jump to navigation

Visul României regiunilor August 16, 2007

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

Din zorii modernităţii româneşti a existat o problemă: chestiunea transilvană. Aceasta mai ales pentru că s-a creat şi s-a întreţinut mitul conform căruia există o mare diferenţă de cultură civică între românii ardeleni şi cei din Vechiul Regat. Toţi regăţenii ştiam (de unde?) că ardelenii sunt mai civilizaţi, au „spirit nemţesc”, au… o civilizaţie. Acest lucru îi făcea în mod automat superiori nouă, românilor moldoveni sau valahi, a căror civilizaţie rurală se defineşte prin „păşunism”, civilizaţia urbană fiind infestată de „miticism” şi „spirit fanariot-balcanic”.

Mitteleuropa ţăranului ardelean

La fel, ştiam că oraşele României sunt în Ardeal, în timp ce capitala ţării, murdară şi ameţitor de plină de contraste, ar fi fost un soi de sat uriaş, combinat cu o mare şatră. Românul ardelean, molcom în grai şi frumos la fizic (ca şi crăişorul Iancu), contrasta cu valahul rromanizat sau cu moldoveanul sau olteanul, repezi la gură dar slabi la minte (vorbim aici de stereotipurile „clasice”, desigur).

Din pricina acestor diferenţe, sesizate de ambele părţi, mulţi regăţeni declarau şi declară că se simt mai bine la… Sofia decât la Cluj, iar mulţi ardeleni fie se satură periodic de România şi vor Transilvania lor, fie doresc o Românie a regiunilor în care spiritul „multicultural” ardelean să poată fi protejat de „infestarea” cu balcanism şi bizantinism.

Însă oare lucrurile stau chiar aşa? Eu le-am crezut cu o anumită tărie până să încep să descopăr, pe de o parte, adevărata imagine a Transilvaniei, iar, pe de altă parte, să văd că există nenumărate aspecte pozitive ale mult-hulitului balcanism, sau ale simpaticului miticism.

Sunt, desigur, mari deosebiri între Transilvania urbană şi oraşele din Vechiul Regat. Incontestabil, frumuseţea arhitectonică a unor oraşe precum Oradea (preferatul meu), Sibiul, Clujul sau Braşovul este de neegalat prin comparaţie cu oricare dintre centrele urbane din Moldova, Muntenia sau Oltenia. Însă unde sunt oare ardelenii care au construit aceste oraşe? Ei nu aparţin majorităţii româneşti, ci unor minorităţi pe cale de dispariţie. Câţi dintre armeni, vrednici constructori ai Gherlei, se mai găsesc în Ardeal? Câţi dintre saşi? Aceiaşi întrebare se poate ridica şi cu privire la maghiari, a căror populaţie este în continuă scădere, deşi despre maghiari şi secuime doresc să vorbesc ceva mai încolo.

Transilvania este în acest moment a românilor ardeleni, care, în majoritate zdrobitoare, locuiesc acest teritoriu. Aceşti români ardeleni, stăpâni în oraşele construite de alţii, se simt mai orăşeni decât fraţii lor „regăţeni”. Brusc, casele şi palatele saşilor devin surse de… educaţie germană pentru fraţii noştri de dincolo de Carpaţi. Locuind o casă săsească, ei devin peste noapte nemţi. Cultura franceză (care continuă să fie un punct de reper pentru „valahi”) este privită cu superioară ironie, fiind preferat, pentru orice, modelul german. Intelectualul ardelean standard, căci la el mă refer, visează la un land transilvănean şi nu poate înţelege de ce oltenii, moldovenii sau bucureştenii nu privesc cu aceiaşi admiraţie spre… Mitteleuropa (visul lui Metternich sau al arhiducelui Rudolf).

Însă nici unul dintre aceşti simpatici intelectuali ardeleni (mai nemţi decât Kaizerul) nu priveşte spre strămoşii săi, încă prezenţi şi chiar majoritari pe tot cuprinsul Transilvaniei. Mă refer la ţăranul ardelean, la acel om care are la icoană pe „crăişorul Iancu”, care e mândru de tricolorul românesc, care nu uită că este român, care doreşte să fie în România lui şi nu în Transilvania lui… Sabin Gherman (şi în nici un caz în cea a lui Laszlo Tokes sau Sasz Jeno!). Acest ţăran nu este mai cult decât fraţii săi din Oltenia sau Moldova, mănâncă mămăligă, pleacă la muncă peste hotare ca să îşi facă casă frumoasă şi să îşi însoare copiii cu nuntă mare.

Tăranul ardelean este la fel de „fanatic” religios ca şi „colegul” său din Moldova. Că e ortodox sau greco-catolic, inima lui bate şi pentru Măicuţa Domnului de la Nicula şi nici nu îi înţelege pe cei care vor să îi strice credinţa în numele…. civilizaţiei europene. Cât despre cultură, nu există diferenţe între România profundă din Bihor şi cea din Constanţa.

Eh! Intelectualii noştri ardeleni nu privesc atât de jos pentru simplul motiv că li s-ar cam încurca afacerile. E destul de inoportun să combaţi primitivismul politic al moldovenilor votanţi cu Iliescu şi Băsescu dacă ţii cont de faptul că însăşi capitala culturală a Transilvaniei a fost condusă de Funar, urmat apoi de un politician caţavenc, dar cu frumos discurs naţionalist, precum domnul Boc.

UCM şi UCK

Atunci, trebuie găsiţi aliaţi pentru afirmarea nevoii de Transilvanie autonomă. Aceşti aliaţi sunt, desigur, maghiarii.

Maghiarii s-au grăbit să îmbrăţişeze cauza intelectualilor transilvăneni regionalişti. Manifestul grupului „Provincia” (semnat în decembrie 2001) avea 40 de semnatari români şi… 72 de maghiari. Diferitele programe ale Ligii ProEuropa, organizaţie ale cărei bune intenţii nu doresc să le pun la îndoială, sunt aglomerate la propriu de prezenţa unor intelectuali sau politicieni maghiari doritori să îşi exprime susţinerea pentru conceptele, deja devenite sfinte, de „regionalizare” şi „autonomie”. Liderii politici ai opoziţiei maghiare, Laszlo Tokes, Szolt Szilagy sau Sasz Jeno, sunt aplaudaţi la scenă deschisă de bravii români regionalişti pentru simplul motiv că se opun unui UDMR ce pare să fi acceptat tacit status quo-ul.

Însă oare maghiarii pe care prietenii noştri regionalişti îi aplaudă visează la aceiaşi Europă a regiunilor ca şi aceşti intelectuali ardeleni? Eu zic că nu. Dacă secuii doresc regionalizarea şi autonomia, o fac nu pentru că sesizează un mare clivaj între cultura civică a lor şi cea a moldovenilor. Nu o fac nici pentru că visează la o Transilvanie multiculturală. O fac doar pentru că visează la o improbabilă (dar, cel puţin, parţial posibilă) renaştere a Ungariei mari. Această Ungarie mare o veţi vedea (dacă veţi dori) sub formă de abţibild pe maşinile regionaliştilor maghiari din Ardeal. Aceiaşi hartă a Ungariei mari o veţi putea cumpăra de la magazinele bisericilor catolice (cel al bisericii din Şumuleu Ciuc oferea chiar o hartă deosebit de frumos realizată – a impresionat şi pe „miticul” din mine). Conturul aceleiaşi Ungarii marii îl veţi putea admira pe tricouri, produse artizanale şi chiar pe atât de banalele „funduri” de lemn, pe care oricine le poate cumpăra din Corund sau din orice alt centru artizanal din „secuime”.

Iată ce este în mintea şi în sufletele secuilor! Să îi dispreţuim pentru aceasta? Eu nu o voi face atâta timp cât visez, şi eu, la fruntariile României Mari de la 1918. Mai mult chiar, în timpul unui seminar-discuţie cu unul dintre teoreticienii autonomiei secuieşti şi rafinat politolog, domnul Miklos Bakk, am descoperit nu numai că avem acelaşi înţeles asupra Europei unite, ba chiar şi aceleaşi principii. Deh! Probabil că naţionaliştii se atrag….

Cât despre cultura politică a secuilor, ea este, evident, una parohială. Şi dacă există un simţ comunitar, cultivat de protestantism şi de mentalităţi, să le zicem, nepeiorativ, tribale, acesta nu poate fi confundat în nici un caz cu un simţ civic.

Se impune, pe de altă parte, să înţelegem că naţionalismul nu este un proces istoric depăşit (nici aici, dar nici în vestul Europei – gândiţi-vă la scoţieni, irlandezi, galezi, basci, corsicani sau la austriecii din Tirolul de Sud). Şi e necesar să îi facem pe prietenii noştri regionalişti să înţeleagă că dacă vor Transilvania „lor”, vor descoperi cât de uşor se poate transforma UCM-ul în UCK, iar Harcovul în… Kossovo.

Dansul baronilor locali

Însă, dincolo de „fluturarea” (eu zic cu sens) a pericolului iredentismului maghiar, mai există un aspect al regionalizării pe care prietenii noştri din Ardeal nu vor să îl înţeleagă: ei sunt români, iar România nu se reduce doar la Ardeal.

E posibil (deşi eu nu cred, şi mi-am expus o serie de argumente mai sus) ca Transilvania românească să fie pregătită de regionalizare. Poate că nu am văzut eu bine şi ţăranii de la Târnave sau cei din Lăpuş sunt mai… tirolezi decât îi credeam eu. Poate că secuii sunt de fapt nişte gentilomi catalani. Dar românii din Vechiul Regat în nici un caz nu au nimic în comun cu regionalizarea.

Participând la o serie de dezbateri pe tema regionalizării, intelectualii regionalişti transilvăneni aduceau constant ca argument al pregătirii întregii Românii pentru regionalizare nimic altceva decât Partidul Moldovenilor, al pitorescului domn Constantin Simirad. Dacă un asemenea partid poate fi considerat semn de maturitate politică, atunci eu unul sunt… ungur.

Dar ceea ce omit să vadă regionaliştii este existenţa, care transcede politicul, a baronilor locali. O Românie regionalizată ar fi un splendid teren de desfăşurare al acestor feudali postmoderni. Ce mană cerească este descentralizarea administrativă pentru anumiţi preşedinţi de consilii judeţene sau primari! Şi ce dar de la Dumnezeu ar fi regionalizarea! Mă mir cum de nu se alătură şi ei grupurilor adepţilor regionalizării – deşi, sincer, mi-ar părea rău să o văd pe doamna Smaranda Enache că stă la aceiaşi masă cu un… Nicuşor Constantinescu.

Anunțuri

Comentarii»

1. Paul - Octombrie 10, 2007

Pot sa stiu cine e prostul care a scris acest articol? Scuze, dar chiar nu pot sa imi cenzurez limbajul.Trebuie sa stie, mizerabilul, ca inainte de a considera ironia ca metoda stiintifica, sunt alte lucruri mult mai profunde de stapanit. In aceasta categorie intra istoria, apropos de tema articolului.

2. Paul - Octombrie 10, 2007

Scuze, Bogdan.Acu am vazut ca e semnat de tine articolul.Imi retrag termenii jignitori, logica criticii o mentin insa. Succes in instanta.:)

3. Alexandru-Bogdan Duca - Octombrie 10, 2007

Nici o problema. NU sunt CNCD, ca sa cenzurez opiniile celor care nu cred precum mine.
Multumesc pentru gandul bun cu privire la procesul ce va urma..
Sunt insa curios sa stiu care sunt argumentele pentru care pot fi considerat prost si mizerabil?
Sunt ironic (mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa), insa cred ca am incercat sa si explic punctul meu de vedere…

Cu prietenie
Alex Bogdan Duca

4. costica - Septembrie 29, 2008

Sabin Gherman are perfecta dreptate si o sa va explic in cateva cuvinte. Sunt moldovean, nu din ala din Bucovia care nu scapa ocazia sa spuna ca a stat ca sluga la austrieci si ca e cult harnic si destept ci unul din partile Iasului, pentru mine Creanga si Stefan sunt reperele care sa ma caracterizeze. Am ajuns in Cluj fiind casatorit cu o ardeleanaca. Vreme de multi ani am stat in Moldova, in saracia noastra asa cum le place sa creada celor de pe aici. Nu am auzit pe oameni sa vorbeasca de ardeleni de rau sau pe cei din sud, mitici nu era in vocabularul meu. Credeam in Romania alaturi de Moldova de peste Prut iar in 90 cand erau problemele cu ungurii in Tg Mures as fi venit sa fiu alaturi de ei. Acum ajuns aici nu mai cred nimic din toate acestea. Aici cand ceva nu merge bine la mijloc sunt miticii. Cand o duc prost cauza sunt moldovenii. La rand urmeaza ungurii. Cert este ca unirea cu Ardealul a fost un lucru fortat care oricum nu are picioare lungi. Nu ma consider frate cu cei de aici iar limba mea asa plina de „i” nu ma feresc sa o folosesc chiar daca ea starneste zambete de superioritate. Cred ca Sabin a fost primul care a avut curajul sa puna degetul pe rana, nu putem fi frati cu forta, pana a ajunge aici nu l-am inteles si l-am urat dar acum ii sunt aliat de nadejde. Traiasca Moldova /


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: