jump to navigation

Majoritatea morală Iulie 10, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
Tags: , ,
trackback

Olanda a interzis fumatul, dar permite consumul de droguri. Dacă olandezii vor îndrăzni să fumeze o combinaţie de marijuana cu tutun, vor risca să fie amendaţi din cauza… tutunului.

Tratatul de la Lisabona

În alt colţ de Europa, o tânără fată este violată şi rămâne însărcinată. Sarcina fiind înaintată, nici unul dintre medicii români nu s-a arătat dispus să ucidă pruncul prin avort, mai ales că legea ce reglementează în România pruncuciderea nu permite omorârea copiilor nenăscuţi după 20 de săptămâni de la conceperea acestora.

Cum suntem, însă, buni cetăţeni europeni, copila şi pruncul ei încă nenăscut au fost îmbarcaţi într-un avion şi trimişi într-o ţară care ucide copii şi la vârste mai înaintate. Iar Ministerul Sănătăţii a pus, împreună cu alte ministere, de o comisie care să propună modificarea legii spre a permite avortul eventual până în momentul naşterii.

Iată două evenimente de ultimă oră care contribuie la întărirea convingerii mele conform căreia civilizaţia propusă de către Uniunea Europeană este una anti-creştină, anti-umanistă, ilogică şi implicit anti-europeană. Am şi un motiv de bucurie: Tratatul de la Lisabona a fost îngropat de voinţa populară irlandeză, ca şi de hotărârea Preşedintelui Poloniei de a nu ratifica un asemenea document ce atentează la chiar identitatea culturilor europene.

O bucurie de scurtă durată. În cel mai democratic spirit, Comisia Europeană şi Parlamenul European lucrează la o a treia soluţie constituţională, care să nu trebuiască ratificată de nici un referendum naţional şi, dacă se poate, nici măcar de structurile parlamentare statale. E de ajuns acceptul birocraţilor şi ideologilor „europeni”, nu?

Clasa politică din România a ratificat, în mare linişte şi fără nici un comentariu, tratatul de la Lisabona. De la ultimul deputat până la Preşedinte, clasa politică a jucat iresponsabil soarta României, nesupunând dezbaterii publice şi referendumului această mega-inepţie comunitară, ce ne-ar fi obligat (dacă nu ar fi fost irlandezii) să aplicăm legi absurde, să devenim dependenţi de birocraţia de la Bruxelles şi să generăm, la rândul nostru, legi stupide şi birocraţie.

Un popor bine dresat

Dar nici românii „obişnuiţi” nu au făcut nimic. Mişcarea Pro Life este foarte activă doar pe Internet (cu excepţia muncii părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului, desigur). Cazul tinerei mame silite de „opinia publică” să îşi ucidă copilul i-a prins nepregătiţi pe militanţii pro-life, care au reacţionat timid şi ineficient. Bisericile au făcut dovada maximă a ineficienţei lor prin tăcerea neoprotestanţilor, protestanţilor şi catolicilor sau prin reacţia stupidă a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei (care nu citeşte nici măcar documentele propriei instituţii) şi prin comportamentul letargic al celorlalte structuri din BOR.

Cât despre eurosceptici, aceştia sunt foarte tăcuţi atunci când nu sunt penibili. Euroscepticismul nostru este redus la o cârcotăşeală „la o bere” şi nu se încheagă nicidecum într-un discurs coerent şi constructiv. Suntem nemulţumiţi de multe, suntem rezervaţi cu privire la şi mai multe, dar ne comportăm ca şi cum am fi sub ocupaţia militară a UE şi nu ca nişte cetăţeni europeni cu drepturi şi obligaţii depline.

În concluzie, suntem un popor bine dresat. Atât de dresat încât am şi început să reacţionăm „conform cu standardele europene”. Dovadă declaraţiile celor de la PSD care condamnă politicile de securitate ale statului italian, uitând, într-o schizofrenie tipic europeană, de marile probleme de securitate pe care cetăţeni de-ai noştri (deşi nu români) le-au provocat italienilor. Oricum, isteria ideologilor europeni declanşată de voinţa guvernului italian de a-şi rezolva ferm şi democratic problemele ar trebui să arate celor care au ochi să vadă cât de anti-europeană este birocraţia UE.

Totalitarismul birocraţiei

Ce rămâne, totuşi, de făcut? Dacă nu am fi atât de neputincioşi am avea o soluţie: contrarevoluţia conservatoare! Care nu este altceva decât curajul de a gândi singur şi subiectiv problemele care te privesc. Numai prin asumarea libertăţii responsabile, numai prin refuzul delegării dreptului de a gândi şi decide pentru tine lucrurile se mai pot schimba.

Lumea recentă ne propune o nouă formă de totalitarism: cea a birocraţiei. Desigur, cei care cunosc cât de cât marxism-leninismul observă că nu e vorba despre nimic nou: birocraţia a fost tot timpul concepută de comunişti ca fiind un veritabil creier social.

Acestui nou totalitarism nu i se poate opune decât libertatea individuală. Iar în locul valorilor acestui imperialism birocratic nu se pot aşeza decât valorile tradiţiei.

Ceea ce spun eu nu este în nici un caz o noutate. Are un corespondent în cea mai bună administraţie politică americană din toată istoria Statelor Unite: administaţia Reagan.

Pentru Reagan au existat doi adversari: etatismul birocratic al stângii şi „revoluţia culturală”. În spatele acestor doi adversari se găseşte, desigur, acelaşi duh: stafia comunismului.

„Government is not the solution to our problems. Government is the problem”. Acesta a fost motto-ul administraţiei Reagan. Şi probabil că ar trebui să fie soluţia conservatorilor europeni la problemele provocate de monstruozitatea birocratică numită Uniunea Europeană.

Pentru ca Reagan să ajungă, însă, la putere iar mizeria revoluţiilor hippiote şi anticulturale să poată să fie cât de cât curăţată, a fost nevoie de o trezire a Americii profunde. Aşa cum este necesară o trezire a Europei profunde.

Artizanii acestei treziri nu au fost intelectualii (majoritatea de stânga, socialişti şi utopici), nu au fost nici „formatorii de opinie” din mass-media, bolnavi, atunci, ca şi acum, de pacifism, ecologism şi alte „-isme” periculoase. Cei care au trezit America au fost oamenii credincioşi (protestanţi, catolici, evrei) ce au preferat tradiţia revoluţiilor culturale. Ei au construit ceea ce a rămas în istorie sub denumirea de „majoritate morală”.

Redescoperirea libertăţii

România anului 2008 este în plină criză. Criza economică, accentuată de politici socialiste fără acoperire este dublată de criza valorilor, care duce la abdicările în faţa UE, la uciderea pruncilor nenăscuţi şi la relativizarea lucrurilor cu adevărat importante.

Cei care s-au împotrivit acestei crize, intelectualii de dreapta, au făcut până acum dovada ineficienţei lor. Blocaţi într-un discurs inactual, închişi într-un inaccesibil turn de fildeş, incapabili să facă paşi decisivi pentru schimbarea la faţă a României, majoritatea acestor intelectuali se bucură de micile victorii pe care le mai pot obţine prin şi mai mica lor influenţă pe lângă Preşedintele Băsescu.

Dar România merită altceva. De aceea este o obligaţie a cultelor religioase ce nu acceptă relativizările „made in EU” să pornească la drum acum, când avem şansa de a ne vota altfel parlamentarii (prin vot uninominal). Dacă vom rata şi această şansă de normalizare prin întoarcere la valori şi prin redescoperirea libertăţii, s-ar putea ca altă dată să fie prea târziu.

Eu sunt gata să acţionez. Cine mi se alătură?

Anunțuri

Comentarii»

1. Tavi - Iulie 10, 2008

hmmm
întoarcere la valori şi prin redescoperirea libertăţii?

cine sa actioneze? cultele religioase? slabe sanse. Iisus a fost pasnic. a venit El ca sa dezbine, dar dezbinarea nu o fac cei credinciosi ci ceilalti care nu pot/vor sa inteleaga.

si ce este majoritatea morala? de fapt: exista o majoritate morala in ro? ca sa nu intram in detalii cum ar fi: definitia moralitatii…
ceea ce este moral pt un om dus la biserica, nu este si pt altul.

ce actiuni?

2. Catalin - Iulie 10, 2008

Spune-mi planul de actiune si sunt gata sa vin cu tine 😀

3. Xtend - Iulie 11, 2008

Intelectualii de dreapta sunt ineficienti pt ca se bazeaza pe credinta in fiinte imaginare (religie)

There are three interrelated arguments used by today’s “conservatives” to justify capitalism, which can best be designated as: the argument from faith—the argument from tradition—the argument from depravity.

Sensing their need of a moral base, many “conservatives” decided to choose religion as their moral justification; they claim that America and capitalism are based on faith in God. Politically, such a claim contradicts the fundamental principles of the United States: in America, religion is a private matter which cannot and must not be brought into political issues.

Intellectually, to rest one’s case on faith means to concede that reason is on the side of one’s enemies—that one has no rational arguments to offer. The “conservatives’” claim that their case rests on faith, means that there are no rational arguments to support the American system, no rational justification for freedom, justice, property, individual rights, that these rest on a mystic revelation and can be accepted only on faith—that in reason and logic the enemy is right, but men must hold faith as superior to reason.

Consider the implications of that theory. While the communists claim that they are the representatives of reason and science, the “conservatives” concede it and retreat into the realm of mysticism, of faith, of the supernatural, into another world, surrendering this world to communism. It is the kind of victory that the communists’ irrational ideology could never have won on its own merits . . . .

Now consider the second argument: the attempt to justify capitalism on the ground of tradition. Certain groups are trying to switch the word “conservative” into the exact opposite of its modern American usage, to switch it back to its nineteenth-century meaning, and to put this over on the public. These groups declare that to be a “conservative” means to uphold the status quo, the given, the established, regardless of what it might be, regardless of whether it is good or bad, right or wrong, defensible or indefensible. They declare that we must defend the American political system not because it is right, but because our ancestors chose it, not because it is good, but because it is old . . . .

The argument that we must respect “tradition” as such, respect it merely because it is a “tradition,” means that we must accept the values other men have chosen, merely because other men have chosen them—with the necessary implication of: who are we to change them? The affront to a man’s self-esteem, in such an argument, and the profound contempt for man’s nature are obvious.

This leads us to the third—and the worst—argument, used by some “conservatives”: the attempt to defend capitalism on the ground of man’s depravity.

This argument runs as follows: since men are weak, fallible, non-omniscient and innately depraved, no man may be entrusted with the responsibility of being a dictator and of ruling everybody else; therefore, a free society is the proper way of life for imperfect creatures. Please grasp fully the implications of this argument: since men are depraved, they are not good enough for a dictatorship; freedom is all that they deserve; if they were perfect, they would be worthy of a totalitarian state.

Dictatorship—this theory asserts—believe it or not, is the result of faith in man and in man’s goodness; if people believed that man is depraved by nature, they would not entrust a dictator with power. This means that a belief in human depravity protects human freedom—that it is wrong to enslave the depraved, but would be right to enslave the virtuous. And more: dictatorships—this theory declares—and all the other disasters of the modern world are man’s punishment for the sin of relying on his intellect and of attempting to improve his life on earth by seeking to devise a perfect political system and to establish a rational society. This means that humility, passivity, lethargic resignation and a belief in Original Sin are the bulwarks of capitalism. One could not go farther than this in historical, political, and psychological ignorance or subversion. This is truly the voice of the Dark Ages rising again—in the midst of our industrial civilization.

The cynical, man-hating advocates of this theory sneer at all ideals, scoff at all human aspirations and deride all attempts to improve men’s existence. “You can’t change human nature,” is their stock answer to the socialists. Thus they concede that socialism is the ideal, but human nature is unworthy of it; after which, they invite men to crusade for capitalism—a crusade one would have to start by spitting in one’s own face. Who will fight and die to defend his status as a miserable sinner? If, as a result of such theories, people become contemptuous of “conservatism,” do not wonder and do not ascribe it to the cleverness of the socialists.

“Conservatism: An Obituary,” Capitalism: The Unknown Ideal

http://www.aynrandlexicon.com/lexicon/conservatives.html


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: