jump to navigation

Cărtărescu şi homosexualii. Sau despre ce nu face omul pentru un premiu Nobel Mai 31, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
Tags: , ,
trackback

Un eveniment trist s-a adăugat celui produs de manifestările militanţilor homosexuali de săptămâna trecută. Este vorba de apologia homosexualităţii făcută de scriitorul Mircea Cărtărescu. Probabil că dorinţa de a fi „nobelizat” îl determină pe scriitorul român să facă orice. Este dreptul domniei sale acela de a recurge la compromisuri şi de a se compromite.

Sălbaticii UE

Din păcate, apologia homosexualităţii semnată de domnul Mircea Cărtărescu s-a făcut prin atacarea necinstită a… normalităţii. Înţeleg ca domnul Mircea Cărtărescu să aibă, din interese „nobelice” sau nu, simpatie pentru cauzele homosexualilor, dar de aici până la a ataca în mod necinstit normalitatea sexuală este o cale lungă pe care domnul Cărtărescu o parcurge cu lejeritatea confortabilă a „analistului politic.”

Deşi am simpatizat cu mare parte din opiniile politice ale domnului Cărtărescu, nu am putut să nu remarc că stilul jurnalistic nu îl prinde, calitatea comentariilor sale politice este îndoielnică iar multe din tiradele domniei sale sunt patetice.

Aceste defecte se împlinesc în articolul „Marş pentru normalitate?”, apărut în „Evenimentul Zilei” din 23 mai. Aici domnia sa începe să ne explice cum neamul nostru, pentru că nu acceptă căsătoriile între homosexuali, adopţiile în cuplurile homosexuale, firescul marşurilor gay, este unul nedemn de statutul… european.

Wow! Nu credeam ca în anul mântuirii 2008, când am început să ne prindem şi noi cam cu ce se „mănâncă” Europa, un om normal la cap ne poate acuza cum că nu suntem europeni pentru simplul motiv că nu acceptăm anormalitatea homosexualilor. Spaima cu „se supără UE!” a trecut, domnule Cărtărescu. De ce? Deoarece suntem ţară membră a Uniunii şi învăţăm nu numai că avem drepturi, şi în special dreptul la demnitate, dar şi că Uniunea Europeană este Europa doar în măsura în care ocupă un teritoriu pe continentul european.

De aceea, domnule Cărtărescu, vă rugăm frumos să ne lăsaţi cu discursurile de genul „nu sunteţi cetăţeni suficient de toleranţi şi evoluaţi ai Europei!”, pentru simplul motiv că Europa nu este UE, iar toleranţa nu presupune normalizarea anormalului, aşa cum evoluţia nu implică negarea tradiţiei. Ah! Probabil că nu suntem cetăţeni suficient de „evoluaţi” din perspectiva UE. Totuşi, datorită acestei „involuţii” puteţi să bateţi câmpii vorbind despre drepturile homosexualilor şi să vă pregătiţi drumul către premiul Nobel. Aşa că… tot „răul” spre binele dumneavoastră, nu?

Familie şi creştinism, mineriadă şi hitlerism

Dar domnul Cărtărescu nu se opreşte la a ne spune că suntem „intoleranţi” şi „involuaţi”. Domnia sa ne şi jigneşte comparându-ne pe noi, cei ce ieşim în stradă pentru a cere nimic altceva decât protejarea normalităţii, cu minerii sau cu urmaşii minerilor din 1990.

Domnule Cărtărescu, urmaşii minerilor din 1990 sunt socialiştii de astăzi, militanţii pentru drepturile omului, stavrizilor şi melcilor, cei ce ne cer să renunţăm la credinţă, la istorie şi la valori, cei care ne spun că regimul comunist este bun, cei care ne flutură acum, ca şi în 1990, modelul suedez şi comunismul cubanez, al lui Castro şi al lui Che Guevara.

Domnule Cărtărescu, cei bătuţi de mineri au fost adepţii fermităţii şi nu ai toleranţei. Ei spuneau rugăciuni, respingeau categoric comunismul preferându-i moartea, au opus fermitatea credinţei creştine relativismelor propuse de comuniştii convertiţi la democraţie (de care Europa este plină – Prodi, Napoletano, Zapatero, cu nimic mai buni decât Iliescu sau Brucan). În Piaţa Universităţii nu au fost militanţii pentru drepturile gay-lor ci militanţii pentru demnitate şi normalitate. A compara pe urmaşii lor cu minerii este o jignire ce nu poate să fie acceptată.

Apologia făcută de domnul Cărtărescu merge mai departe cu deja „tradiţionalul” reductio ad Hitlerum. Dacă naziştii au ucis homosexuali, aşa cum a văzut domnul Cărtărescu în vizitele domniei sale prin lagărele germane, atunci toţi cei ce se opun homosexualităţii sunt suspecţi de… nazism, nu?

Făcând aceste afirmaţii domnul Cărtărescu nu ne arată altceva decât că este pe lângă subiect. Mişcarea pentru familie şi normalitate sexuală nu solicită trimiterea homosexualilor în lagăre şi puşcării. Ceea ce se cere e doar nerecunoaşterea „căsătoriilor” homosexuale, refuzarea dreptului cuplurilor cu asemenea orientări de a face adopţii şi educarea noilor generaţii în spiritul culturii creştine.

Biblia pe care ne-o dorim

Şi pentru că am spus „creştinism”, să trecem la un alt punct „forte” al articolului domnului Cărtărescu. Domnia sa ne oferă o cheie exegetică a Bibliei. Hai să dăm cuvântul viitorului nobelizat Mircea Cărtărescu:

„Biblia, din care cei mai mulţi dintre cei care îi urăsc pe gay citează repetatele cuvinte ale lui Iehova către poporul evreu: «Să nu se afle homosexuali printre voi», e o carte prea minunată, prea tulburătoare ca gândire şi expresie ca să fie vulgar redusă la câteva clişee. Povestea din Sodoma se referă mai ales la desfrâu, indiferent dacă homo- sau heterosexual. Căci printre gay există şi desfrânaţi, şi asceţi, ca şi printre «normali»: Da Vinci sau Wittgenstein, deşi invertiţi, au dus o viaţă ireproşabilă şi au fost spirite de o nobleţe de neatins. E păcat ca o carte atât de universală ca Biblia să genereze, cum a generat când a fost îngust interpretată, antisemitism, misoginie şi homofobie.”

Frumos, nu? Cu alte cuvinte, Biblia este prea minunată ca să o citim şi să încercăm să îi urmăm îndemnurile şi poruncile, aşa cum ne îndeamnă creştinismul. E atât de minunată încât trebuie să o citim eventual ca pe „Orbitor”, ignorându-i părţile slabe (cum este volumul III) de dragul volumului I.

De asemenea, domnul Cărtărescu ne asigură (să îl credem pe cuvânt?) că sodomiţii nu sunt homosexuali, ci doar desfrânaţi. Căci există şi homosexuali cu o viaţă ireproşabilă şi spirite „de o nobleţe de nedescris”. Aici domnul Cărtărescu ne oferă ca exemple pe Da Vinci şi Wittgenstein. Nu ştiu prea multe despre aventurile erotice ale lui Leonardo Da Vinci, dar Wittgenstein, suspectat de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice şi unul dintre artizanii morţii tradiţiei în filosofie, nu poate fi catalogat, din punctul meu modest de vedere, ca fiind ireproşabil şi nobil, decât prin comiterea mai multor compromisuri faţă de propriile mele crezuri.

Din nou, civilizaţi

Însă cel mai trist paragraf din articolul domnului Cărtărescu este penultimul. Aici aflăm despre cât de plăcute şi rentabile sunt paradele homosexualilor din Vest şi despre cât de barbari suntem noi, esticii.

Da, suntem barbari pentru că nu ne amuză să vedem bărbaţi îmbrăcaţi nu în femei (femeile se îmbracă decent şi elegant), ci în… curve. Nu ne amuză să vedem oameni care sunt mândri de felul în care fac sex şi încearcă prin gesturi obscene şi care alegorice să ne convingă cât de plăcut este un anumit fel de a face sex. Nu ne amuză să ne vedem copiii obligaţi să înveţe la şcoală cum că e discriminatoriu să mai spună mamei mamă şi tatălui tată, pentru că există perverşi ce vor să se joace şi de-a familia fără să renunţe la orgasmele lor.

Dacă aceasta înseamnă barbarie, atunci vai de capul civilizaţiei…

Cât despre domnul Cărtărescu: dacă vrea Nobelul neapărat să o facă pe feministul, să deplângă dispariţia unei specii de parameci australieni din cauza încălzirii globale, să lupte pentru cauza toleranţei faţă de extratereştri, dar să nu jignească pe cei care doresc să trăiască într-o lume conformă cu voia Creatorului ei.

Anunțuri

Comentarii»

1. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Domnule Duca, a propos de homosexuali si pomenirea lui Castro, nu cred ca a fost vreun lider politic in cea de-a doua jumatate a secolului XX care sa-i fi persecutat pe homosexuali mai mult decat „El lider maximo” de la Havana.
Si in general, regimurile comuniste au fost extrem de dure cu homosexualii.

Altfel, nu v-ati plictisit sa tot folositi sintagma „reductio ad Hitlerum”? Mai schimbati si dumneavoastra placa.

2. machiavellian - Iunie 1, 2008

Orbitor I a fost groaznic, atat de prost incat n-am reusit sa-l citesc pana in capat (mai am vreo 15 pagini de 2 ani). Oricum, poa sa cante cat o vrea Cartarescu, Nobel nu pupa.

3. Ilie Catrinoiu - Iunie 1, 2008

Domnule Duca, ce parere aveti despre marxistul Petru Clej de la BBC Londra? Saracul, nici el nu stie exact ce e: marxist sau conservator?! E „conservator multiculturalist, gnostic si globalist” – ati mai auzit de asa ceva? Eu nu.

Dar traim vremuri hibride, prea hibride…. omenesti, prea omenesti…

4. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Domnule Catrinoiu, cred ca cu eticheta de „marxist” ati dovedit dictonul francez „Le ridicule qui tue”.

Cred ca ati ramas printre putinii care mai considera ca marxismul mai traieste (in orice caz aveti o oarecare afinitate cu marxistii, dat fiind ca urati economia de piata, deci sunteti un om de stanga).

Apoi v-as recomanda sa nu mai mintiti (ca tot va laudati ca sunteti ortodoxist) deoarece nu sunt de la „BBC Londra”.

In sfarsit va recomand sa va mai informati ca sa nu va mai faceti de ras cu pronosticuri de genul „Castiga Huckabee”(va mai amintiti de demagogul populist care a disparut precum magarul in ceata).

Eu nu ma auto-etichetez ca dumneavoastra si domnul Duca, cu care aveti in comun ortodoxismul militant neaosist si provincial.

Si in orice caz nu am aceasta ingustime de minte trivalisto-damboviteana.

5. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Corectez, nu „ortodoxismul militant” ci „habotnicismul militant”.

6. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Parafrazandu-l pe domnul Duca as spune ca domnul Catrinoiu practica „reductio ad Marxum”, tot ceea ce nu intra in ingustul sau orizont spiritual este „marxist”.

7. machiavellian - Iunie 1, 2008

Domnule Clej, argumentum sau reductio ad Hitlerum inseamna total altceva.

8. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Adanc cugetat din partea autorului mesajului 7. E acelasi mod de gandire in oglinda, domnule anonim care cu curaj semnati „machiavellian”.

9. machiavellian - Iunie 1, 2008

Blabla. Exact acelasi mod de a evita subiectul si a recunoaste ca ati gresit. Haide, o wikipedia sau o colectie de sofisme nu v-ar strica. Pana atunci n-are rost sa ne mai plictisiti cu agresivitatea asta disimulata.

10. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Anonimul care cu curaj semneaza „machiavellian” si isi face educatia prin wikipedia foloseste pluralul majestatii „ne”. de ce nu vorbiti in nume propriu si de ce va ascundeti? Domnul Catrinoiu macar semneaza cu propriul nume. Anonimul aplica dublul standard, ca toti ortodoxistii habotnici, oricine are ceva de zis care difera de ideile lor putine, dar fixe, este „marxist”, „stangist” si alte epitete cre dovedesc modul pavlovian de a reactiona. Adica, reductio ad Marxium. Stiu ca va irita acest lucru (in general ortodoxistii habotnici se irita foarte repede, „crestinismul” lor nu e decat o pojghita), dar nu e mai putin adevarat.

11. machiavellian - Iunie 1, 2008

Deci preainteligentul domn Petru Clej, mare jurnalist, care „nu se educa pe wikipedia” stie fara sa citeasca ce inseamna sofismul ala si persista in ignoranta lui trecand mai departe la atacuri la persoana. Daca toti de la BBC sunt ca dvs, promit sa nu mai citesc niciodata.

PS: Habotnic, ultraortodoxist? Hahahaha, nu aveati ce sa-mi spuneti, nu? A propos, cuvantul A-TEU va spune ceva?

12. Petru Clej - Iunie 1, 2008

Anonimul care se ascunde cu curaj in spatele lui „machiavellian” repeta minciuna lui Ilie Catrinoiu ca as fi „de la BBC”.

Va recomand, daca va pretindeti „conservator” sa renuntati la reactiile de tip pavlovian in oglinda si sa nu mai priviti tot timpul in trecut, ci in viitor.

In acest sens va recomand cartea lui David Frum (daca n-ati auzit de el, cautati in manualul wikipedia, dupa care va faceti educatia) „Comeback: Conservatism That Can Win Again”.

O sa constatati ca, spre deosebire de cei care scriu pe acest forum si isi spun conservatori, ba unii chiar varianta „neo-„, David Frum, unul dintre cei mai cunoscuti ganditori conservatori din Statele Unite, nu e obsedat de chestiunea homosexualitatii.

De altfel, toate cercetarile arata ca homosexualii, care sunt in general mai educati decat media populatiei, si au venituri peste medie, sunt predispusi la individualism, ceea ce-i face in general „fiscal conservatives” – o notiune irelevanta pentru oameni ca Bogdan Duca si Ilie Catrinoiu – care-l proslavesc pe demagogul populist cu politici economice socialiste Mike Huckabee, pentru ca nu agreeaza capitalismul si globalizarea.

Dar isteria cu care reactioneaza oameni ca dumneavoastra ii impinge pe homosexuali in bratele unor partide de stanga.

S-au terminat, domnule anonim, problemele in Romania?

Nu mai exista violenta conjugala a barbatilor (heterosexuali) sau violuri ale barbatilor (heterosexuali), traficarea femeilor in scopuri (hetero)sexuale, abandonul copiilor de catre parinti (heterosexuali)? Le-ati rezolvat pe astea si ati trecut la singura problema care mai exista in Romania?

Ati gasit „the soft target” de care sa va legati, cu o lasitate caracteristica?

13. machiavellian - Iunie 1, 2008

Domnule Clej, mai lasa-ti labareala asta verbala ca nu are nici un rost.

Nu am spus ca sunteti de la BBC fiindca „asa zice Catrinoiu” ci fiindca chiar dumneavoastra ati spus asta intr-un interviu.

„Din 2000 sunt Redactor Sef al Biroului Londra al Redactiei Române.”

http://noinu.rdscj.ro/article.php?articleID=136

Iar aici articol semnat „Petru Clej”:

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/06/070607_moldova_curente.shtml

Asa ca ori Dvs sunteti acelasi Petru Clej, ori luati numele altcuiva si mimati Romania Libera, la care respectivul Clej s-a declarat ca fiind „jurnalist”.

Iar la restul comentariului chiar nu mai am ce sa raspund. Ati vazut ca nu merge acuzatia de habotnicism, sau cealalta de ultraortodoxism, asa ca deviati complet de la subiect fara a evita atacurile la persoana. Inca un comentariu de acest gen si voi trage singura concluzie clara: mai mult de atat nu puteti.

Pa si pusi,

„Anonimul” machiavellian

14. Xtend - Iunie 3, 2008

Popa homosexual din cluj

15. Xtend - Iunie 3, 2008

Un comentariu la articolul dvs. „Despre noul Apel catre lichele”

Asemanarea dintre postmodernism si religie: refuzul realitatii.

Stephen Hicks – The Postmodern Assault on Reason

With the crisis of socialism in mind, the question becomes: Why did socialists make a dramatic turn, in the 1960s and on into the 1970s, by linking up with postmodernism? It is a cliché to say that there was a shift from the Old Left to the New Left in the 1960s. What I am doing, in effect, is examining that shift and integrating it with the emergence of postmodernism.

The postmodernists who came to greatest fame in the 1970s, 1980s, and later—people such as Foucault and Derrida and Lyotard and Richard Rorty and so forth—had all been young men in the 1950s and 1960s, and so they lived through the crisis of socialism. All of them were, in their youth, advocates of a fairly far-left politics. Rorty was perhaps the least extreme; most of the others were members of the French Communist Party. Derrida did not quite join, although he hung out with them and contributed to their publications.

And along came the crisis of socialism. The question is: What are you going to do? Here you have a movement, the socialist ideology, that you have thought to be beautiful and true and noble; the Idea that is going to cure all of the world’s problems. Now it is being buffeted by theoretical arguments that seem to be unanswerable and by practical events that provide tons of evidence undermining it and showing that the hated capitalist system is superior. How are you going to deal with that crisis, psychologically and intellectually?

My hypothesis is that postmodernism is the way a significant number of far-left socialists dealt with that crisis.

The analogy that I would make here is to a religious crisis. Suppose you believe in a religion that has come to be a part of your identity, that you believe to be true and noble, and that gives meaning to life. Suddenly, you find yourself in a position where all the evidence is going against this religion, all of the logical arguments are going against it. You have a choice. Either you go with the evidence and go with the logic, in which case you are going to abandon your religious beliefs. Or you can maintain your religious beliefs but abandon the notion that evidence matters and the notion that logic is the final court of appeal.

On this religious analogy, we know that there are a number of people who, confronted with the intellectual failure of religion, resort to irrationalist defenses of their view. They will attack reason, they will attack evidence, they will attack logic, they will embrace various non-rational epistemologies. And that, I suggest, is exactly what started to happen in far-left circles in the 1950s and in the 1960s.

The left intellectuals were confronting the crisis of socialism. One choice was to say: “The logic and evidence show that socialism does not work, that it is discredited, and so we have to abandon socialism in order to stick with the logic and the evidence.” The other choice was to say: “We have to maintain our socialism and our advocacy of it, but we therefore have to attack logic, attack evidence, attack reason as the final court of appeal.” And the latter is exactly what all of those postmodern, skeptical, subjectivistic, relativistic epistemologies do. They, in effect, give you a set of tools. If there are arguments against the success of socialism and in favor of the success of capitalism, well, you can just dismiss those arguments on epistemological grounds. Postmodernism gives you, in effect, a get-out-of-jail-free card against any rational attack on your system. So, that is what I mean by saying, “The failure of socialism made postmodernism necessary.” Postmodernism, including its epistemological strategy, was the only way in the latter part of the twentieth century for someone to retain his faith in socialism as an ideology.

http://www.objectivistcenter.org/ct-1917-S_hicks.aspx

16. Xtend - Iunie 3, 2008

Nazistii si homosexualii

http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/06/clarificarea-analogiei-cu-nazistii.html

Naziştii au gazat homosexuali, pe care îi numesc „devianţi sociali” în scopul purificării rasei ariene.
Fanaticii folosesc apelative similare în legătură cu gay-ii şi visează la idealul Românului pur, creştin-ortodox.

17. Xtend - Iunie 3, 2008

Dle Duca,

Asi fi curios ce parere aveti de insi ortodocsi gen Roncea

comentariu de aici
http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/06/dictionar-de-expresii-crestine.html

–––––––
ioan spunea…

Comentariul este offtopic, dar vreau sa-ti aduc la cunostinta ceva deosebit de grav – asta:
nuvaccinurilor.blogspot.com/
si asta:

victor-roncea.blogspot.com/2008/05/biserica-catolica-le-da-peste-bot.html

Mi-am adus aminte de capitolul dedicat sanatatii din cartea lui Hitchens, in care vorbea despre imposibilitatea eradicarii poliomielitei in lumea a treia datorita insistentelor clericilor musulmani ca vaccinul ar cauza impotenta si diaree, precum si despre alte infioratoare obstructii ale actului medical de catre fanatici. Chestiile astea doua de mai sus mi se par cele mai grave intoxicari la care s-au pretat habotnicii autohtoni pana in prezent si ar merita trasi la raspundere big time.

Iata cateva mostre:
„Se ştie astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influenţă, al publicităţii bine regizate, iar diversele sale experienţe vaccinale erau trucate, după cum au mărturisit chiar colaboratorii săi.”

„Un fapt de neimaginat în istoria umanităţii: să faci oamenii să creadă în eficacitatea şi lipsa de efecte secundare negative a acestui principiu inventat de Jenner şi însuşit de Pasteur, deşi nu are nici un fundament ştiinţific serios. Imunologia modernă demonstrează, din contra, că actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrităţii sistemului imunitar a persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de viruşi.”

18. Xtend - Iunie 4, 2008

Inainte de a urma indemnurile si poruncile din Biblie ar trebui sa va asigurati de acuratetea textului

Bart D. Ehrman – Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why

http://video.google.com/videoplay?docid=397006836098752165

19. Xtend - Iunie 6, 2008

Articolul dlui Cartarescu

http://evz.ro/articole/detalii-articol/804643/SENATUL-EVZ-Mars-pentru-normalitate/

Cititorii se pot lamuri singuri ca nu e vorba de o apologie a homosexualitatii ci doar de prezentarea cu elocinta a unor informatii neconvenabile. Cum spune si Cartarescu, „nu trebuie să fii evreu ca să condamni Auschwitz-ul şi nici negru ca să condamni Apartheidul.” (as adauga eu nu trebuie sa fii ateu ca sa condamni ortodoxismul si nici homosexual ca sa condamni intoleranta) Daca asta e compromitere si compromis in speranta primirii unui premiu…

Dl Duca porneste de la premisa ca dl Cartarescu e de fapt un habotnic care citeste numai dogmatica ortodoxa si scrie prin WC-uri „Mircea + Iisus = LOVE” si deci in articol minte si face compromisuri in speranta obtinerii unor avantaje.

In acelasi stil oricine il poate acuza pe dl Duca de prefacatorie, el de fapt fiind un baiat inteligent si informat care stie ca toti zeii inventati de-a lungul istoriei sunt imaginari si ca nu exista nici un Doamne-Doamne in ceruri dar se da credincios pt a avea succes in Romania, unde toata lumea pupa icoanele pt ca asa e la moda dupa revolutie. Cand spun succes ma refer la popularitatea unui Patapievici de exemplu, popularitate care nu ar fi existat daca acesta s-ar fi declarat ateu sau macar agnostic.

20. senzatii - Iunie 7, 2008

Dle Duca (incerc sa ma conformez formulei de adresare practicate aici), explicati-mi va rog ce e aceea „normalitate”? Nu-i cumva o chestiune de date? Dumneavoastra sinteti un..esentialist.Cu alte cuvinte, impartasiti credinta conform careia ar exista valori imuabile, an- si trans-istorice dupa care ne conducem. Dar daca va inselati? Apoi..toata treaba cu homosexualitatea… Cred ca aveti dreptate numai intr-un singur punct: atunci cand acuzati exhibitionismul tamp al comunitatii homosexuale. Dar „marsul” anti nu vi s-a parut penibil?
Si, in fond, de ce doi barbati nu s-ar tine de mana pe strada? Pt ca unii ca noi sunt heterosexuali? Nu-i acesta un pseudo-argument? Cred ca toata discutia e cel putin inutila si, pe alocuri, rautacioasa.
Cine a decretat in mod irefutabil ca homosexualitatea e o boala? Eu nu cunosc asa ceva. Apoi…ganditi-va la Grecia antica. Si nu numai. Cu o simpla distinctie am putea transa problema: distinctia dintre spatiul public si cel privat.
Apoi, casatoriile intre homosexuali nu vizeaza acceptarea de catre Biserica din cate stiu ei, ci recunoasterea unor drepturi de mostenire in cazul in care unul dintre parteneri moare. La adoptie, ma rog, e de discutat. Insa daca e de discutat, aceasta discutie nu se poarta pe strada, ci in parlament si in presa, in mod civilizat si cu argumente. Imi cer scuze pentru dezordinea ideilor, dar m-am indignat putin. Cunosc astfel de persoane si te (va) asigur ca sint absolut respectabile. Pe ei, asemenea atitudini enervate (NU enervante!!!) nu numai ca ii jignesc, dar ii si dezgusta; pentru ca oamenii deschisi la minte ar trebui sa discute altfel decat acuzand facand apel la seturi de valori incomensurabile.
Razvan Andrei

21. Xtend - Iunie 12, 2008

Alegeri locale interesante – articol bun cu final „intact”

Ca tot vorbeam de compromisuri si se apropie alegerile generale, sunt curios cat va mai dura pana veti descoperi ca adevaratii neoconi sunt in partidul voiculescian


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: