jump to navigation

Pune-ţi amprenta! Solidarizează-te cu infractorii! Iulie 16, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
Tags: , , ,
trackback

Realitatea TV, Asociaţia de Monitorizare a Presei – Acadenua Caţavencu şi Romani Criss au hotărât să mai câştige nişte capital de imagine, audienţă şi, evident, bani de pe urma deciziilor ferme şi corecte ale guvernului italian cu privire la situaţia nomazilor din Italia. Ca urmare, se apucă să se amprenteze, pentru a-şi exprima „solidaritatea” cu nomazii ce se găsesc pe teritoriul statului italian. Din punctul meu de vedere, să se amprenteze…

Europa ideologică vs Europa naţiunilor

Spre mirarea lor, impactul „pozitiv” este unul anemic. Cu excepţia neostângiştilor şi a politicienilor noştri de trei parale, care fac orice pentru a mai ieşi un pic în faţă, opinia publică s-a arătat cel puţin dezinteresată. Dacă citiţi formurile de pe site-ul Realităţii TV, veţi vedea că aproape nu există mesaje defavorabile deciziilor guvernului italian. Iar acele mesaje critice arată, prin stil, cine sunt autorii lor: activiştii diferitelor organizaţii subvenţionate de neomarxismul multicultural.

Opinia publică românească este de acord cu măsurile legislative ale guvernului italian. Mai mult ca sigur, opinia publică din toate ţările europene este şi ea de acord cu Berlusconi. Dar opinia publică nu contează deloc în Uniunea Europeană. Tot ce contează este ca mass-media şi aşa-numita „societate civilă” să vorbească „cum trebuie”. În rest, cetăţeanul european mai e luat în seamă doar la alegerile pentru Parlamentul european, unde rata absenteismului este suficient de mare ca birocraţia neocomunistă de la Bruxelles să poată lucra liniştită.

Avem practic două Europe. Mai întâi avem o Europă a naţiunilor, coordonată încă de politicile statale. Dar avem şi o Europă ideologică, Europa birocraţiei de la Bruxelles, Europa celor de la Consiliul Europei, dar şi Europa stângii politice sau ONG-istice.

Între aceste două Europe există un „război rece”. Europa naţiunilor este un mozaic civilizaţional ce se sprijină pe voinţa democratică a electoratelor naţionale şi pe puterea politică legitimată de această voinţă. Unica sa forţă provine din energiile fiecărei civilizaţii naţionale europene în parte.

Armele Europei ideologice nu sunt democratice. Forţa sa ţine de un mit istoric deja invalidat de fapte: acela al bunăstării pe care o poate oferi o Europă unită cetăţenilor săi. Statisticile economice arată însă, după 50 de ani de existenţă a UE, contrariul. Dar tocmai acest eşec este cel care, paradoxal, fanatizează pe apologeţii acestui mit.

Pentru a reuşi, Europa ideologică trebuie să submineze Europa naţiunilor. Şi o face prin intermediul clasei police din statele europene (mai ales prin partidele de stânga şi de centru – deşi nici dreapta nu este străină de asemenea infiltrări), prin propaganda bine subvenţionată de birocraţia europeană, dar mai ales prin intermediul organizaţiilor nonguvernamentale ce alcătuiesc atotputernica „societate civilă”.

Glasul societăţii civile

Metodele de atac sunt relativ simple: controlul asupra mass-media, pentru a se face auzită doar o singură voce, cât mai mult scandal organizat de agitatorii ONG-işti şi subminarea birocratică a dreptului la vot al cetăţenilor ce locuiesc în Europa.

Vocea opiniei publice este subminată de glasul societăţii civile. Iată, de pildă, exemplul campaniei despre care am vorbit la începutul acestui articol. Deşi majoritatea zdrobitoare a oamenilor chestionaţi de organizatori şi-au exprimat clar punctul de vedere (ţiganii sunt o problemă, iar iniţiativele guvernamentale italiene reprezintă o soluţie), Realitatea TV, Romani Criss şi cei împreună cu ei nu vorbesc decât despre acei foarte puţini ce sunt de acord cu ei. Iar acest fenomen se repetă peste tot în Europa, indiferent de tema discutată.

Autoritatea politică a statelor naţionale este subminată de birocraţia europeană. Un exemplu excelent este oferit de odiseea constituţionalismului european. De când doresc să ofere o Constituţie Uniunii Europene, birocraţii de la Bruxelles depun eforturi serioase pentru a evita confruntarea cu electoratul din statele Uniunii.

Iar atunci când guvernele statelor naţionale nu mai fac dovada supunerii lor faţă de Bruxelles, încep atacurile concentrate asupra acestora. Cazul guvernului Berlusconi este edificator. Toată mass-media este împotriva sa, societatea civilă este isterizată de „fascizarea” Italiei, europarlamentarii se amprentează în semn de protest, partidele de stânga din întreaga Europă vuiesc profetizând revenirea nazismului dacă nu se face „ceva”. Iar acum, cred că merită să ne oprim să vedem ce este acel „ceva”.

Paradoxal, scandalul din Italia prinde bine. De ce? Deoarece oferă posibilitatea de a se crea un precedent. Dacă Berlusconi va merge mai departe, răcnetele isterice ale apărătorilor drepturilor omului şi mormolocilor vor determina instituţiile europene să ia măsuri. Iar aceste măsuri vor reprezenta testul puterii UE în faţa Europei naţiunilor.

Chiar dacă va pica acest test, victoria de imagine va fi una puternică. Sperietoarea cu „pericolul fascist” (aia de care râdea Revel încă din anii ‘80) se va reactualiza, iar stânga europeană va mai câştiga o victorie împotriva şi aşa firavei şi incoerentei mişcări naţionale.

Amprentarea nu e punitivă

Să discutăm puţin şi despre corectitudinea deciziei guvernului italian. Căci, ideologizând discuţia, bătând câmpii cu poveşti despre nazişti, cei care atacă guvernul Berlusconi fac în aşa fel încât să dea uitată adevărata problemă.

Aceasta este reprezentată de o etnie care, în majoritatea ei, trăieşte în Italia (şi nu numai) la limita legii. O etnie care refuză civilizarea şi integrarea. Or, nimeni nu vorbeşte despre problema reprezentată de romi, ci de problema reprezentată de… italieni.

Italia este a italienilor. Faptul că această ţară este victima unor atentate la bunele moravuri (cerşetorie, prostituţie) şi a creşterii ratei infracţionalităţii din pricina unei părţi reprezentative a unei comunităţi etnice o îndreptăţeşte să ia măsuri. Iar aceste măsuri trebuie să fie conforme cu faptele.

Paradoxal, deşi toată lumea crede asta (de ce oare?), amprentarea romilor din tabere nu este o măsură punitivă, ci poate chiar să-i protejeze pe membrii comunităţilor respective de eventuale abuzuri ale legii. Prin amprentare, comunităţi care nu au ieşit încă, din punctul de vedere al culturii civice, din preistorie vor putea căpăta o identitate în faţa legii, putând fi astfel protejaţi de aceasta. Sau, desigur, identificaţi pentru a fi pedepsiţi, în cazul în care au încălcat legea.

Dar nimeni din mass-media, ONG-uri şi din mediile politice de stânga nu este interesat de prezentarea amprentării ca nefiind un proces punitiv. De ce? Deoarece nici una dintre politicile unui stat din U.E., menite să ajute la consolidarea identităţii etnice proprii, nu este binevenită. Soluţiile U.E. sunt reprezentate de multiculturalism şi de noua toleranţă, căi menite să rezolve problemele interetnice prin slăbirea majorităţii şi nu prin adaptarea minorităţii. Motivul este simplu: cu cât statele sunt mai slabe, cu atât va fi Uniunea Europeană mai puternică.

Berlusconi vs Mussolini

În schimb, se poartă marota fascismului. Comparaţiile dintre Berlusconi şi Mussolini, dintre Maroni şi Himmler se practică cu o lejeritate speicifică doar ignoranţilor sau ideologizaţilor. Problema cea mai gravă este că această comparaţie prinde, mai ales din cauza tăcerii celor care ar trebui să spună lucrurilor pe nume – inclusiv faptul că extrema dreaptă este… de stânga.

Cert este că premierul Berlusconi şi excelenta sa echipă ministerială ar putea să preia totuşi ceva din fascism. Ar trebui să spună Europei „Me ne frego!” şi să meargă mai departe fără frică.

Anunțuri

Comentarii»

1. Xtend - Iulie 17, 2008

Opinia publică românească ar fi de acord si cu o eventuala propunere a BOR de a se reveni la „vremurile bune” cand tiganii erau tinuti in robie pe langa manastiri. Masurile populiste, rasiste sau cu iz electoral nu vor duce niciodata lipsa de sustinatori.

2. Xtend - Iulie 17, 2008

Din pacate prin dreapta si stanga fiecare intelege altceva. O clasificare mai potrivita ar fi individualism-colectivism. In acest fel si nazismul (national-socialismul) si legionarismul (ortodox-socialismul) si comunismul ar intra in aceeasi categorie a colectivismelor cu variatia respectiva de rasa, clasa sau religie.

3. Mircea’s Coffee Shop - Iulie 21, 2008

[…] romilor din Italia, din partea unui reprezentant al unui curent ideologic de dreapta poate fi gasit aici. Articolul lui Bogdan Duca este interesant prin aceea ca prezinta un punct de vedere in care […]

4. Octav - Iulie 23, 2008

Domnule Duca, sunteti prizonierul unei viziuni paranoice despre lume. Nomazii aia despre care vorbiti sunt nomazi numai pentru ca dumneavoastra alegeti sa ii numiti si sa ii percepeti asa. In realitate ei sunt romani la fel ca mine sau ca dumneavoastra.
Regret ca ati ales sa va asociati curentului neoconservator caci observ ca nu ati inteles mai nimic din ceea ce inseamna acest concept… si asemeni lui Felix, va bateti joc de niste nume care altminteri inseamna ceva. Frustrarile nationaliste, xenofobia si paseismul nu sunt legate de conservatorism decat intr-o acceptiune continentala si extrem de discutabila.
Un lucru imi e limpede – ceea ce apreciez eu la conservatorismul anglo-saxon, la Burke, Buckley sau Bloom, cu siguranta dumneavoastra nu intelegeti, si anume adversitatea fata de ideologie, fata de dogma, fata de fixismul doctrinar.
SanataTE

5. radu - Iulie 25, 2008

Am citeva obiectii:

Amprentarea unor oameni liberi nu este OK. In primul rind, amprentele pot da rateuri si, cu cit mai mica baza de date, cu atit mai improbabile sint falsele pozitive. Acest este motivul pentru care nu sint dispus sa ma las amprentat pentru nicio cauza din lume.

In al doilea rind, este foarte greu sa spui despre o colectivitate ca in intregul sau „refuza civilizarea şi integrarea”. Nu o face mai mult decit colectivitatea romana sau italiana refuza sa accepta in sionul sau tigani.

Problema este ca pe acesti tigani, de sute de ani viata i-a invatat sa se comporte intr-un anumit fel, care in realitate ii afecteaza in primul pe ei insisi (cu exceptia citorva profitori). Mecanismele se scoatere din „preistorie” a taranilor romani abrutizati de munca la boier nu au dat, din motive obiective roade in cazul tiganilor, care au nevoie de o alta abordare, mai apropiata de tipul lor de viata si de avantajele lor competitive, nu ca rasa, ci ca civilizatie.

A considera amprentarea ca mijloc de protectie este oarecum echivalent cu a considera steaua cu sase colturi si invatamaintul pe criterii confesionale ca masuri de protectie ale evreilor.

Tiganii, prin modul lor de viata, s-au lasat pusi la mijloc atit in Romania, de regimul comunist, pentru care au facut multe treburi murdare (proxentetism, bisnita, schimb valutar, spargeri comandate, etc.) cit si in Italia unde acum sint prinsi la mijloc intre fortele de ordine corupte si indolente si populatie, intre dreapta si stinga in lupta lor politica.

In concluzie, poate ca ar trebui sa combatem problema sociala a tiganilor cu metode sociale, nici propagandistice, dar nici discriminatorii politienesti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: