jump to navigation

Vine sfârşitul lumii! Apocalipsa după „verzi” August 8, 2007

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

 

Vine sfârşitul lumii! Fanatici religioşi şi sectari ne-au ameninţat cu finalul catastrofic al lumii încă de la începuturile acesteia. Se pare că există o plăcere morbidă în a cere un final cât mai dramatic acestei lumi.

În vremurile noastre, glasurile predicatorilor apocaliptici şi-au pierdut mult din autoritate. Secularizarea a făcut locul unor noi secte care profeţesc sfârşitul lumii. Aceste secte nu sunt religioase, ci se pretind ştiinţifice. Mă refer la ecologişti. De aproximativ 50 de ani suntem bombardaţi cu profeţii ştiinţifice ale sfârşitului lumii: răcirea planetei, încălzirea globală, riscul presupus de alimentele modificate genetic. Toate aceste mesaje au o singură finalitate: lumea este angajată irevocabil pe drumul dezastrului.

În anii ‘70, toată umanitatea era speriată de avertismentul „ştiinţific” al ecologiştilor: lumea se răceşte şi vom muri toţi din pricina unei glaciaţiuni teribile. Greenpeace, organizaţia cea mai reprezentativă (şi una din cele mai extremiste) a ecologiştilor, promova atunci discursul unor profesori suedezi ce cereau nici mai mult nici mai puţin decât încălzirea globală prin eliminarea de CO2 în atmosferă!

Anii ‘80 au adus o modificare a climei. Planeta refuza să se răcească, ba mai mult, a început şi un proces de încălzire. Profeţii apocalipsei ecologice au schimbat imediat discursul: sfârşitul lumii trebuie să vină prin încălzirea globală. Iar această schimbare de discurs le-a adus şi incredibilul succes pe care îl au în zilele noastre.

 

Avantajele încălzirii globale

 

Nenumărate sunt avantajele încălzirii globale pentru ecologişti. Se poate spune că reîncălzirea planetei ar putea fi considerată un veritabil „dar de la Dumnezeu” pentru talibanii ecologişti. O dată cu soarele cald, noi aliaţi au venit în tabăra ecologiştilor. Marxismul, reminiscenţele ideologice ale mişcării hippie, dar şi teama oamenilor de globalizare, efectul revoluţiei media şi al progresului tehnic rapid asupra moralului locuitorilor planetei au făcut o alianţă de nerupt cu ecologismul. De fapt, ecologismul a devenit arma imbatabilă a tuturor criticilor capitalismului şi globalizării.

Căci ce miraculoasă este încălzirea globală! Dă un crez, un mobil serios luptei împotriva societăţii industrializate şi acordă acoperire ştiinţifică tuturor viselor hippie de lume în care totul este coordonat axiologic de sex, droguri şi muzică. Însă, ce este mai important, pentru că este interpretarea unui fenomen real, trăit de toţi, încălzirea globală este şi calea prin care se pot obţine fonduri.

Cu un pic de manipulare, cu un pic de panică indusă de mass-media, ecologiştii au preluat controlul asupra jocului de-a „sfârşitul lumii”. Toate utopiile ecologiştilor, reminiscenţe ale perioadei „flower power”, toate soluţiile incredibile ale acestora devin brusc plauzibile o dată cu creşterea temperaturii cu câteva grade. Omul simte că anotimpurile nu mai sunt ca în vremea copilăriei sale şi este dispus să accepte orice teorie cât de cât plauzibilă care să îi explice această situaţie. Ecologiştii, susţinuţi de stânga militantă vin în mass-media cu un discurs în care toate spaimele omului occidental capătă un singur nume: încălzirea globală provocată de om.

De aici vin efectele: popularitate, interes crescând faţă de problemele de mediu, înţelese ca panaceu, presiuni politice. Şi mai ales finanţări. Mai mult, lumea occidentală îşi identifică şi duşmanul. Cine să fie acesta? Duşmanul etern al comuniştilor: capitalismul.

 

Ecologismul ca luptă de clasă

 

Ecologiştii au reuşit performanţa de a reînvigora comunismul, aflat în pierdere de viteză în urma eşecului evident al lagărului socialist. Toţi ideologii marxişti de la sfârşitul secolului XX au înţeles că doar prin baterea monedei pe chestiunea ecologică se mai poate continua „lupta de clasă”. Despre ce mai are în comun „lupta de clasă” a lui Marx cu conceptul de „luptă de clasă” al marxiştilor actuali, acesta este un alt subiect de discuţie.

Adversarii ecologiştilor coincid cu cei ai marxiştilor. Industrializarea şi globalizarea economiei libere de piaţă îi sperie şi pe ecologişti şi pe marxişti în egală măsură. Amândouă sunt aducătoare de bunăstare materială, invalidând teoria marxistă conform căreia doar comunismul poate aduce această bunăstare. Aceeaşi bunăstare materială generează şi plictiseala, lipsa de activism social pe care o speculează, din interese concomitent revoluţionare şi pecuniare, ecologiştii.

Globalizarea sperie însă pe oameni care ideologic ar trebui să fie adepţii ei. Ecologiştii deşi se ocupă de chestiuni de mediu locale au o perspectivă în mod necesar globală. Întreaga lume, spun ei, este afectată negativ de viaţa şi activitatea omului. Pentru marxişti, globalizarea este, probabil, un pericol pentru că nu este globalizarea lor.

 

Antiumanismul ecologist

 

Un alt izvor privilegiat al ecologiştilor constă în filosofiile panteiste ale religiilor necreştine. Pentru a fi ecologist, în mod necesar trebuie să ai o doză mare de panteism. Respectul faţă de natură trebuie să egaleze (dacă nu cumva să depăşească) pe cel faţă de om. O balenă albastră sau nişte copaci pot valora în ochii ecologiştilor mai mult decât vieţile unor oameni.

În general locuitori ai lumii occidentale, beneficiari ai bunăstării materiale oferite de industrializare, ecologiştii, după ce şi-au încălzit mâncarea la cuptorul cu microunde, au avut grijă să utilizeze toate produsele poluante oferite de societatea industrializată pentru un trai decent, consumă benzina maşinilor sau avioanelor înt-un „du-te vino” în ţările mai slab industrializate, încercând să convingă „lumea a treia” că nu este nimic mai frumos decât să trăieşti în subdezvoltare.

O doamnă, mare militant ecologist, explica minerilor de la Roşia Montana, de exemplu, că trebuie să se apuce de oierit în loc să accepte şansa reală oferită de investiţiile unei companii străine. O meserie bucolică, nu-i aşa? Se prea poate ca doamna respectivă să nu aibă habar de tot ceea ce presupune oieritul. În Africa, aceiaşi ecologişti îi îndeamnă cu toată bunăvoinţa pe locuitorii celui mai sărman continent să folosească doar surse alternative de energie, surse atât de costisitoare şi de nerentabile, încât nici chiar ei înşişi nu sunt dispuşi să le folosească.

Brazilia este supusă oprobriului public de către ecologişti pentru defrişarea pădurii amazoniene din raţiuni de dezvoltare a agriculturii. Aceeaşi ţară însă este victima campaniei împotriva industrializării poluante. Care ar fi alternativa? Dacă îi întrebăm pe ecologişti ni s-ar răspunde probabil, cu occidentală inocenţă: „traiul în copaci”.

Celebrul protocol de la Kyoto, dacă ar fi pus în aplicare, nu ar afecta atât industriile marilor puteri occidentale (unde legislaţia cu privire la mediu, denotă o grijă sănătoasă pentru echilibrul dintre om şi natură). Lovite ar fi ţările sărace, condamnate la o iremediabilă subdezvoltare. În numele a ce? În numele „încălzirii globale”, fenomen atât de natural încât „a îndrăznit” să aibă loc şi în vremuri când omenirea nu era industrializată (aduceţi-vă aminte din istorie de Groenlanda cea plină de verdeaţă).

Problema reală a foametei ce afectează bună parte din lume ar putea fi rezolvată cu ajutorul ingineriei genetice. Ecologiştii (de data asta urmând instinctele păgân-panteiste din ideologia lor) consideră alimentele modificate genetic ca fiind… o crimă împotriva naturii. Cu ce ne-ar afecta pe noi alimentele modificate genetic? Foarte probabil doar cu o stare de saţietate. Ecologiştii ne avertizează însă (o vizitare a site-ului http://www.greenpeace.ro v-ar ajuta pentru documentare) că: „nu există cercetări suficiente care să arate cum şi în ce măsură alimentele manipulate genetic afectează sănătatea omului”. Cu alte cuvinte, dacă mesajul este adresat celor afectaţi de foamete: „Muriţi de foame! Noi studiem pentru voi!”. Oricum, moartea prin înfometare este o moarte ecologică, nu?

Anunțuri

Comentarii»

1. Octavia - Septembrie 17, 2007

Nu cred ca utilizarea OMG va rezolva problema foametei din lume. Cum nici introducerea de conservanti si amelioratori si agenti de ingrosare si alte E-uri nu a rezolvat-o :))

2. xdynx - Decembrie 12, 2007

Matei 24
“23.Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. 24.Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. 25.Iată, v-am spus de mai înainte. 26.Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
27.Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28.Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29.Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.30.Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. 31.Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.32.Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. 33.Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. 34.Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35.Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 36.Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ”

Matei 7
13.Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. 14.Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
15.Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 16.După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17.Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. 18.Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19.Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20.De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. 21.Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22.Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23.Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

3. ciprian - Ianuarie 28, 2008

fratimor sfarsitul este aproape
toate profetiile sau implinit…..asteptatil pe jesus k bratele deschise


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: