Noul Conservatorism

Susţin iniţiativa de pe saitul Petitii on-line , de a solicita Parlamentului României eliminarea caracterului obligatoriu al contribuţiilor plătite la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Cred că unica şansă a României stă în descurajarea birocraţiei şi în limitarea influenţei Statului asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Cred că orice persoană ce munceşte legal în România are atât dreptul cât şi capacitatea de a decide singură cum să îşi cheltuiască banii.

Puteţi să citiţi şi să semnaţi petiţia aici

Bancul recesiunii:

Doctorul american spune: “La noi in America medicina e asa de avansata, ca scoatem un rinichi de la unu’, il transplantam la altu’ si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta de lucru!”

Doctorul german raspunde: “E nimica toata, la noi in Germania scoatem un plaman de la unu’, il transplantam la altu’ si dupa 4 saptamani ala deja isi cauta de lucru!”

Doctorul rus spune: “Nici asta nu-i mare scofala, la noi in Rusia scoatem 1/2 de inima de la unu’, o transplantam la altu’ si dupa 2 saptamani amandoi deja isi cauta de lucru!”

Se scoala doctorul roman si raspunde: “N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi: la noi in Romania am luat unul fara creier, l-am pus ministru de finante si acum toti isi cauta de lucru.

In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia
linistit in Romania si-i zice:
– Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au
uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni
iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la
dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe
Noe plangand in gradina.
– Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este
Arca ???
– Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat
intre timp …. Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu
un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata
pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si
astfel am incalcat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca
pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a
liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii
pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine,
ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis
sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu
pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca
tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea
de vorba cu mine. Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de
un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin
animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au
sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna
cruzime asupra lor. Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa
construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si
implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un
proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate
minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul
Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac
parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce
sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de
disparitie.
Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce
mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din
nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi
lumea ?
– Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

Roger Scruton, una din cele mai strălucite minţi ale gândirii conservatoare contemporane a venit, invitat de Institutul de Studii Populare, la Bucureşti. Cum prietenii mei de la ISP, probabil exasperaţi de lipsa de cultură politică a unor politicieni liberal-conservatori de talia doamnei Roberta Anastase (care chiar este la înălţime, la propriu!), conferinţa domnului Scruton a avut loc în Parlamentul României, la Camera Deputaţilor.
A fost îngrămădeală de parlamentari PD-L, vă daţi seama….Aproape o duzină! Mai mulţi decât i.ar fi adunat o şedinţă normală de plen, aşa că staţi liniştiţi, nu îi ironizam. Dar dacă cu prezenţa au stat….rezonabil, tare îmi e teamă că au rămas repetenţi la capitolul învăţătură. Sper să mă fi înşelat eu. Dar dacă m-am înşelat, abia aştept să văd
cum PD-L va începe să se transforme în ceea ce nu este: un partid de dreapta.
Dar greu la deal cu… parlamentarii mici. Şi apropos de ce au înţeles parlamentarii din discursul domnului Scruton: trebuind să îl prezinte, Onor doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, l-a botezat pe Roger Scruton numindu-l…..George. Sper că i-a dat o oaie după.

Dar să vă prezint notiţele mele din timpul conferinţei:
În introducerea sa la Roger Scruton, profesorul Vladimir Tismăneanu a vorbit despre acesta ca despre un “western-right”.
A menţionat faptul că Roger Scruton a învăţat limba cehă pentru a-l putea traduce pe Vaclav Havel în limba engleză.

Problema resentimentului, problemă cheie în filosofia lui Roger Scruton.
Totalitarismele: raţionalizează resentimentul (Scruton), organizează ura (Liiceanu)

Scruton ” a western-right”

Lipsa agendei universale a conservatorilor: dar cum ar putea să existe? Caracteristica fundamentală a conservatorismului este tocmai individualismul, sau, mai bine spus, personalismul.

Ispita retragerii: de înţeles în contextul crizei economice, mai ales că iniţiativa “devierii spre stânga” a fost iniţiată în SUA de către George Bush şi nu de către Obama.

Iresponsabilitatea ramurilor industriale care depind de credite, care îşi construiesc politicile de viitor pe credite (cazul General Motors).

Industria trebuie să îşi asume responsabilităţi, inclusiv pentru criză.

Şomajul provocat de prăbuşirea unor industrii muribunde va elibera pe piaţa muncii şi a ideilor multe minţi pline de inteligenţă şi iniţiativă ce vor sta la baza regenerării economiei.
Statul va deveni tot mai puternic, tot mai sigur pe el, în timpul crizei, fără să plătească nota de plată electorală pentru aceasta.
Motorul principal al economiei: iniţiativa privată este practic blocat în industrii muribunde ce sunt totuşi întreţinute de către stat.

chestiunea welfare-state: o temă conservatoare post-war, mai mult decât pt social-democraţi, în Occident, în sensul că era chiar o chestiune dureroasă: Drumul către servitute al lui Hayek.
Atitudinea centru-dreptei: trebuie acceptat totuşi welfare-state, într-o formă sau alta (din raţiuni electorale, probabil).

Oamenii nu sunt ajutaţi atunci când ajutorul vine de la stat- cool!

Ajutorarea săracilor ţine de milă, nu de dreptate. Este o datorie a persoanei, nu o datorie a instituţiei.
Dacă statul este paternal, acest lucru nu contribuie, în ultimă instanţă, decât la depersonalizarea omului.

Şcolile de stat- instrumente de inginerie socială.
Stânga se va opune tot timpul învăţământului privat, pe motiv că acesta va împiedica principiul egalităţii. Şi, se observă clar, cred eu, în România, unde Universităţile private sunt conduse prost de foşti comunişti iar legislaţia încurajează o mafie universitară dar nu şi iniţiativa educaţională .

Scruton: nu libertatea ci responsabilitatea e conceptul cheie al conservatorilor.

Respingerea patriotismului şi a sentimentului naţional nu a făcut decât să distrugă sentimentul loialităţii şi pe cel al responsabilităţii. Europa naţiunilor putea să pretindă loialitate şi responsabilitate. Europa birocratică nu mai poate să ofere nimic în schimb.

Drepturile omului, piratate de către stânga.

Doar în contextul unui stat naţional, cu cetăţeni mândri şi loiali, conceptul de stat naţional are sens să vorbim de drepturi.

Drepturile omului în Europa birocratică sunt doar….ideologizare.

Ironia este incomprehensibilă pentru socialişti dar e o particularitate a conservatorilor.

Horia Patapievici:

trei filosofii politice dominante:

liberalismul
socialismul
conservatorismul
(insiruire in ordinea in care au influentat Romania).
socialismul e mostenit din comunismul românesc dar este europenizat.

prima reactie: adoptarea liberalismului
punctul cronologic de cotitură după HRP: noiembrie 1996- orientarea spre Vest.

Pentru România, opţiunea pt UE ţine de garanţia normalizării politice a României. Independenţa României este indisolubil legată de UE.
Birocraţia şi mizeriile UE sunt trecute pe planul 2.

Conservatorismul a devenit interesant în România abia după 2000 prin evoluţia unor liberali spre conservatorism.
Pt. Patapievici conflictul este dintre socialism şi liberal-conservatorism, cu sublinierea binelui-comun (care are o fundamentare religioasă).

Nota mea: Patapievici nu înţelege că trebuie să ne asumăm riscul de a ieşi din UE. Logica ieşirii din UE este similară cu cea a refuzării de către ramurile industriale a finanţărilor de la Stat.

Uniunea Europeană nu trebuie gândită altfel decât ca o comunitate a statelor independente.

|ntrebat de Mihai Neamţu de problema home-schooling, Scruton a răspuns că legea care interzice învăţământul alternativ trebuie sfidată, mergându-se până la nesupunere civică.

O altă valoare universală: a avea grijă de…, valoare ce poate particulariza conservatorismul faţă de liberalism.

Notă: textul propriu-zis al conferinţei va apărea în numărul viitor al revistei 22.

Dacă aş fi în locul lui Sorin Antohi cred că m-aş fi mutat deja într-un orăşel de provincie în care la unicul Rodipet nu sosesc decât două sau trei reviste culturale (şi acelea într-un singur exemplar- pe care l-aş cumpăra tot eu), citind, lucrând în grădină, ocupându-mă de un mic magazin alimentar (sau, după posibilităţi şi abilităţi, de electrocasnice sau haine) refuzând de ruşine să mai public un singur rând, fie şi la Mica Publicitate.
Dar nu sunt domnul Sorin Antohi. Şi nici domnia sa nu are obrazul de grosimea obrazului meu (cu toate că nici eu nu sunt un monument al bunului simţ).
Ca atare, domnul Sorin Antohi dă uitării faptul că a fost un informator al Securităţii ce a contribuit la nenorocirea unor oameni care se credeau prietenii lui. Uită de asemenea faptul că este şi un infractor penal, obţinând titluri academice şi bani în virtutea unui doctorat pe care nu l-a susţinut niciodată…

Şi dacă uită lucrurile acestea, domnul Antohi are şi câteva explicaţii pentru izolarea lui (bine-meritată!) din viaţa publică românească.
Vinovaţi sunt, desigur, tocmai prietenii domniei sale, tocmai cei care l-au ajutat (fie şi prin tăcerea lor) atunci când, firesc, domnul Antohi ar fi trebuit să înfrunte rigorile legii. Dar, ţinând cont de ceea ce ştim despre informatorul Sorin Antohi, oare ne miră faptul că domnia sa reacţionează acum ca înainte de 1989? Încercă să se salveze lovind mişeleşte şi mincinos pe alţii.

Dar eu tot am rămas cu o nelămurire: informatorul Antohi a devenit capitol de istorie, infractorul Antohi a scăpat de cazier prin miracol. Mincinosul Antohi are încă posibilitatea de a îşi reconstrui povestea public.
Dar ce se mai aude cu acel intelectual serios, care a scris cărţi cu adevărat importante (şi mă gândesc aici la “Utopica”)? Oare când binevoieşte să îşi dea doctoratul?

Aflu de pe blogul lui Cristian Preda că ştrumfii, acei superbi spiriduşi albaştri ce locuiesc în căsuţe-ciupercuţe, au împlinit 50 de ani de existenţă.

Eu îi credeam mult mai tineri. Dar probabil că sunt veşnic tineri, nu?

Eu le urez cel mai sincer “La Mulţi Ani!” cu putinţă şi îmi exprim invidia pentru lumea lor, acea lume în care răul este tot timpul undeva dincolo (Balthasar şi Gargamel), bine identificat şi bine cunoscut.