii.

Apoi a sosit momentul în care Casa Regală românească a renunţat la drepturile sale istorice, rezumându-se la refacerea averii prin reîmproprietăriri, dar şi la acceptarea unor dezonorante sinecuri.

Eşecul de imagine al Hohenzollernilor, incapacitatea lor de a mai fi actori activi ai istoriei au dus şi la respingerea proiectului monarhic. Faptul că Hohenzollernii fac înţelegeri cu oricine le mai retrocedează o pădure, ceva, că acceptă să fie utilizaţi (dar şi bine remuneraţi) de către orice regim ar fi la Bucureşti a dus şi la afectarea imaginii monarhiei. Echilibrul pe care îl poate oferi o monarhie constituţională, decenţa impusă în politică de protocolul unei Case Regale au fost uitate, fiind asociate cu imaginea unui Rege depăşit de istorie şi a unui actor princiar.

Toate acestea se suprapun pe starea de fapt din Europa. Casele regale pierd tot mai mult din prestigiul lor, fiind victimele unei campanii de denigrare bine coordonate de către anumite cercuri mai de stânga.

Poate că a sosit momentul să începem să separăm monarhia de imaginea familiei de Hohenzollern. Aceasta pentru că viaţa noastră politică are nevoie de o schimbare, dar de o schimbare care nu poate (şi nici nu trebuie!) să apară din interiorul acestui sistem. Iar monarhia constituţională ar fi singura soluţie democratică.

Principele străin

Dar cine să ne fie Rege? Căderea Casei de Hohenzollern este, probabil, definitivă. A propune în fruntea monarhiei fie pe octogenarul rege, recunoscut pentru talentul lui de a trece prin istorie fără să facă nimic, fie cuplul princiar Margareta-Radu, vinovat pentru compromisuri politice care nu pot fi uşor depăşite este suicidal. Cât despre casele domnitoare româneşti, alcătuite mai ales din urmaşii foştilor fanarioţi, strălucesc prin mediocritatea lor.

O soluţie ar fi aducerea unui Domn străin, mai ales că amintirea fericitei domnii a lui Carol I nu a pierit din conştiinţa românilor. Domnia sa de 48 de ani a fost perioada în care s-a construit România modernă, consolidându-se unirea de la 1859, dobândindu-ne independenţa faţă de turci, intrând în rândul statelor europene. La moartea lui Carol I, acesta era cu adevărat, un lider regional, fiind pacificatorul Balcanilor prin pacea de la Bucureşti, şi nu doar un actoraş ce apare prin pozele „de familie” de la încheierea unor summituri mai mult sau mai puţin importante.

Carol I a ştiut să acorde României propriul prestigiu, de membru al celei mai puternice case domnitoare din Europa acelor vremuri. Dar tot el a ştiut să îşi câştige prestigiul de modernizator al unei ţărişoare vasale Porţii Otomane.

România începutului de secol XXI nu mai este România secolului al XIX-lea. Suntem independenţi, membri ai U.E., protejaţi de NATO, chiar dacă nu suntem în graniţele noastre naturale (cele de la 1 decembrie 1918). Problema noastră cea mai mare este cea internă.

Suntem victimele unei clase politice emanate de regimul comunist, corupte, incapabile să fie în ritm cu realităţile politice, sociale şi economice ale României actuale. Aici trebuie să îi dau dreptate lui Traian Băsscu: clasa noastră politică în ansamblul ei este una înapoiată, străină de România de azi.

Această clasă politică trebuie să fie schimbată. Iar o soluţie pentru această schimbare este revenirea la monarhie prin acceptarea unui monarh străin, care, prin prestigiul său, să poată să producă apariţia noii clase politice.

Pe terenul fanteziei

Orice Casă domnitoare din Europa ar putea să candideze pentru potenţialul Tron de la Bucureşti. Ar fi casa de Savoia, fosta familie domnitoare a Italiei, de care am fi chiar apropiaţi. Ar mai fi familia regală domnitoare în Spania (Casa de Bourbon-Parma) sau, de ce nu, Romanovii.

Simpatia mea se duce însă spre Prinţul Charles, moştenitorul tronului britanic. El este un bun prieten al României, cunoscător al realităţilor de pe aici şi, mai ales, apropiat de creştinismul răsăritean, elementul cheie pentru înţelegerea sufletului popoarelor din sud-estul Europei.

Cât despre argumentele „pragmatice” în favoarea unei asemenea alegeri, ele nu lipsesc. Prinţul Charles face parte din cea mai prestigioasă familie regală a lumii, este el însuşi o celebritate, urmează să moştenească Coroana Marii Britanii, dar şi pe cele ale Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi ale altor mici state din întreaga lume. În ciuda răutăţilor venite din partea unei părţi a presei, a făcut tot timpul dovada nobleţei sale (ceea ce nu se poate spune despre mult mai mediatizata fostă soţie a domniei sale, prinţesa Diana).

Dar, desigur, acum am intrat în câmpul fanteziei. Realitatea României este însă aceea a politicienilor care confundă România cu propria lor moşie. Realitatea noastră politică este dată de inundaţii ale căror efecte sunt tratate prin populism. Realitatea noastră politică este aceea în care totul se mimează, mai puţin voinţa de putere şi de îmbogăţire rapidă.

O asemenea realitate trebuie, însă, combătută cu ceva. Pentru că această realitate nu este, nu trebuie să mai fie proprie unui popor ce o istorie întreagă a făcut dovada că merită ceva mai mult.

Soluţii există, iar monarhia este printre ele. Şi nu este în nici un caz o soluţie ineficientă, după cum chiar recursul la propria istorie ne-o arată.

Anunțuri

Comentarii»

1. Xtend - August 1, 2008

Fantezii de secol XIX.
Dar si viitorul Romaniei se prefigureaza a fi de secol XIX
http://turambarr.blogspot.com/2008/08/nasol.html

2. kaddish83 - August 2, 2008

Oare chiar suntem independenti?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: