jump to navigation

Constantin Bălăceanu-Stolnici, teroristul numărul unu al neamului românesc decembrie 8, 2007

Posted by Bogdan Duca in Uncategorized.
trackback

 ARTICOL DE CATALIN STURZA

 

După ce am citit, zile la rând, titluri de genul „Odioşenia netulburată a «boierului»”, „Împachetări cu ticăloşie: Constantin Bălăceanu-Stolnici” sau „Zid în jurul lui «Laurenţiu»”, m-am lămurit: s-a găsit, în sfârşit, teroristul numărul unu al României.

Ilie Merce şi generalul Pleşiţă pot dormi liniştiţi, pentru că adevăratul ticălos, acest Şacal fără mandat la Interpol are un titlu de Doctor în Medicină şi Chirurgie, este profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii şi Ştiinţei, Preşedinte al Centrului Internaţional Antidrog şi al Drepturilor Omului, autor al unui număr oarecare de lucrări ştiinţifice (vreo 20), al unor studii de istorie şi antropologie şi profesor asociat al unor universităţi din Marea Britanie, Spania, Franţa şi Brazilia. În plus, pentru acoperirea perfectă, Bălăceanu-Stolnici realizează, sau realiza, până nu demult, o emisiune pe teme istorice, la TVR Cultural.

Ce a descoperit ziarul „Cotidianul”? Mai întâi, Bălăceanu-Stolnici a colaborat cu Securitatea. Stolnici nu o neagă. „Le-am spus şi celor de la «Cotidianul» şi nu am negat niciodată că am colaborat cu serviciile secrete ale României”, recunoaşte el într-un interviu din „Ziua”. Foarte urât, aş spune, a mai pălit un mit. Însă „Cotidianul” nu se opreşte aici. Stolnici ar fi fost, în mod indirect, complice la crimă, furnizând planurile casei lui Vlad Georgescu, fost director la Europa Liberă. Despre Vlad Georgescu se presupune că ar fi fost asasinat de Securitate. „Sursa «Laurenţiu» a furnizat Securităţii planul casei lui Vlad Georgescu, director la Europa Libera, presupus asasinat prin iradiere. CNSAS l-a deconspirat pe acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici ca fiind «Laurenţiu»”, scrie „Cotidianul”, şi e unul dintre lucrurile cele mai civilizate pe care le are de spus la adresa academicianului. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu – poate să fie. În orice caz, asasinarea lui Vlad Georgescu e o chestiune discutabilă, şi e foarte posibil ca fostul director al Europei Libere să fi murit de o boală incurabilă fără ajutorul aparatelor de iradiat. Vlad Georgescu însuşi era suspectat de a fi fost recrutat de Securitate.

„Cred că materialele din Cotidianul, se vede de la început, sunt scrise cu mare duşmănie şi urmăresc, practic, pe undeva, linşarea mea”, mai spune Constantin Bălăceanu-Stolnici în interviul din „Ziua”. Aici tind să-i dau dreptate. Titlurile academice şi realizările pe care le-am înşirat nu-l scuză, din punct de vedere moral. Însă ele impun un minim cavalerism, ca să nu spun decenţă, ca să nu spun prudenţă a atacurilor frontale, prin labirintul neguros şi încurcat al asasinatelor de la Europa Liberă. Chiar dacă dl Stolnici ar fi, indirect şi involuntar, complice la un asasinat, asta nu înseamnă că trebuie tras, de barbă, afară în pielea goală până în mijlocul agorei şi că întreaga operă a domniei sale merită călcată în picioare şi pusă pe un foc mare, sănătos.

Însă ziariştii de la „Cotidianul” s-au mişcat la unison, şi au acţionat cu brutalitatea şi josnicia unei brigăzi de călăi zilieri. „Îmbrăcat îngrijit, înzorzonat cu mici detalii aristocrate asortate cu patina interbelică, iata un atu al imaginii academicianului-securist. Bălăceanu-Stolnici a intrat imediat în rândurile marilor înţelepţi ai neamului pentru că era un posesor al lookului care obseda anii ’90 şi elita lor intelectuală: faţă de boier interbelic, păstrător al valorilor vestimentare şi al limbajului cu note arhaice de sânge albastru. Nu am studiile necesare să-i judec lucrările ştiinţifice, dar pot cântări interviuri, vorbele de duh de pe la tv sau textele publicate prin presa românească. Sunt mai toate de o cutremurătoare platitudine”, scrie, în mod regretabil, Costi Rogozanu. Când spun regretabil, înseamnă că mă refer la oameni pentru a căror cultură şi inteligenţă am un anumit respect. Se vede în rândurile tânărului doctorand în filologie ceva din bucuria atavică a ţăranului care l-a văzut, în sfârşit, pe boierul odios, care-l complexa şi care-l ţinea la respect, căzut cu fruntea în ţărână. Să distrugem tot ce a făcut, să prădăm tot ce a lăsat moşul în urmă! Costi Rogozanu e, în sfârşit, cu jumătate de frunte peste Constantin Bălăceanu-Stolnici: e un avantaj moral pe care poate să-l trâmbiţeze, pur şi simplu, pentru că nu a trecut prin vremurile şi prin experienţele lui Bălăceanu-Stolnici.

„Fostul informator cu trei nume de cod, cel care va rămâne în istoria delaţiunii naţionale la capitolul odioşilor incurabili, acad. Bălăceanu-Stolnici mentorizează în continuare şi declară senin că nu-şi mai aminteste ce a făcut pentru Securitate”, scrie, la fel de regretabil, Cristian Teodorescu. Costi Rogozanu, Cristian Teodorescu, Cristian Pătrăşconiu, Liviu Avram, Dan Duca, Mirela Corlăţan – oameni curaţi ca lacrima, mânaţi de un sfânt spirit justiţiar, care se duc seara la culcare încântaţi că au mai stârpit un gândac. Un comitet de lapidare cu conştiinţe curate şi braţe vânjoase, tremurând să arunce piatra la fluierul de start.

Spre cine să arunce piatra? Nu atât spre Constantin Bălăceanu-Stolnici, cred, cât spre ziarul „Ziua” şi spre Sorin-Roşca Stănescu. „Rămâi cu el, Roşca Stănescule”, titrează Liviu Avram într-un editorial. O răfuială între ziare şi trusturi, în care bolovanul de luptă este capul zdrobit al unei personalităţi publice, al unui intelectual. Aş putea să-mi sparg plomba cu venin şi să rânjesc: iată tovarăşii lui Carol Sebastian-Max, ce adunătură de lupi moralişti! Îmi voi păstra plombele pentru alune, deoarece mă încăpăţânez să cred că: i) o măsea stricată nu împute, neapărat, gura; ii) jurnaliştii nu sunt lupi şi nu acţionează, de fapt, în haită; iii) nu am nimic împotriva ziarului „Cotidianul”, sau a caţavencilor, puşi la comun; iv) dacă aş etala astfel de (pre)judecăţi, m-aş trimite singur la plimbare, de frustrat, imbecil şi meschin.

Nu spun prin acest text „Bravo, domnule Stolnici”. Din contră, spun ruşine şi păcat, domnule Stolnici, domnule Paleologu, domnule Paler (fost membru CC al PCR, nu?), vă compătimesc şi pentru ceea ce aţi făcut, şi pentru ceea ce aţi suferit. Însă o spun în barbă, o spun pentru mine, nu doar pentru că mă împiedic de întrebarea: cine îmi dă dreptul să mă constitui în ceată justiţiară şi să-l linşez? Mă împiedic, în egală măsură, şi de întrebarea: ce drept am eu să vociferez împotriva lui Bălăceanu-Stolnici, când ştiu că peste capul meu scuipă seminţe Merce, din Parlament?    

În lumina celor de mai sus, comunicatul de presă pe care l-am primit, pe 28 noiembrie, de la TVR e de-a drepul comic. „TVR Cultural nu contestă meritele profesionale şi prestigiul cultural ale domniei sale, însă decizia CNSAS şi mai ales gravitatea acuzaţiilor care i s-au adus ulterior au determinat postul ca, de comun acord cu domnul Constantin Bălăceanu Stolnici, să înceteze colaborarea privind calitatea sa de moderator al emisiunii «Dialoguri despre altădată»”. Ţinând cont de fauna de politruci şefi din TVR, de proverbiala independenţă politică a televiziunii publice, încetarea colaborării domnului Stolnici cu această instituţie aş putea spune că îi face cinste, că îi spală, într-o oarecare măsură, onoarea.

About these ads

Comentarii»

1. Catalin Timofciuc - decembrie 8, 2007

“Chiar dacă dl Stolnici ar fi, indirect şi involuntar, complice la un asasinat, asta nu înseamnă că trebuie tras, de barbă, afară în pielea goală până în mijlocul agorei”

ba da. daca e vinovat asta trebuie sa pateasca. pt ca daca e asa atunci imi pun mari semne de intrebare la felul cum a obtinut el toate titlurile si toate onorurile.

numai bine!

2. Iuliana - decembrie 10, 2007

Din pacate, oprobriul public e inevitabil pentru cel care n-a ales pocainta publica.

Iar consimtamantul obtinut prin tortura si mentinut prin teroare al lui Al. Pal. nu e deloc acelasi lucru cu colaborarea benevola pentru compensatii si promovare a lui CBS, pe care in naiva noastra pasiune dupa idoli il credeam boier.

3. Al - martie 12, 2010

adevarul e ca a colaborat, adevar este si faptul ca este aruncat la sacrificiu, in gropacu lei a presei “morale” ontologic de deontologice…adica securistii care l’au santajat sunt ok.tortionarii actionau in interes national

4. balacitu - februarie 1, 2012

omul asta are o varsta inaintata…semn ca nu a pus deloc la inima faptul ca a facut rau,ca a ucis,ca a bagat oameni in puscarii.Vom afla ca nici macar nu e un mare savant,ca a furat lucrari ,ca a plagiat. Aerul lui balacescu nu e un aer de boier e aerul de curva batrana .Nu-i mai luati apararea,nu-i nici o diferenta intre ce a facut el si membrii imbracati ai securitatii

5. AnB - iulie 10, 2012

Ce usor e pentru unii sa-i judece pe altii… ma intreb: sunt siguri ca, pusi intr-o anumita conjunctura, nu ar fi fost mai rai decat cei pe care ii judeca?Nu spun ca e bine daca CBS a facut toate astea… dar oare nu putem sa mergem mai departe invatand din greselile trecutului fara sa condamnam situatii pe care noi nu le-am trait? Felicitari pentru articol, domnule Bogdan Duca – aceasta este atitudinea unui om echilibrat si impartial.

6. Câteva judecăţi de etică despre sursa “Laurenţiu” | tudorvisanmiu - noiembrie 14, 2012

[…] scris mult despre acest “caz”, mai tot timpul, cu consternare (deşi sunt şi excepţii). Pentru unii, este “halucinant” când membrii ai Academiei afirmă că “statutul […]


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers

%d bloggers like this: