jump to navigation

Despre nevoia condamnării clare şi definitive a comunismului Ianuarie 14, 2008

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Avem un voluminos „Raport final” al Comisiei Prezidenţiale de Condamnare a Comunismului. Avem un discurs al Preşedintelui în faţa plenului Parlamentului, în care acesta condamnă explicit regimul comunist. Avem şi o dezbatere publică în jurul raportului Comisiei Tismăneanu, dezbatere care, interesant, nu vizează salvarea oficială a comunismului, ci doar diferite teme punctuale de dezbatere (precum raportul Biserică- Stat, în comunism, sau cifra reală a victimelor regimului de tristă amintire).Ce ne lipseşte? Nu avem o condamnare clară şi definitivă a comunismului, ca ideologie a crimei, ca viziune totalitaristă asupra lumii, cu mai nimic diferită, în maleficitatea ei, de nazism. 

Tricouri cu Che Guevara

Avem un Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Dar acolo (cazul mi-a fost relatat de o foarte bună prietenă a mea, victimă a comunismului), dacă te duci să îţi consulţi dosarul de securitate, poţi vedea angajaţi purtând nonşalant tricouri cu figura criminalului comunist sud-american Ernesto Guevara, semn al bunei formări a funcţionarilor dintr-o instituţie fundamental anticomunistă. Dar ce să ne mai mirăm? Cântecele dedicate de marxiştii cubanezi aceluiaşi sinistru criminal sunt difuzate la radio şi la televiziune (inclusiv la postul naţional de radio); personaje sinistre ale postcomunismului românesc, precum „caţavencii” (nici nu ştiau, cred, că li se va potrivi „ca o mănuşă” acest nume), se laudă cu admiraţia lor pentru cel ce a fost mâna dreaptă a dictatorului comunist Fidel Castro.Partidul Social Democrat din România, prin vocile sale tinere, îmbrăţişează imaginea aceluiaşi terorist marxist, dar şi culoarea roşie, semn distinctiv al comuniştilor din totdeauna. Asta în ciuda rezervelor „bătrânilor” partidului, majoritatea proveniţi din fostul PCR, mult mai doritori să traseze un hotar despărţitor între ei şi nebunia comunistă. Paradoxal, Ion Iliescu este un mai vehement critic al comunismului decât Mircea Toma, Liviu Mihaiu sau Victor Ponta.

Mi se poate răspunde: este semn de autentică democraţie. În definitiv, o democraţie ideală respinge orice formă de cenzură, orice îngrădire a libertăţii de gândire. Într-o democraţie ar trebui să fie loc şi pentru duşmanii acesteia, nu? 

Continuarea bătăliei ideologice

Nu aş avea nimic împotriva unui asemenea răspuns dacă ar fi valid. Dacă la acelaşi post de radio, unde ascult inepţii precum „Hasta siempre Comandante”, aş asculta şi „Die Fahne hoch” sau „Sfântă tinereţe legionară”, aş zice: „Aferim democraţie!” şi mi-aş bea neliniştit cafeaua (căci nu cred în soluţii soft de supravieţuire a democraţiei, precum cea reprezentată de Republica de la Weimar).

Dar nazismul este condamnat cu fermitatea cu care ar trebui condamnat şi comunismul. Oamenii care nutresc simpatii faţă de Hitler şi colaboratorii săi sunt, pe bună dreptate, marginalizaţi, fiind pasibili, în multe  ţări, de sancţiuni penale şi contravenţionale.

Ba chiar, în dorinţa de a evita orice renaştere a nazismului, se merge mai departe, ajungându-se până la inepte forme de corectitudine politică, CNCD-uri, precum şi  la simpaticul argument „reductio ad Hitlerum”, care face ca multe capitole de istorie să fie prea uşor înmulţite cu zero.

Deci, nu există în democraţia contemporană un spirit precum cel al Republicii de la Weimar. Dar nici corectitudine în legiferare şi aplicarea legii, altfel decât corectitudinea politică. Justificabilele vânători de nazişti se prelungesc în istorie cu vânători de vrăjitoare, totul făcându-se pe ritm de… Internaţională.

Partidele comuniste sunt privite cu respect peste tot în Occident. Experimentele socialiste (precum falansterele) umplu lumea civilizată. Social-democraţia este prosperă şi plină de viaţă, permiţându-şi, fără să piardă capital de imagine, să impună o viziune materialistă şi atee asupra lumii.Consiliul Europei, incapabil mai acum câţiva ani să condamne comunismul, se kominternizează pe zi ce trece, dând indicaţii preţioase asupra felului în care trebuie separată religia de stat, asupra felului în care o teorie, cea evoluţionistă, trebuie să fie prezentată ca fiind singura ştiinţifică. Sau finanţează diferite mişcări (neo)marxiste sau de stânga, precum cele de „emancipare” (de fapt, de supraevaluare) a homosexualilor, copacilor şi animalelor.

Apar curente ideologice la modă, toate de stânga, precum noua toleranţă (care impune dictatura oprimaţilor – o formă mai recentă de dictatură a proletariatului), multiculturalismul (continuator al principiului sovietic al „drepturilor popoarelor”) sau corectitudinea politică, limba de lemn a neobolşevicilor. 

Comunismul pe pielea nostră

Ca urmare, nu există reciprocitate. Mai mult chiar, multe dintre măsurile „antinaziste” par mai degrabă o continuare a luptei ideologice dintre extrema stângă şi cea dreaptă, decât soluţii democratice. Căci numai aşa se poate explica demonizarea lui Pinochet şi idealizarea lui Castro, idealizarea războiului civil din Spania şi transformarea lui Franco într-un „nazist”, dar şi reacţiile timide şi ineficiente, afişate formal, de condamnare definitivă a holocaustului roşu.

Dar toate acestea se pot schimba. Totul depinde de reacţii locale, punctuale, care pot da un sens generalului. Dacă gestul lui Traian Băsescu de a condamna comunismul va fi continuat cu măsuri legislative ferme, care să transforme comunismul, în orice formă va veni el camuflat, în ideologie non grata, un prim semn al normalităţii va apărea chiar acolo unde trebuie, în Estul Europei, torturat şi umilit de experienţa bolşevică.

Dacă există cineva care să fie îndreptăţit să spună marxiştilor „Nu vă mai este permis să existaţi!”, aceştia sunt est-europenii, care au cunoscut pe pielea lor ce înseamnă Marx, şi care nu ar trebui să îngăduie neocomuniştilor din Occident sau de aiurea să le spună că mai există socialism cu faţă umană sau că nebunia bolşevică a fost un simplu… accident de drum. Mai ales că nu există nici o diferenţă morală între Castro şi Ceauşescu, între Chavez şi Brejnev sau între Che Guevara şi Carlos Şacalul.

Anunțuri

Comentarii»

1. Catalin Timofciuc - Ianuarie 15, 2008

Cred ca faptul ca nu ai voie sa numesti un partid sau alta organizatie cu numele de „comunist” indica ca in romania comunismul este „condamnat”. in rest daca eu port tricou cu che guevara sau cu mihai eminescu ma priveste. nu cred ca prea multi tineri asociaza figura cu bascuta pe cap cu ideea de comunism. o asociaza cu ideea de fensy. sau trendy.
in rest .. mai bine arata blogul ultima oara 😀

2. ghita - Ianuarie 16, 2008

am vazut so foarte multi care poarta tricouri cu Zelinski Codreanu fara ca ei sa pateasca ceva. de fapt, e chiar legal sa porti tricouri cu Zelinski cum fatzaul lui cusher nu e considerat simbol fascist

3. Ioana - Ianuarie 17, 2008

Mda, Ghita, si eu am ditamai statuia lui Iţac Rabin într-un parc din oraşul meu natal…preferam să fi rămas la stadiul de tricou.

4. irina - Martie 22, 2008

daca le reprosezi catavencilor efigia de la Guerrilla si ii numesti personaje sinistre ale post comunsimului, atunci avem din doua una: ori habar n-ai cu ce se ocupa oamenii astia in ultimii 18 ani, ori esti pur si simplu un bou rau intentionat.
stii care-i treaba cu geul asta pe care-l reprezinti? de aruncat cu cacat in oameni e plina lumea de amatori, baiete! din pacate, sunt prea multi si mult mai buni ca tine! asa ca las-o balta cu critica ratiunii pure, anticomunist din spatele blogurilor…!

5. Nationalist » Blog Archive » Despre nevoia condamnării clare şi definitive a comunismului - Iulie 3, 2008

[…] Despre nevoia condamnării clare şi definitive a comunismului July 3, 2008 4:28 am admin Diverse Despre nevoia condamnării clare şi definitive a comunismului […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: