jump to navigation

Despre un discurs al Preşedintelui şi alte câteva reflecţii Aprilie 22, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Pe 16 aprilie a avut loc, în frumoasa aulă a Fundaţiilor Regale (clădire ce găzduieşte actualmente acea instituţie paramilitară pe care unii o numesc Biblioteca Centrală Universitară), o conferinţă organizată de fundaţia Konrad Adenauer, al cărei invitat a fost domnul Traian Băsescu.

Aripa tânără

Publicul participant a fost alcătuit din jurnalişti (nelipsiţi de la astfel de evenimente prezidenţiale), bursieri şi alumni ai Fundaţiei creştin-democrate Konrad Adenauer, tineri membri ai PLD, Elena Udrea şi alţi câţiva participanţi ce aflaseră cumva de eveniment şi ţinuseră să fie prezenţi.

Discursul Preşedintelui a fost de fapt o sinteză a deciziilor luate la Summitul NATO de la Bucureşti. O sinteză făcută de Preşedinte care exprima, desigur, multe dintre punctele de vedere personale, întemeiate sau nu, ale lui Traian Băsescu.

Dar înainte de a ne apuca de lucrurile serioase (i.e. analiza discursului domnului Băsescu) nu mă pot abţine să nu comentez, cu răutăcioasă ironie – o spun încă de la început – atmosfera acestei conferinţe.

O adunare mare de tineri în costume sau costumaţii de ocazie (în cazul fetelor), discutând despre noile insigne ale PDL care costă 100 de mii de lei (probabil „vechi”), despre telefoane mobile şi alte lucruri de maximă importanţă pentru binele partidului şi al ţării. Privindu-i îţi dai seama că tineretul din partidele noastre politice alcătuieşte (cu mici excepţii, desigur) o masă amorfă şi nivelată.

Puştănisme la cravată, viziuni politice provocate de lecturarea unor articolaşe de presă sau de „şedinţele de partid” (alea în care nu se discută în ce discotecă se va face următoarea petrecere), iată ceea ce pot să ofere majoritatea membrilor organizaţiilor de tineret. Nu trebuie decât să îi întâlneşti, ca mine, ocazional, la diverse manifestări mai mult sau mai puţin politice, ca să îţi dai seama că minunatele programe de promovare a tinerilor în politică sunt perdante de la bun început. Pe cine să promovezi? Ce să promovezi?

Cu excepţia câtorva tineri, localizabili mai degrabă în organizaţii non-guvernamentale de orientare politică, gen CADI sau ISL, decât în organizaţiile propriu-zise de partid, marea masă a tineretului „angajat politic” e alcătuită din lipitori de afişe, copilaşi de demnitari, copii de oameni de afaceri şi tineri care ştiu că se mai pot lipi de o petrecere sau alta, de o şcoală de vară sau de o excursie, dacă interesele partidului o cer.

Deşi ar trebui să fie reflecţii ale viitorului politic al partidelor pe care le reprezintă, organizaţiile de tineret sunt de fapt fantome ale trecutului sau cel mult imitaţii caricaturale ale prezentului. „Che guevariştii” PSD-ului, prin însăşi asocierea lor cu liderul comunismului sud-american, arată incapacitatea social-democraţilor români de a depăşi, fie şi măcar simbolic, comunismul. Iată fantomele!

Cât despre copiile caricaturale ale prezentului, un bun exemplu e reprezentat de tineretul democrat-liberal. Imitând disperarea seniorilor din partid de a se „da bine” pe lângă Traian Băsescu, unicul garant al succesului lor politic, tineretul democrat-liberal, ignorând ca şi „mai marii” lor incoerenţele ideologice ale unui partid de dreapta liberal, creştin-democrat, conservator şi… neoconservator (toate la un loc, doar-doar câştigăm alegerile!), aleg ca preşedintă a tineretului pe tânăra, frumoasa, dar (fără nici o supărare, domnule Preşedinte!) incapabila de a ţine un discurs coerent Elena Băsescu. O alegere ce arată neputinţa de a păstra măcar şi iluzia independenţei faţă de Cotroceni, dar şi o reconfirmare a profeţiei marxiste cu repetarea istoriei ca parodie (şi Nicuşor Ceauşescu a fost secretarul UTC – dar măcar avea discurs şi fler politic, pentru vremurile şi realităţile timpului său).

Comportamentul tinerilor pedelişti de la conferinţa Konrad Adenauer despre care vorbeam – şi despre care aş vrea să mai vorbesc – a rămas în acelaşi spirit.

După ce Elena Udrea, un alt complex (în simplitatea sa) personaj politic, a ţinut să pună nişte întrebări „încuietoare” Preşedintelui, atingând, indirect, chestiuni ce ţin de sfera privată a negocierilor politice, au urmat intervenţii ale tinerilor pedelişti, care mai de care mai „profunde”.

Unul dintre ei, dorind să fie „cool”, a reluat bancul cu „licuricii” (ştiţi dumneavoastră ce banc!) reuşind performanţa tristă de a-l pune într-o situaţie proastă chiar pe domnul Băsescu, ce rostise un discurs sobru şi care ţinuse tot timpul la morga prezidenţială.

Inflaţia de tineret democrat-liberal l-a determinat pe Băsescu să se întrebe, mai în glumă, mai în serios, dacă nu cumva este la o şedinţă de partid.

Şi acum să trecem la lucrurile serioase…

Ucraina, Rusia, Cecenia – viziunea d-lui Băsescu

Bilanţului Summitului NATO de la Bucureşti, spunea Traian Băsescu, nu a fost unul negativ. Şi desigur că are dreptate când spune aceasta. În definitiv, exceptând impactul de imagine, victoriile Rusiei împotriva NATO au fost victorii a la Pyrrus. A obţinut amânarea integrării Georgiei şi Ucrainei în NATO, dar a văzut cum scutul american antirachetă va fi completat cu un scut NATO. De asemenea, Balcaniul se pare că este pierdut pentru orice orizonturi geopolitice ruseşti.

Tranzitarea spaţiului aerian rusesc înspre Afganistan, ca şi suplimentarea de către aliaţii SUA a numărului de soldaţi ce trebuiesc trimişi in Afganistan sunt de asemenea înfrângeri ale Rusiei, respectiv „victorii” ale Statelor Unite.

Însă nu problemele NATO au fost cele cu adevărat dureroase, ci problemele României. E un fapt de necontestat (recunoscut făţiş de George W. Bush, la Neptun) că Traian Băsescu şi România sunt lideri regionali. Dar oare profită România de pe urma acestor reale avantaje geostrategice?

Susţinerea pe care România o acordă integrării Ucrainei în structurile nord-atlantice nu se face în nici un caz prin negociere. Spre deosebire de Grecia, care a ştiut să îşi apere interesele naţionale (fie ele reduse şi la dimensiunea unui simbol precum numele unei provincii istorice – Macedonia), România a susţinut şi susţine, fără negocieri, integrarea Ucrainei în NATO.

Şi dacă problemele româno-ucrainiene s-ar reduce la chestiunea memoriei efectelor pactului Ribbentrop-Molotov! Nu numai Bucovina de Nord şi sudul Basarabiei sunt, însă, subiecte de dispută. Pe lângă acestea uităm foarte uşor de ocuparea ilegitimă şi neratificată de nici un document oficial a ţinutului Herţa şi a insulei Şerpilor, uităm de situaţia dificilă a minorităţii româneşti din Ucraina, deloc protejată de către regimul de la Kiev, dar uităm şi de afacerea canalului Bârstroe, ca şi de lista lungă de „şicane” jucate fără milă de ucrainieni pe canalele Dunării.

Întrebat din sală despre aceste probleme (de către persoane ce nu erau membri ai tineretului democrat-liberal, probabil), domnul Băsescu a fost un bun… kantian. Domnia sa ne-a explicat cum România nu are de gând să facă un asemenea gen de presiuni asupra regimului de la Kiev, exprimându-şi în schimb încrederea în justiţia internaţională.

O altă chestiune deosebit de importantă atinsă de Preşedinte în discursul şi intervenţiile de după discurs a vizat problema Rusiei. În timpul Summitului, domnul Băsescu, spre încântarea mea, atrăsese cu fermitate atenţia ruşilor asupra faptului că războiul rece s-a sfârşit, iar atitudinea agresivă a Rusiei faţă de extinderea NATO este lipsită de orice justificare.

Continuând această idee, la conferinţa despre care vorbesc aici, domnul Băsescu încearcă să se/ne convingă cum că… Rusia lui Vladimir Putin este o democraţie. Ei bine, chiar aşa o gogoaşă nu o poate nimeni înghiţi decât dacă nu cumva, asemenea domnului Gerhard Schroeder (fostul cancelar al Germaniei, pentru cei care au făcut bine de l-au uitat), este ajutat de o mică sinecură oferită direct sau indirect de Moscova.

Cum nici domnul Băsescu, nici noi şi nici cititorii noştri nu suntem (potenţiali) membri ai vreunui consiliu de administraţie de companie ex-sovietică, nici nu are rost să ne chinuim sa ingurgităm gogoaşa.

Dar de ce pare domnul Băsescu că vrea să uite moartea societăţii civile ruse, asasinarea jurnaliştilor prea curioşi, înlocuirea mafiei cu forme subtile de terorism de stat? E simplu. Pentru că aceasta este politica neoficială a UE: cât mai prietenoşi cu Moscova pentru că… americanii sunt mai răi.

Ascultând de alţi sfătuitori decât de intelectualii apropiaţi domniei sale, Vladimir Tismăneanu, Traian Ungureanu, Gelu Trandafir etc, care au scris şi comentat, de fiecare dată când au avut ocazia, despre pseudo-democraţia rusă (care, citim într-un articol de săptămâna trecută din „Los Angeles Times”, al lui Jonah Goldberg, a început subtil procesul de reabilitare al lui Stalin), domnul Băsescu ne prezintă o Rusie aproape idilică. Sunt sigur că nici domnia sa nu crede ceea ce spune, dar de ce să ne jignească şi nouă inteligenţa?

Întrebat din sală dacă poate pune semnul egalităţii între atentatele teroriştilor ceceni şi atentatele ce au lovit Occidentul, domnul Băsescu s-a grăbit să echivaleze fenomenele.

În fapt, diferenţele sunt foarte serioase. Dacă în Cecenia, unde sunt mulţi mujahedini, e drept, cauza luptei nu este înfrângerea unui teologal „Mare Satan” (identificat de teoreticienii crimei islamiste cu Statele Unite şi Occidentul), ci independenţa unei mici republici autonome ruse, atentatele de la 11 septembrie, de la Londra sau de la Madrid au o puternică dimensiune teologică. Ele ţin de o teologie jihadistă excelent analizată de George Weigel într-un studiu pentru Foreign Policy Research Institute.

Dar o altă mare diferenţă se remarcă în tipul de reacţie al victimelor în faţa acestor atentate. Dacă în Occident avem parte de respect pentru victimele atentatelor, respect pentru alteritate şi o replică fermă, ce nu stă sub logica răzbunării, intervenţiile trupelor ruseşti în acţiuni de „salvare” a ostatecilor s-au concluzionat cu masacre teribile în care şi victima, ca şi teroristul, au fost condamnaţi pieirii.

Din această diferenţă se poate extrage adevăratul grad de democraţie al Rusiei.

Printre greşeli

Deşi domnului Traian Băsescu se pare că nu îi mai plac analiştii politici (se vede că nu îi mai citeşte nici pe cei bine-intenţionaţi), îmi permit, cu inocenţa celui care nu este plătit de nimeni, dar şi cu credinţa că are potenţialul să fie cel mai bun Preşedinte al României de când am fost căpătuiţi cu republică, să îi dau câteva sfaturi.

Mai întâi l-aş sfătui să oprească procesul de „pecerizare” a Partidului Liberal Democrat, partid care organizează grupuri de aplaudaci, îi promovează familia în funcţii sperând că aceasta le va oferi membrilor participarea la o guvernare la care, fără forţa mitului politic Traian Băsescu, nu ar avea cum să ajungă.

În schimb, l-aş îndemna să-şi îndesească întâlnirile cu „intelectualii” (ce denumire! Parcă am vorbi de un soi de breaslă sau de asociaţie!), căutând acea coerenţă doctrinară fără de care concepte ca „dreapta” sau „stânga” sunt vorbe în vânt, iar actele politice sunt condamnate să rămână simple gesturi.

Apoi, l-aş sfătui să rămână Preşedintele clar şi direct (nu şi vulgar!) care vorbeşte pe limba poporului şi care nu pare să se sfiiască să spună albului alb şi negrului negru.

Anunțuri

Comentarii»

1. Razvan - Aprilie 25, 2008

Foarte buna viziunea pe care o ai in ceea ce ii priveste pe tinerii politicieni din ziua de azi. Problema cea mai mare este ca aceasta masa de oameni predomina si cei capabili sau cei care vor intradevar o cariera politica nu se pot afirma in conditii normale , ba chiar unii dintre ei se pierd pe drum. Astazi liderii politici la organizatiile din cadrul unui partid ( studenti , tineret etc) sunt alesi pe baza de wisky , gin , tequilla sau beri. Asta e viitorul clasei politice- oameni total nepregatiti( adica pregatiti dar in discoteci si baruri),copii de politicieni rasfatati , precum si domnisoare cu decolteu larg.Dar o vorba pur romaneasca spune …ASTA E ! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: