Patriarhul kitsch şi pseudo-sfinţii săi: cazul Mitropolitului Andrei Şaguna

Patriarhul Daniel Ciobotea este un personaj tragi-comic: un intelectual blazat, un foarte prost orator, un mediocru slujitor al Altarului, slab cântăreţ bisericesc şi deloc original teolog.
Unica sa calitate ce i-ar mai fi rămas ar fi fost cea de bun manager. Din păcate s-a văzut că BOR este mai “eficientă” economic nu din raţiuni de management ci din pricina tiranicei “păstoriri” (o veritabilă dictatură) a actualului Patriarh.
Dar cum niciun dictator nu se simte bine până nu îşi vede amprenta pusă pe toate aspectele administraţiei sale, nu putem spera că Daniel Ciobotea ar fi mai modest:
1. A făcut o televiziune cu emisiuni mai mult sau mai puţin mediocre în care “păstorirea” sa asupra BOR să fie lăudată. Nu contează rating-ul, nu contează calitatea emisiunilor: oricum televiziunea se finanţează din birurile impuse clericilor familişti.
2. Şi-a numit magazinele bisericeşti cu cele mai cretine nume cu putinţă. “Nob de rouă” e spălătoria de haine bisericeşti iar…”Bucuria pelerinului” e …magazinul de lumânări de la Patriarhie.
3. Şi-a “tras” ziar: Lumina. Plictisitor, banal, cu multe articole stupizele. La fel, abonamentul la Lumina a devenit un act obligatoriu pentru toţi clericii. Nu de alta, dar trebuie să finanţeze cineva mofturile patriarhale.
4. Şi-a făcut agenţie de presă…dar tot părintele Stoica, semidoctul şi (probabil) ateul purtător de cuvânt al răposatului Teoctist a rămas omul de încredere.
5. Insistă să numească, neteologic, lipsit de decenţă creştinească, viitoarea Catedrală ca fiind “Catedrala Mântuirii Neamului”.

Lista poate continua. Dar scopul acestui text este acela de a boscorodi ultima găselniţă patriarhalo-sinodală: canonizările strigătoare la Cer.
Căci în loc să canonizeze pe Sfinţii Închisorilor, pe Părintele Cleopa sau pe Părintele Arsenie, patriarhul şi supuşii săi arhiereşti s-au apucat să canonizeze toate personalităţile de care îşi aduc aminte că le-au studiat pe băncile seminariilor şi facultăţilor, la disciplina cea mai odioasă, cea mai plicticoasă şi cea mai inutilă pentru formarea unui teolog: Istoria Bisericii Ortodoxe Române (IBOR, pt “cunoscători”).
Aşa că au decis să îl bage pe gâtul credincioşilor şi (mai grav!) al lui Dumnezeu, pe mitropolitul Andrei Şaguna, ca “sfânt”.
Andrei Şaguna, care a introdus o organizare de tip protestant într-o Biserică cu tradiţie apostolică sinodală, Andrei Şaguna care a plagiat Biblia lui Petru Pavel Aron, Andrei Şaguna care a condamnat teologia ortodoxă română la moarte prin scolasticizare (şi aia făcută după ureche) ….a devenit “sfânt”. Sfântul papucilor mei de casă, poate….

Dar pentru că şi Dumnezeu trebuia să se răzbune pe năzbâtiile supuşilor săi, icoana de canonizare a acestui sfânt a fost…o glumă reuşită:

Mirific, nu? Un “sfânt” cu ziarul şi cu Biblia plagiată în mână )) Nu mă pot gândi la cum şi-ar dori să arate Daniel propria sa icoana ). Privind la televizor o emisiune de la Trinitas TV ))
Remarcaţi şi portocaliul de pe fundal, menit să mângăie ochiul predicatorului de la canonizare: nesfântul Traian Băsescu.