jump to navigation

Moartea unui partid de dreapta Aprilie 30, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
Tags: ,
trackback

Când un om de dreapta vorbeşte despre existenţa curentelor politice de dreapta sau de stânga, i se replică destul de des cum că gândeşte ideologic. În schimb, când, la amalgam, stânga porneşte atacuri împotriva a ceea ce ea consideră ca fiind de dreapta, nimeni nu se grăbeşte să îi replice: „gândeşti ideologic!”.

Aliaţi şi cai troieni

În ziua scrierii acestui articol am ascultat amuzat (de fapt, am râs de-a dreptul la) discursul candidatului PSD la Primăria Capitalei. Am aflat că principalul partid de stânga de la noi porneşte, în această campanie o cruciadă împotriva – ia să vedem, ştiţi? a câinilor vagabonzi? a mizeriei de pe străzi? nuuu, a – …dreptei. În speranţa că domnii candidaţi de la PSD văd în câini, gunoaie, circulaţia infernală şi nesiguranţa străzilor exponenţi ai dreptei, m-am mulţumit doar să râd, n-am crezut de cuviinţă să mă şi revolt.

Revolta şi lacrimile au fost rezervate momentului când, la buletinul următor de ştiri, am aflat de „întărirea dreptei” prin asimilarea Acţiunii Populare de către PNL. Împotriva cui s-a „întărit dreapta”? Împotriva lui Băsescu, desigur, doar nu împotriva PSD-ului care se afişează cu un discurs din ce în ce mai revoluţionar.

Că se întăresc împotriva lui Băsescu şi a partidului său nu ar fi o mare problemă. Probabil că este chiar spre binele politic al lui Băsescu ca Partidul Democrat-Liberal, partidul său prezidenţial, să piardă alegerile, ba chiar să se desfiinţeze.

Marea problemă este aceea că, în viziunea luminaţilor lideri liberali, întărirea dreptei nu se poate face altfel decât prin… apropierea de stânga. Astfel, PNL-ul s-a „întărit” astăzi cu (probabil) două autobuze de noi membri (cam câţi o fi avut AP-ul) şi cu un nou vicepreşedinte, în persoana doamnei Smaranda Enache.

Prin doamna Smaranda Enache Partidul Naţional Liberal şi-a integrat în conducere pe unul dintre „caii troieni” prin care ideologiile stângii europene au încercat şi încearcă să intre în România.

Doamna Smaranda Enache, pentru cei care nu ştiu, este co-preşedinta Ligii ProEuropa şi membră a mai multor organizaţii ce se revendică de la valori străine principiilor dreptei. E cunoscută şi recunoscută ca militant al unor cauze străine de valorile de la care un om de dreapta, liberal, conservator sau creştin-democrat se poate revendica. Cu greu se poate face o paralelă între spiritul liberalilor români (Brătienii, Alexandru Paleologu, Dan Amedeo-Lăzărescu sau, de ce nu, Adrian Iorgulescu şi Varujan Vosganian) şi viziunea asupra lumii a doamnei Enache.

Mai degrabă socialistă, visând la modelul suedez probabil mult mai mult decât domnul Ion Iliescu, doamna Enache este unul dintre susţinătorii implicării statului în chestiuni etice, precum scoaterea religiosului din spaţiul public, instituţionalizarea combaterii devierilor ideologice prin poliţii ale gândirii de genul CNCD-ului, nefiind, pe de altă parte, interesată de promovarea unei economii eliberate de constrângeri. Ba mai mult, prin susţinerea proiectelor de discriminare pozitivă în toate formulele sale standardizate în Occident, doamna Enache loveşte în însăşi libertatea pieţei.

Dar doamna Enache nu este singura neliberală care se regăseşte în PNL. Un caz mai cunoscut este cel al doamnei Renate Weber, militant ideologizat pentru drepturile omului, administrator pentru România al fondurilor provenite de la domnul Soros, promotoare, asemeni doamnei Enache, a unui stat care să violeze libertatea de conştiinţă şi de expresie, ca şi bugetul naţional, în numele multiculturalismului şi al nondiscriminării.

Desigur că doamnele Enache şi Weber nu pot fi suspectate de culpa de a se fi infiltrat într-un partid politic de dreapta. Domniile lor, ca şi mulţi dintre prietenii lor de idei, cred, probabil, despre ei că ar fi sinceri adepţi ai valorilor dreptei. Ţin minte un schimb de replici chiar pe acest subiect cu domnul Elek Szokoly, soţul şi colegul Smarandei Enache.

Pentru doamna Enache şi pentru prietenii domniei sale funcţionează încă logica ce a dominat viaţa politică în postcomunismul românesc: dacă votezi cu Iliescu eşti de stânga; dacă votezi cu opoziţia democratică eşti de dreapta.

„A fi împotriva”

O asemenea logică politică nu a fost valabilă nici atunci şi cu atât mai puţin nu este valabilă acum. Acestei logici datorăm struţo-cămilismul guvernării zise de dreapta, dintre 1996 şi 2000, şi chiar premisele conflictului dintre Preşedintele Băsescu şi Guvernul Tăriceanu.

În fapt, nu lupta dintre comunişti şi anticomunişti dă măsura deosebirii dintre dreapta şi stânga. Aceste concepte au hotare mult mai generoase decât cele trasate grabnic la alegerile din 20 mai 1990 sau în Piaţa Universităţii. A fi de dreapta nu presupune în mod necesar că eşti înrudit politic cu toţi cei ce se revendică de la valori ale dreptei. Poţi fi de dreapta ca liberal, ca şi creştin-democrat, conservator sau neoconservator. Aceasta nu presupune nici o clipă cum că un liberal e în acelaşi timp conservator sau neoconservatorul e creştin-democrat. În fapt, dreapta nu conţine doar diverse reacţii la revoluţionarismul şi la ideologiile stângii, ea chiar „reciclează” anumite curente şi personalităţi de stânga. Liberalismul, de exemplu, la începuturi un curent revoluţionar, şi-a asumat în timp o viziune culturală şi politică de dreapta ce corespundeau mult mai mult proiectelor economice ale liberalilor.

Filosoful brazilian Olavo de Carvalho îşi justifica rezervele sale faţă de liberalism prin caracterul revoluţionar al acestei doctrine. Definind liberalismul şi conservatorismul, el spunea: „Conservatorismul este civilizaţia iudeo-creştină ridicată la puterea marii economii consolidate în stat de drept. Liberalismul este un moment al procesului revoluţonar care, prin capitalism, sfârşeşte prin a dizolva în piaţă moştenirea iudeo-creştină şi Statul de drept.”

În Europa liberalismul pare să depăşească această etapă „de dreapta”, intrând, printr-un pragmatism inconştient (consecinţă a refuzului asumării până la capăt a dimensiunii culturale a politicului), într-un menaj periculos cu diversele socialisme şi cu toate ideologiile trendy care circulă prin Occident.

Stânga, generată şi generatoare de ideologie, este mult mai unitară decât dreapta. Cu toate acestea există distincţii serioase între comunism şi social-democraţie, între laburism şi ecologism.

La noi aceste distincţii nu prea sunt luate în seamă. Definirea politică a unei persoane sau a unui partid s-a făcut prin asumarea barbară a lui „a fi împotriva” cuiva. Iată că şi la 18 ani de la democratizarea României această logică continuă să funcţioneze: se vorbeşte despre o iluzorie „întărire a dreptei” sau a stângii împotriva unui adversar şi nu pentru rezolvarea problemelor ţării. Iar când mergi pe logica plecatului la bătălie, evident că ai nevoie să recrutezi oşteni – mercenari sau nu – de pe oriunde se poate.

Anunțuri

Comentarii»

1. Petru Clej - Mai 20, 2008

Domnule Duca, va recomand cartea The Truth About Leo Strauss: Political Philosophy and American Democracy, http://www.amazon.co.uk/Truth-About-Leo-Strauss-Philosophy/dp/0226993337/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1211278367&sr=1-1#

scrisa de doi fosti studenti ai sai, care demonteaza punct cu punct gogomaniile si ineptiile colportate in presa internationala, romaneasca si pe acest sit despre Leo Strauss.

2. Petru Clej - Mai 20, 2008

Domnule Duca, va recomand calduros cartea The Truth About Leo Strauss: Political Philosophy and American Democracy, scrisa de doi fosti studenti ai sai, care demonteaza punct cu punct toate minciunile, gogomaniile si ineptiile scrise in presa internationala si romaneasca despre Leo Strauss si colportate si pe acest sit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: