jump to navigation

Ce este neoconservatorismul? Octombrie 20, 2007

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Pentru că unul dintre efectele scandalului provocat de reclamarea mea la instituţia (ce trebuie să dispară!) numită Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost o relativă popularizare a persoanei şi a modului meu de a fândi, simt nevoia unei clarificări a ideilor mele politice. Acest lucru devine cu atât mai stringent cu cât sunt catalogat fie ca legionar, fie ca neolegionar, ca fascist, ca extremist de dreapta sau ca… militant de stânga.

Ideile mele politice ţin însă de un curent de gândire mult mai vizibil în Statele Unite decât în Europa: neoconservatorismul. Mă definesc a fi un neoconservator creştin.

 

Un liberal agresat de realitate

Dar ce este un neoconservator? Irving Kristol, unul dintre „părinţii” neoconservatorismului, spunea că un neoconservator este „un liberal agresat de realitate”. Neoconservatorii sunt reprezentanţii unei gândiri politice pragmatice, menite să împace tradiţia cu modernitatea. Pentru un neoconservator, „tradiţia fără modernitate este o fundătură, modernitatea fără tradiţie este o iremediabilă şi totală nebunie.”

Un neoconservator este adeptul statului minimal în chestiuni economice. Aceasta nu ne determină să îmbrăţişăm însă toate principiile libertarianismului. Credinţa în nevoia unei economii libere de taxe inutile şi de ingerinţa politicului este strâns legată de credinţa în valoarea sistemului politic democratic. Un neoconservator este un democrat convins şi un adept al diseminării democraţiei în lume. Ca urmare, credinţa într-un stat minimal în problemele economice este dublată de credinţa în necesitatea unui stat puternic, construit pe patriotismul sincer al cetăţenilor săi. Un neoconservator  autentic este un patriot gata să lupte şi să moară pentru patria sa, pentru valorile democraţiei şi pentru dreptul altor oameni, de pe întreg pământul, de a se bucura de libertate.

Patriotismul neoconservatorului se opune oricărei formule ce vizează destrămarea statului naţional. Ca urmare, marea majoritate a neoconservatorilor europeni sunt eurosceptici. Iar dacă nu sunt eurosceptici, atunci sunt cel puţin rezervaţi cu privire la felul în care Uniunea Europeană înţelege să se autodefinească. De asemenea, neoconservatorismul este un curent politic ce priveşte cu foarte  multă rezervă spre multiculturalism, având credinţa că numai integrarea alogenilor poate să asigure securitatea şi viitorul statelor democratice.

Patriotismul neoconservator este străin de înţelesul dat până acum naţionalismului. Naţionalismul este el însuşi un concept produs al iluminismului şi al revoluţiei franceze, revoluţie faţă de care orice conservator autentic este reactiv. Societatea plurală, în care domnia legii şi a respectului faţă de tradiţia părinţilor sunt, în mod firesc, elemente coagulante, este de preferat logicii închise a naţionalismului – care poate induce forme perverse de tiranie a majorităţii – sau logicii nedemocratice a multiculturalismului  – care, în orice formă s-ar manifesta, discriminează majoritatea în favoarea unei minorităţi.

 

Pro-war vs pro-choice

Neoconservatorii nu sunt antisemiţi. Este un „loc comun” al neoconservatorilor susţinerea (nepopulară, dar principială) a statului Israel. Privind spre statul Israel, spre curajul unui popor ce, în condiţii dificile, a reînnodat o tradiţie biblică, privind spre curajul unei naţiuni care nu are de gând să renunţe la dreptul său istoric, înfruntând în acelaşi timp şi barbaria războiului dar şi inepţia pacifismului multiculturalist, neoconservatorismul găseşte şi argumente pentru construirea şi consolidarea propriului patriotism.

Un alt model pentru neoconservatori este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Gândirea politică neoconservatoare s-a născut, de fapt, din patriotismul american, din credinţa în validitatea democraţiei americane, aşa cum a fost lăsată ea de Părinţii fondatori şi nu aşa cum este ea siluită de diferite ideologii contemporane.

O altă valoare comună neoconservatorilor este credinţa că democraţia este un sistem politic, independent de orice ideologie, ce trebuie propus tuturor oamenilor. De asemenea, neoconservatorismul are o puternică dimensiune reactivă. Un neoconservator nu poate sta nepăsător atunci când demnitatea umană este călcată în picioare, fie în patria lui, fie oriunde în lume. Din această pricină, gândirea neoconservatoare nu este una a priori pacifistă, ci înţelege războiul ca fiind un element neplăcut, dar necesar în multe situaţii dificile.

Dacă neoconservatorii sunt făcuţi fascişti şi criminali de către adversarii lor (proveniţi toţi dinspre stânga) pentru opţiunea lor pro-war, atitudinea clară a acestora pentru dreptul la viaţă prin militarea pentru interzicerea avorturilor face ca, vorbind în cifre, neoconservatorii să fie mult mai puţin criminali decât oponenţii lor (în mare majoritate pro choice). Războiul ca soluţie pentru rezolvarea unor crize umanitare sau a unor situaţii intolerabile este mult mai puţin criminal decât uciderea legală a unor copii nenăscuţi pentru „crima” de a nu fi fost doriţi de părinţii lor.

Alţi adversari ai neoconservatorismului vin dinspre extrema dreaptă. Aici ne este contestată mai ales opţiunea pro-Israel. Am explicat mai sus  de ce consider că este motivată această opţiune.

 

Despărţirea de populism

Dimensiunea conservatoare a oricărui „neocon” (cum mai mult sau mai puţin peiorativ ni se spune) se vede din ataşamentul faţă de tradiţia democratică, precum şi din asumarea valorilor etice creştine. Separarea Bisericii de Stat, principiu fundamental al oricărei democraţii funcţionabile, nu presupune în nici un caz alungarea Bisericii în sfera vieţii private şi schizoidizarea credinciosului. Asemenea experimente tragice, făcute de francezi, de europeni (mai ales prin altă instituţie ce trebuie să dispară: Consiliul Europei) dar şi de ONG-uri libere de conştiinţă din România nu pot provoca decât tristeţe, durere dar şi un răspuns ferm din partea oricărui neoconservator.

Neoconservatorismul nu e o variantă politică populistă. În fapt conservatorismul, ca şi familie de idei politice, pretinde un elitism în arta guvernării. De asemenea, prin credinţa noastră că Statele Unite nu au greşit când au atacat Irakul nu ne aşteptăm să avem parte de un fan-club prea numeros. Ca să nu mai spunem că suntem sceptici faţă de apocalipsele „verzi”, atât de la modă prin lumea occidentală, suntem anti-marxişti (tocmai în timpul când Marx stăpâneşte bună parte din lume), suntem fermi pentru libertatea cuvântului (chiar şi atunci când acel cuvânt poate să fie dureros). Deci numai credinţe care ne împiedică să fim demagogi şi, implicit, să câştigăm alegeri. Neoconservatorismul poate să faciliteze o gândire politică, dar este foarte dificil să genereze politicieni.

Acestea fiind zise, închei parafrazând pe Cato cel Bătrân: Cred că trebuie să desfinţăm CNCD-ul!

Anunțuri

Comentarii»

1. rozadream - Noiembrie 24, 2007

Excelent…cred ca si eu sunt neoconservator. Bravo. Jos CNCD

2. Ioana - Decembrie 15, 2007

Interesant si bine zis. Cu 2 exceptii care mi-au sarit in ochi:
1. Sustinerea statului Israel? Care reinnoada traditii biblice pe un pamant care nu este al lor? Care a transformat Gaza intr-un lagar de concentrare? A carui singura legitimitate ca stat este formata din exacerbarea tragediei pe care a reprezentat-o holocaustul nazist?
2. SUA si Irakul…Si daca acord prezumtia de buna-credinta atacarii Irakului, de dragul discutiei, tot ramane o greseala fundamentala pentru orice aparator al traditiei: nu poti intra cu bocancii in casa cuiva si sa il obligi sa renunte la traditia sa pentru a o adopta pe a ta.
Stiu ca prevedeai aceste obiectiuni, dar tot am simtit nevoia sa le ridic. In rest…Delenda CNCD est 🙂 .

3. Ioana - Decembrie 15, 2007

Erata: Delendus CNCD, ramasesem cu Cartagina in cap si am uitat sa schimb genul 😉 .

4. B23 - Aprilie 23, 2011

Cele mai mari critici la adresa neocons(in special dupa 2003) au venit de la ,,dreptisti” gen Brzezinski, Mersheimer and Co. Oricum, desi in politica interna promovau idei cat se poate de decenta , in exterior manifesta un ,,radicalism” destul de periculos.

5. apellamemorie - Iunie 22, 2011

Da ce dracu’ e CNCD-ul asta, sperietoare de ciori???
Adica de asta sa nu fi putut dormi noaptea Cato cel Batrin( si asta o fi vreun soi de Mircea, cind „cel Mare”, cind „cel Batrin” dupa cum ii poceau numele mai marii zilei)?!

Partea groasa este ca n-am prea inteles-o deloc cum sta teaba cu neoconservatorismul asta?! Ori sint eu prea retrograd, ori domniile voastre prea progresisti!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: